Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 612/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 612/CA/2008
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 29/CA/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C1 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 13.05.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul ales al revizuientei, avocat și avocat pentru intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: mandatara revizuientei învederează instanței că în dosarul privind contestația în anulare s-a acordat un nou termen de judecată pentru data de 28.05.2008, astfel, întrucât în respectiva cauză s-a invocat nulitatea absolută privind tardivitatea formulării recursului, reiterează cererea de acordare în prezenta cauză a unui termen ulterior celui acordat în contestația în anulare, apreciind că în ipoteza în care se va admite contestația în anulare, cererea de revizuire va rămâne fără obiect.
Mandatara intimaților se opune amânării cauzei, învederând instanței că niciun text legal nu prevede vreo legătură între cele două căi extraordinare de atac, instanța nefiind ținută în soluționarea revizuirii de soluția ce se va pronunța în contestația în anulare.
Deliberând asupra cererii de amânare formulată de mandatara revizuientei, instanța o respinge, apreciind că nu există legătură între cele două cereri, soluția ce se va pronunța în cererea de revizuire nedepinzând de soluția ce se va pronunța în contestația în anulare și dispune acvirarea, pe cale scurtă, la prezentul dosar a dosarului înregistrat sub nr- privind contestația în anulare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de revizuire.
Mandatara revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire în sensul schimbării în tot a deciziei atacate și rejudecând recursul declarat de pârâți să fie respins ca nefondat.
Mandatara revizuientei învederează instanței că prin sentința civilă nr. 329/CA/2008 Tribunalul Alba legal a soluționat și a admis în întregime acțiunea formulată de
Sub aspectul motivele de revizuire invocate, mandatara revizuientei arată că prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța nu s-a pronunțat asupra petitului privind constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 40 Consiliului Local, or instanța de fond a constatat că Hotărârea antemenționată este nulă, nefiind motivată, iar instanța de recurs nu a judecat acest petit, nu s-a pronunțat cu privire la acesta și nici nu a argumentat de ce este nelegală hotărârea primei instanțe raportat la modul de soluționare al acestui prim petit, în condițiile în care cererea de concesionare a fost formulată în momentul în care era în vigoare Legea Concesiunii din 1998.
Sub un alt aspect, având în vedere principiul echității care guvernează procesele, mandatara revizuientei arată că orice fel de apărări trebuie susținute în instanță, în condiții de contradictorialitate și oralitate, pentru a da posibilitate părților să se apere, iar instanța de recurs nu a pus în discuția părților excepția nedovedirii unui interes legitim în formularea acțiunii în contencios și a vătămării unui drept - invocate prin motivele de recurs. Mandatara revizuientei arată că din actele dosarului rezultă interesul și vătămarea dreptului, întrucât terenul aferent Pensiunii și pentru care aceasta a formulat cerere de concesiune, nu poate avea o altă destinație, dat fiind poziționare sa, aspect relevat și de expertiza efectuată la fond. Or, prin hotărârea irevocabilă pronunțată în recurs, nu s-a judecat acțiunea nici pe acest petit.
Ca atare apreciază îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, solicitând admiterea cererii de revizuire.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Mandatara intimaților solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată și inadmisibilă.
Mandatara intimaților arată că cererea de revizuire are de fapt la bază confuzia dintre argumente și dispoziții, respectiv dintre considerente și soluția instanței, or argumentele nu sunt nici petite și nici dispoziții. Articolul 322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, pe dispozițiile căruia a fost întemeiată cererea de revizuire, este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat. Conform prevederilor art. 129 alin. final Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererilor deduse judecății. Or, solicită azi, pentru prima dată a se constata că Hotărârea nr. 40 Consiliului Local nu a fost motivată și se impunea aceasta, dar se omite a se indica textul de lege care obligă la motivare. Mai mult decât atât, hotărârea menționată este motivată și este dată cu respectarea condițiilor prevăzute în legea nr. 215/2001. Apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât prin " lucru cerut " trebuie să se înțeleagă cererea concretă și nu argumentele pe care se sprijină, neputându-se deplasa obiectul cererii de revizuire de la " lucrul cerut " la reexaminarea motivelor acțiunii asupra cărora instanța de recurs s-a pronunțat și a transforma revizuirea într-o cale de atac, de control judiciar asupra modalității de examinare a recursului.
