Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/2008
Ședința publică din data de 29 februarie 2008
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2222 pronunțată în data de 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, COMUNA PRIN PRIMAR, A, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă avocat în substituirea avocat, în reprezentarea intereselor recurentului, cu delegație la dosar și avocat, în reprezentarea intereselor intimaților, a,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 7 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul intimaților, a, depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri pe care le comunică și reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului invederează instanței că nu dorește să studieze aceste acte, fiindu-i cunoscute de altfel.
Reprezentantul recurentului și reprezentantul intimaților invederează Curții că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, pe cale de consecință modificarea în totalitate a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost ea formulată, cu obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea recursului arată că a solicitat anularea autorizației de construire nr. 97/2005 emisă pe numele intimaților în temeiul unor considerente ce constau în aspecte de flagrantă nelegalitate a autorizației. Astfel, prin această autorizație s-a încălcat dreptul reclamantului de a beneficia de însorirea și luminozitatea corespunzătoare, drept consfințit prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997, în cauza s-au efectuat două rapoarte de expertiză și doar unul a fost efectuat de un specialist în materie de însorire, concluziile acestuia fiind că în cazul de față amplasamentul și dimensiunile imobilului intimaților încalcă prevederile actului normativ anterior indicat, fiind umbrit. Față de expertiza efectuată în cauză de către exp., instanța de fond a preluat doar aspectele convenabile intimaților, ignorând statuările acestui expert în ceea ce privește lipsa avizului de însorire. Mai arată că documentația depusă de către pârâți în vederea eliberării autorizației de construire a fost incompletă lipsind amintitul aviz de însorire prevăzut de actul normativ menționat. Totodată, mai invederează instanței că în mod nelegal, în ceea ce privește distanța dintre clădiri, instanța de fond a constatat că nr.536/1997 nu este aplicabil pe teritoriul comunei, invocând în acest sens Regulamentul local de urbanism al comunei, în opinia sa acest regulament nu poate suspenda aplicabilitatea ordinului unui ministru. Pentru toate aceste motive și pentru cele invocate în motivarea recursului solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În susținere arată că recurenții, în motivele de recurs nu au indicat nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 1-9 din Codul d e procedură civilă. Mai arată că autorizația de construire nr. 97/2007 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și având la bază documentația prevăzută de această lege. Astfel, așa cum reiese și din actele depuse deja la dosar, pârâții aveau toate avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism, printre care și avizul sanitar al Direcției de Sănătate Publică a județului Un studiu de însorire nu a fost necesar pentru întocmirea Certificatului de urbanism, un astfel de document nu trebuia să stea la baza Autorizației de construire și pe cale de consecință nu condiționa legalitatea acesteia. Cu privire la suspendarea aplicării pe teritoriul comunei a nr. 536/1997 este susținerea recurenților potrivit căreia instanța de fond ar fi considerat că aplicarea acestuia ar fi suspendată pe teritoriul comunei.
Față de toate acest motive și pentru cele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2222 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei, a, având ca obiect anularea autorizației de construire nr.97/29.07.2005 eliberată pe numele pârâtei de rândul 2 suspendarea executării lucrărilor și demolarea construcțiilor realizate cu revenirea la situația anterioară începerii lucrărilor.
Au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3489 lei către pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin autorizația de construire nr.97/2005 s-a încuviințat executarea lucrărilor de construire pentru locuință familială anexe gospodărești, împrejmuire, branșamente utilități situată în localitatea, str. -, în favoarea beneficiarilor a și.
Prin certificatul de urbanism nr.165/05.07.2007 au fost solicitate proiectul de autorizare a construcției precum și o serie de avize și acorduri care au fost depuse de către beneficiari.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize în construcții efectuată de către expert, care a constatat faptul că imobilul în cauză este o clădire având structura de rezistență din zidărie portantă din BCA, planșeu din beton armat, șarpantă din lemn învelitore din țiglă, amplasată la o distanță de 1,27 de limita de proprietate a reclamanților, faptul că distanța minimă între clădirea reclamanților și clădirea nou construită este de 5,04, înălțimea la este de 3,80, respectiv 5 față de cota terenului iar înălțimea la coamă a clădiri față de cota terenului de 9,10.
C de-al doilea raport de expertiză efectuat de expert a constatat că amplasamentul și dimensiunile gabaritului corpului C încalcă prevederile 537/1997 privind însorirea, astfel că se aduce o scădere a valorii imobilelor cu 5% însă această concluzie nu a fost justificată în mod științific.
Potrivit certificatului de urbanism s-a solicitat un aviz sanitar, care a fost acordat de Direcția de Sănătate Publică a Județului C în data de 08.07.2005 cu nr.6876/9988, iar avizul de însorire nu a fost solicitat, considerându-se respectate prevederile NP 057-2002 privitor la durata de însorire care trebuie să fie cel puțin 2 ore pentru o încăpere pentru o zi de referință.
Regulamentul local de urbanism al comunei prevede că distanța minimă obligatorie între clădiri să fie J din înălțimea celei mai înalte clădiri pentru a nu se umbri reciproc, fapt care în cazul de față este respectat, deoarece distanța minimă între cele două clădiri este de 5,04, mai mare decât înălțimea construcției proprietatea pârâților care este de 9,10.
În baza acestor prevederi instanța a reținut că sunt respectate prevederile art.7 din Legea nr.50/1991 privitor la actele care stau la baza autorizației de construire, întrucât proiectul de autorizare a lucrărilor de construcții respectă prevederile Regulamentului local de urbanism, iar toate avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism au fost depuse.
