Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 534/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 534/2008
Ședința publică de la 29 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2251 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul -G și intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, recurent, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru în considerarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
La data de 12 februarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin care se solicită respingerea recursului.
La data de 13.02.2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea Inspectoratului de Poliție Județean S, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2251 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea reclamantului G, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - B, și INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN S - Z, care a fost obligat să achite reclamantului suma de 2.270 lei, în expresie brută fără inflație, reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2004, 2005 și 2006, care se va actualiza în raport cu inflația, calculată de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul I împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor care a fost obligat să avanseze pârâtului sumele necesare efectuării plății.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul II.
Prima instanță a reținut că reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție Județean S solicitând obligarea acestora la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pentru anii 2004 - 2006, actualizate cu rata inflatiei, susținând, în esență, că suspendarea plății acestor drepturi prin legile bugetului nu echivalează cu înlăturarea a însăși dreptului, refuzul pârâților fiind astfel nejustificat.
Prin întâmpinări, s-a solicitat respingerea acțiunii, Inspectoratul de Poliție Județean S invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție să avanseze sumele necesare plății.
Prima instanță a reținut că reclamantul este angajat al Inspectoratului de Poliție Județean S, iar drepturilor solicitate de reclamant prin acțiune, le corespund obligațiile corelative ale pârâtului 1 de a i le recunoaște și acorda.
A mai reținut prima instanță că potrivit art.57 din nr.OG 38/2003 activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat, iar în temeiul art. 19 din Legea nr.500/2002 coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului anual de execuție.
Prin urmare, prin funcția de coordonare stabilită de legiuitor în sarcina acesta are obligația de armonizare a deciziilor și măsurilor necesare și eficiente în elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor de credite.
Această funcție este cea care acordă pârâtului de rândul II dreptul procesual de a chema în garanție chiar în condiția în care obligația de plată incumbă pârâtului de rândul 1 și chiar în condiția în care această obligație este generată de un raport de muncă.
Tribunalul a arătat că reclamantul are calitatea de funcționar public, angajat al pârâtului de rândul 1 iar potrivit art. 37 pct.2 din nr.OG 38/2003 este îndreptățit la plata unei prime de vacantă. Reclamantul precizează că nu a beneficiat de plata acestui drept.
În cauză nu s-a contestat susținerea reclamantului ci s-a invocat faptul că prin legile bugetare acest drept a fost suspendat.
Suspendarea dreptului nu echivalează cu desființarea sau anularea acestuia, sens în care s-a pronunțat și prin decizia XXIII/2005 din recurs în interesul legii, drept pentru care cererea de față va fi admisă iar pârâții vor fi obligații să achite reclamantului suma de 2.270 lei în expresie fără inflație, reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2004, 2005, și 2006 care se va actualiza în raport cu inflația de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului S, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garantie a Ministerului Economiei și Finantelor ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, pârâta, pe cale de exceptie a invocat lipsa calitătii procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finantelor în cauza ce face obiectul dosarului, arătându-se că Ministerul Economiei și Finantelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă.
A mai arătat recurenta că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garantie întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substantial cât și în privinta normelor procedurale iar raportul dintre pârât și chematul în garantie nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garantie.
În consecintă, între Ministerul Economiei și Finantelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu ar exista nici o obligatie de garantie, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantului, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finantelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească Într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 3 alin. (1) lit. a pct. 2 din HG nr. 386/2007, precum și art. art. 1 alin. (2), 4 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 4 din OG nr. 22/2002.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că procedura de solutionare a litigiilor izvorate din raporturi juridice de munca este reglementata de Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca. Conform prevederilor art.82 din acest act normativ "Dispozitiile prezentei legi referitoare la procedura de solutionare a conflictelor de drepturi se completeaza in mod corespunzator cu prevederile pr.civila."
Asadar nu exista o dispozitie legala care sa restranga, in cazul acestor litigii, posibilitatea partilor de a apela la un mijloc de aparare (cererea de chemare in garantie) reglementat de Pr.Civ., iar o simpla apreciere a MEF nu poate evident, sa impiedice exercitarea acestui drept.
Faptul ca raporturile dintre MIRA si MEF nu sunt raporturi de dreptul muncii nu poate, de asemenea, sa determine inadmisibilitatea formularii unei cereri de chemare in garantie, deoarece, odata investita cu judecarea cererii principale, instanta isi proroga competenta si asupra cererilor incidenta le, conform art. 17 din Civ.
În mod corect instanta de fond a admis cererea de chemare in garantie a MEF formulata de MIRA, retinand faptul ca potrivit art.57 din OG 38/2003 activitatea politistilor este finantata de la bugetul de stat, acordarea drepturilor banesti reglementate prin acest act normativ realizandu-se, in limita fondurilor bugetare aprobate anual.
S-a mai arătat că bugetul aprobat MIRA pe anii 2004-2006, nu au fost prevazute sume cu acest scop, fiind evident ca, o eventuala admitere a prezentului recurs, va pune MIRA in imposibilitatea punerii in executare a hotararii instantei de fond cata vreme nu exista fonduri necesare, alocate special cu aceasta destinatie.
Totodata potrivit HG 208/2005 privind organizarea si functionarea MEF si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu mod. si compl. ulterioare, bugetul de stat este gestionat de MEF.
Prin intâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, s-a solicitat respingerea recursului, arătându-se în motivare că în mod corect instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând faptul că potrivit art. 57 din nr.OG 38/2003 activitatea polițiștilor este finanțată de la bugetul de stat, acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ realizându-se în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
În bugetul aprobat instituției noastre pe anii 2004 - 2006, nu au fost prevăzute sume cu acest scop, fiind evident faptul că, o eventuală admitere a prezentului recurs, va pune Ministerul Internelor și Reformei Administrative în imposibilitatea punerii în executare a hotărârii instanței câtă vreme nu există fonduri alocate special cu această destinație.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițiștii primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, de acest drept urmând să se beneficieze începând cu anul 2004.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin Legea nr. 519/2003 privind bugetul asigurărilor de stat pe anul 2004 (art. 7 al.3) și Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004 (art. 9, a1.7), până la 31.12.2004, iar ulterior prin art. 8 al. 7 din Legea nr. 512/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, până la 31.12.2005, apoi prin Legea nr. 579/2005 privind bugetul de stat pentru anul 2006, art.5 pct. 5, respectiv art. 5 pct. 1 din Legea nr. 380/2005 privind bugetul asigurărilor sociale pentru unul 2006, până la 31.12.2006.
Chiar dacă prin legile bugetare succesive a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet .
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2251 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED./MR
10.03.08/2 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