Cu privire la al doilea motiv de revizuire invocat - susținerea că nu s-ar fi pus în discuția părților excepția nedovedirii unui interes legitim și a vătămării unui drept, mandatara intimaților arată că această excepție nu există, de altfel, nu a fost indicat temeiul de drept care să consacre o astfel de excepție. Mai arată că aceste motive au fost invocate prin chiar recursul declarat, însă nu pe cale de excepție.
Mandatara intimaților învederează instanței că nu autoritățile județene sunt cele care aprobă PUZ și, ci acestea se aprobă prin Hotărâre a Consiliului Local și nu constituie drept sau interes legitim faptul că s-a evidențiat terenul ca fiind într-o fundătură care nu poate avea altă destinație. Nici Legea concesiunii - legea nr. 218/1998 - invocată de mandatara revizuientei, ca de altfel nici actele normative ulterioare nu reglementează atribuirea prin concesiune directă a unei suprafețe de teren din domeniul public.
Mandatara intimaților depune la dosar concluzii scrise și chitanțele nr. 57, 58/13.05.2008 reprezentând onorariu avocat, solicitând instanței ca în temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă să dispună obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, mandatara revizuientei arată că susținerea mandatarei intimaților că pentru prima dată s-a invocat nemotivarea Hotărârii nr. 40 Consiliului Local nu corespunde realității, în condițiile în care în pagina 2 acțiunii s-a motivat detaliat acest aspect vizând nulitatea absolută a hotărârii pentru lipsa motivării acesteia.
Referitor la actele normative aplicabile concesionării, mandatara revizuientei arată că la data la care reclamanta a formulat cerere de concesiune era aplicabilă Legea nr. 218/1998, modificată ulterior prin cele două Ordonanțe, respectiv nr.OUG 54/2006 care în art. 2 al.2 face trimitere la.OUG 34/2006 care prevede posibilitatea concesionării directe, în condițiile existenței unei concesiuni efectuată sub imperiul vechii legi și pentru care se impune suplimentarea.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr. 329/CA/27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios administrativ în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL Câmpeni împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul Comunei, s-a dispus anularea Hotărârii nr. 40/2006 emisă de pârâtul Consiliul Local precum și a Adresei nr. 1443/30.06.2006 emisă de Primarul Comunei. Pârâtul Consiliul Local a fost obligat să concesioneze reclamantei suprafața de 980 mp teren aferent pensiunii turistice, înscris în CF nr. 2 Nr. ord. și să-i plătească suma de 525 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut prin considerentele expuse că prin cererea înregistrată sub nr. 1270/13.06.2006 la Primăria, reclamanta a solicitat concesionarea suprafeței de 550 mp teren aferentă construcției, Pensiune Turistică, existentă pe raza satului -, în zona, învederând faptul că această suprafață a fost prevăzută în Planul Urbanistic Zonal ca fiind necesară desfășurării activității acesteia. Pârâtul Consiliul Local, prin Hotărârea nr. 40/18.05.2006, a respins cererea reclamantei pentru concesionarea suprafeței solicitate, invocând raportul întocmit de comisa de specialitate nr. 1, care nu a avizat favorabil proiectul privind aprobarea concesionării suprafeței în discuție pe motiv că nu se poate efectua concesionarea directă. Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic se atestă faptul că pe terenul înscris în CF 7862/2/2/1, 7863/2/2/1, 7864/2/2/1 și în CF nr. 2476, nr. ord, nr. top 7862/2/2/2/3/14/1 există edificată construcția, pensiune turistică, iar terenul aferent acesteia, conform PUZ, este înscris în CF nr. 2, nr. ord., nr. top 7862/2/2/2/2/3/14/1/2, 7863/2/2/2/2/3/14/1, 7864/2/2/2/14/1. Potrivit celor reținute în raportul de expertiză, suprafața de teren aferentă pensiunii turistice, înscrisă în PUZ, constituie proprietatea publică a Comunei, fiind cuprins în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al unității administrativ teritoriale, aprobat prin HG nr. 974/2002, anexa nr. 15, publicat în Of. nr. 701/25.09.2002. Potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în administrare, concesionare sau închiriate, în condițiile legii. Competența aprobării concesionării bunurilor proprietate publică aparține consiliului local, care exercită atribuțiile de exploatare și dezvoltare a proprietății publice. În speță, nu s-a contestat faptul că reclamanta a construit pensiunea turistică pe baza unor autorizații emise de către autoritățile competente. Mai mult, în Planul Urbanistic Zonal (), aprobat prin hotărâre a consiliului local, s-a prevăzut pentru funcționarea acesteia o suprafață totală de 1429,9 mp, astfel că în această situație refuzul de a aproba concesionarea diferenței de teren solicitată de către reclamantă apare nejustificat. Motivul invocat de către pârâți pentru a justifica refuzul de a aproba concesionarea terenului în discuție în favoarea reclamantei, respectiv imposibilitatea concesionării directe, în condițiile în care edificarea construcției s-a realizat cu autorizație de construire, iar în documentațiile urbanistice s-a evidențiat suprafața necesară folosirii acesteia, este neîntemeiat, concesionarea suprafeței de teren neputând fi făcută decât în favoarea reclamantei șu numai prin procedura negocierii directe.
Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 10 și următoarele din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor. În sprijinul acestei interpretări vin și dispozițiile art. 250 alin 1 lit. d și art. 252 lit. j din OG nr. 34/2006, care, deși se referă la concesiunea de lucrări publice și la concesiunea de servicii publice și nu la concesiunea de bunuri, cum este cazul de față, reglementează procedura concesionării directe în favoarea contractantului inițial.
Prin încheierea nr. 911/CA/19 iunie 2007 - pronunțată de aceeași instanță, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă și ca urmare s-a dispus completarea considerentelor sentinței civile nr. 329/CA/2007 - cu un nou alineat, după alineatul 7, cu următorul cuprins: "Prin precizarea acțiunii în contencios administrativ reclamanta a solicitat să se dispună:
- obligarea pârâților la încheierea contractului de concesiune pentru diferența de 980 mp din terenul de 1430 mp evidenția în PUZ - ca fiind teren aferent Pensiunii Turistice ".
Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în alineatul 3 minutei și considerentelor sentinței civile menționate, care va avea următorul cuprins:
"Obligă pârâtul Consiliul Local al Comunei să concesioneze reclamantei diferența de 980 mp - din suprafața de 1480 mp teren aferent Pensiunii Turistice " " înscris în CF nr. 2 Nr. ord. ".
În considerentele acestei hotărâri, prima instanță a reținut că aspectele invocate de reclamantă prin cererea înregistrată sub dosarul nr- - constituie o omisiune vădită în sensul prevederilor art. 281 indice 3 alin 2 Cod procedură civilă - astfel că se impune înlăturarea ei precum și îndreptarea erorii materiale.
Împotriva sentinței civile nr. 329/CA/2007 și a Încheierii nr. 911/CA/2007 au declarat recurs pârâții Consiliul Local și Primarul Comunei, solicitând modificarea celor două hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că sentința instanței de fond și încheierea de îndreptare a erorii materiale sunt nelegale și netemeinice. Prin hotărârea atacată reclamantei nu i-a fost vătămat un drept sau interes legitim, așa cum prevede art. 1 din Legea 554/2004,reclamanta făcând referire doar la dreptul de preemțiune, care nu s-a dovedit a fi încălcat deoarece terenul nu a fost concesionat altei persoane care nu ar fi fost titulara unui asemenea drept. Referitor la PUZ,pârâții arată că acesta este o documentație de urbanism cu caracter de propunere și nu de act constitutiv de drepturi pentru reclamantă și obligații pentru pârâți, astfel că acest document nu obligă pârâții la concesionarea terenului. În ce privește încadrarea în drept reținută de prima instanță, pârâții arată că Legea nr. 219/1998 a fost abrogată prin nr.OG 34/19.04.2006 care se referă la concesionarea lucrurilor și serviciilor publice și nicidecum concesionarea bunurilor imobile pentru care există normă separată, respectiv OG nr. 54/2006 potrivit căreia negocierea directă se poate aplica numai dacă, după repetarea procedurii de licitație, nu au fost depus cel puțin trei oferte valabile, condiție care nu este îndeplinită în cauză. Pârâții mai arată că s-au invocat în cauză și prevederile art. 13 din Legea nr. 50/1991, care nu sunt aplicabile în cauză, deoarece terenul din litigiu este proprietate publică și nu privată a Comunei.În ce privește articolul 252 lit. j din OUG nr. 34/2006 invocat de reclamantă, pârâții arată că în speță nu este vorba de un contract sectorial de circumstanțe neprevăzute, abuzul neputând fi considerat circumstanță neprevăzută și lucrările sau serviciile nu au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, reclamanta având obligația să construiască dosar pe terenul care i-a fost concesionat. Adresa nr. 1443/2006 - emisă de Primarul Comunei nu este un act administrativ, acesta cuprinzând doar răspunsul către reclamantă despre modul cum i-a fost soluționată cererea de concesionare. Cu privire la Încheierea nr. 911/CA/19 iunie 2007, pârâții arată că în mod greșit și fără temei instanța a dispus completarea și îndreptarea sentinței - nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii.