S-a reținut că autorizația de construire respectă prevederile acestui regulament local de urbanism care însă vine în contradicție cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr.536/1997 însă în speță nu s-a invocat nelegalitatea regulamentului local de urbanism față de ordinul Ministerului Sănătății sau de prevederile Codului Civil.
Totodată instanța a reținut că potrivit expertizelor efectuate în cauză, nu s-a demonstrat o umbrire a încăperilor de locuit, așa cum prevede art.2 din nr.536/1997, ci doar a fațadei imobilului reclamanților, ir amplasarea construcției respectă regulile de amplasare pe parcelă și de volumetrie cu celelalte imobile, situate pe str. -ui.
Întrucât potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, doar autorizațiile de construire emise cu încălcarea prevederilor legale pot fi anulate, tribunalul în baza art.18 din Legea nr.554/2004 a respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind că reclamanții nu au demonstrat nelegalitatea autorizației de construire.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând modificarea în totalitate a acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul apreciază sentința ca fiind dată cu încălcarea gravă a legii și cu nesocotirea probelor administrate n cauză în primul rând întrucât prin autorizația de construire a cărei anulare a solicitat-o i s-a încălcat grav dreptul legal de a beneficia de însorire și luminozitate corespunzătoare, drept consființit prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997.
În susținerea afirmației sale reclamantul-recurent invocă concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert arhitect și potrivit cărora amplasamentul și dimensiunile gabaritului corpului C (imobilul proprietatea pârâților ) încalcă prevederile nr.537/1997 privind însorirea, corpul situat la nr.23 (proprietatea reclamantului) fiind umbrit " expertiză în totalitate ignorată de către instanță.
Recurentul arată că documentația depusă de pârâții în vederea eliberării autorizației de construire a fost incompletă lipsind avizul de însorire prevăzut în actul normativ susmenționat.
Recurentul invocă nelegalitatea sentinței prin însăți teza acreditată de instanța fondului în sensul că aplicarea Ordinului Ministerului Sănătății nr.536/1997 este suspendată e teritoriul comunei, invocând în acest sens Regulamentul local de urbanism al comunei.
Cea dea doua critică adusă sentinței vizează respingerea de către instanță a petitului ce viza demolarea construcțiilor realizate cu revenirea la situația anterioară începerii lucrărilor, reclamantul arătând că nu există o altă cale prin care pârâții ar putea intra în legalitate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Principala critică adusă de recurent vizează nerespectarea de către Consiliul local al comunei a prevederilor Codului civil și a nr.536/1997 la eliberarea Autorizației de construire nr.97/2005, care a fost astfel emisă cu încălcarea normelor privind durata maximă de însorire a construcțiilor și a prevederilor legale privind distanța și înălțimea construcțiilor învecinate.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că documentația pe baza căreia a fost emisă autorizația de construire cuprinde pe lângă certificatul de urbanism și proiectul construcției, toate avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism, printre care și avizul sanitar nr.6876/9988 al Direcției de Sănătate Publică județului C considerându-se respectate prevederile NP 057-2002 privitor la durata de însorire care trebuie să fie de cel puțin 2 ore pentru o încăpere pentru o zi de referință.
Nu se poate susține că instanța ar fi ignorat în totalitate raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert, cu atât mai mult cu cât de principiu constatările expertizei sunt lăsate la libera apreciere a judecătorului, însă nici chiar acest raport de expertiză nu demonstrează că imobilul proprietatea pârâților ar umbri încăperile de locuit din imobilul reclamantului, ci doar fațada acestuia.
Potrivit prevederilor art.2 din nr.536/1997 "amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimun 1 ore zilnic, la solstițiu de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit", or experta nu a făcut nici referire la încăperile de locuit, respectiv dacă fațadele umbrite sunt pereți ori sunt încăperi de locuit și dacă aceste încăperi de locuit au sau nu ferestre și pe alți pereți, iar în caz afirmativ să arate în ce măsură însorirea acestor încăperi nu se realizează și prin aceste ferestre.
În mod corect a reținut prima instanță că prin Certificatul de urbanism nu s-a solicitat pârâților efectuarea unui studiu de însorire, ca atare legalitatea Autorizației de construire nu era condiționată de existența acestuia iar în ceea ce privesc documentele și avizele solicitate prin Certificatul de urbanism nr.165/05.07.2007, acestea au fost întru totul respectate de către pârâți.
Recurenții susțin în mod eronat că instanța ar fi statuat că aplicarea nr.536/1997 ar fi suspendată e teritoriul comunei întrucât așa după cum reiese din considerentele sentinței instanța a reținut că Primarul este obligat să aplice pe teritoriul comunei revederile Regulamentului local de Urbanism, că deși autorizația de construire respectă aceste prevederi totuși regulamentul vine în contradicție cu nr.536/1997, însă primarul localității trebuie să pună n aplicare hotărârile consiliului local, regulamentul fiind adoptat de autoritatea deliberativă a comunei, precum și împrejurarea că în speță nu s-a invocat nelegalitatea Regulamentului Local de Urbanism raportat la prevederile nr.536/1997 sau ale Codului civil.
Cu privire la respingerea de către prima instanță a petitului vizând demolarea construcției pârâților acesta este consecința soluții pronunțate privind primul petit și a reținerii de către instanță a prevederilor art.12 din Legea nr.50/1991, în sensul că doar autorizațiile de construire emise cu încălcarea prevederilor legale pot fi anulate, în speță nefiind dovedită nelegalitatea Autorizației de construire nr.97/2005.
Pentru toate aceste considerente raportat la revederile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul reclamantului care în baza prevederilor art.274 prciv. va fi obligat să plătească intimaților suma de 4165 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2222 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimaților A și suma de 4165 Ron cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./12.03.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