Prin decizia nr.29/ca/2008, Curtea de Apel a respins excepția tardivității recursului declarat de pârâții Consiliul Local și Primarul Comunei împotriva încheierii nr. 911/CA/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-, invocată de reclamanta - SRL Câmpeni. A admis recursurile declarate de pârâții Consiliul Local și Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 329/CA/27.03.2007 și a încheierii nr. 911/CA/19.06.2007 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ, a modificat hotărârile atacate, respins acțiunea reclamantei - SRL Câmpeni împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul Comunei precum și cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă împotriva sentinței. Au fost acordate cheltuieli de judecată în suma de 4000 lei cheltuieli de judecată la recurs și la fond.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că prin Hotărârea nr. 40/18 mai 2006, Consiliul local al comunei a respins cererea reclamantei - SRL Câmpeni pentru concesionarea prin negociere directă a suprafeței de 550 mp teren. Reclamanta, prin cererea înregistrată la Primăria Comunei sub nr. 1270/13 iunie 2006, solicitat reanalizarea acestei hotărâri și revocarea ei de către Consiliul Local. Prin adresa nr. 1443 din 30.06.2006 emisă de Primăria Comunei, semnată de primarul și secretarul comunei s-a comunicat reclamantei faptul că cererea a fost discutată în ședința Consiliului Local din 20 iunie 2006, însă consilierii nu au fost de acord cu revocarea hotărârii. După comunicarea acestui răspuns, reclamanta, în data de 18.07.2006 - a depus acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr-.Această adresă prin care s-a comunicat reclamantei soluția adoptată de Consiliul Local - la cererea de revizuire a Hotărârii Nr. 40/2006 - nu constituie act administrativ - întrucât nu a produs prin ea însăși vreun efect juridic - nefiind emisă ca decizie în exercitarea puterii executive - fiind doar o comunicare a soluției adoptate de Consiliul Local - astfel că nu îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 2 alin 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și ca urmare nu face parte din categoria actelor atacabile la instanța de contencios administrativ. În mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei în contradictoriu cu Primarul Comunei și a dispus anularea Adresei Nr. 1443/30.06.2006. În ce privește dispoziția de anulare a Hotărârii nr. 40/2006 și obligarea pârâtului Consiliului Local să concesioneze reclamantei terenul prin negocierea directă se constată, de asemenea, că sentința primei instanței este nelegală și netemeinică întrucât, terenul fiind proprietate publică, concesiunea prin negociere directă se putea aplica numai dacă reclamanta urma să realizeze o construcție sau un obiectiv de interes public, conform prevederilor art. 13 alin 2 din Legea nr. 50/1991 - republicată și actualizată - și dacă cererea era însoțită de certificatul de urbanism conform prevederilor art. 6 alin 6 din aceeași lege. De asemenea, și art. 125 din Legea nr. 215/2001 - privind administrația publică locală, prevede că vânzarea, concesionarea și închirierea se face prin licitație publică. În afară de aceasta, nici invocarea de către reclamantă ca temei de drept a prevederilor art. 18 din Legea nr. 347/2004 - legea muntelui - nu este întemeiată deoarece acordarea unor suprafețe de terenuri disponibile de către consiliile locale în vederea construirii, dezvoltării și exploatării pensiunilor și gospodăriilor agroturistice - se poate face numai persoanelor fizice și asociațiilor familiale autorizate potrivit legii și nu societăților comerciale - cum este și reclamanta. Așa fiind, întrucât în cauză reclamanta nu a făcut dovada faptului că prin Hotărârea nr. 40/2006 - i-a fost vătămat un drept sau un interes legitim - așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 - privind contenciosul administrativ - în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii atacate cu obligarea pârâtului să-i concesioneze terenul proprietate publică prin negociere directă.
Împotriva acestei decizii, SRL a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate și în rejudecare, recursul să fie respins ca nefondat. În drept s-au invocat prevederile art. 322 pct. 2 din Codul d e procedura civilă.
În motivarea cererii se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra petitului reclamantei privind constatarea nulității Hotărârii Consiliului local. Se apreciază de reclamantă că această hotărâre nu este motivată și în consecință este nulă, după cum corect a constatat instanța de fond. Se invocă și faptul că în cauză nu a fost întocmită documentația de oportunitate de serviciul specializat al Primăriei. În al doilea rând se arată că instanța de recurs s-a pronunțat pe o excepție care nu a fost pusă în discuția contradictoria a părților, respectiv excepția nedovedirii unui interes legitim și vătămarea unui drept. În cauză există refuzul nejustificat al pârâtului de a concesiona teren, în condițiile în care a fost emis certificatul de urbanism, suprafața de teren fiind necesara pentru desfășurarea activității. Instanța de recurs nu s-a mai pronunțat în aceste condiții pe fondul cauzei, respectiv dacă este sau nu admisibilă concesionarea.
Revizuirea este o cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive si reînnoirea judecății in cazurile expres determinate de lege.
Revizuirea este reglementata în art. 322-328. proc. civ. unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. De aceea, legea admite revizuirea numai in cazurile strict determinate de lege. Revizuirea, spre deosebire de recurs, se referă la hotărâri prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.
Temeiul în drept invocat de reclamantă, art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, se referă la faptul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Analizând decizia atacată se constată că instanța de recurs a abordat fondul dreptului, exercitând controlul judiciar asupra sentinței pronunțată de prima instanță, din perspectiva motivelor de recurs formulate de Consiliul Local și Primarul comunei. Instanța a analizat fondul dreptului, posibilitatea de a concesiona terenul ce face obiectul litigiului din perspectiva legislației speciale aplicabile, hotărârea primei instanțe fiind desființată pentru motive de nelegalitate. Nu i se poate reproșa instanței de recurs că nu s-a pronunțat asupra cererii principale, în condițiile în care Curtea este sesizată cu cererea de recurs și cu care s-a investit, instanța urmând a se pronunța asupra a ceea ce s-a menționat în cerere, analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs formulate, neexistând situația de nepronunțare asupra unui lucru cerut.
În privința soluționării cauzei de instanța de recurs pe excepția lipsei de interes și pe cea a vătămării unui drept, fără a se pune în dezbaterea contradictorie a părților, după cum susține revizuienrta, se constată că și acest motiv al revizuirii este neîntemeiat, instanța de recurs analizând, așa după cum s-a arătat anterior, fondul dreptului, aplicând legea specială la starea de fapt stabilită, neexistând o pronunțare pe excepție, cum greșit susține revizuienta. Instanța de recurs a menționat că reclamanta revizuienta nu are vocație legală pentru a obliga pârâții intimați la concesionarea terenului prin negociere directă, în condițiile în care s-a reținut că terenul fiind proprietate publică concesiunea se putea realiza numai dacă reclamanta urma să realizeze o construcție sau un obiectiv de interes public, conform prevederilor art. 13 al. 2 din 50/1991, așa după cum a arătat instanța de recurs în considerente. Nefiind îndeplinită această condiție legală, instanța de recurs a apreciat că nu sunt îndeplinite nici condițiile cerute de art. 1 din 554/2004 a contenciosului administrativ, ca lege generală aplicabilă, pentru anularea actului atacat. Cauza a fost soluționată pe fond și nu pe excepție, deoarece în caz contrar cererea de revizuire era inadmisibilă.
În concluzie, se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 2 din Codul d e procedura civilă, iar cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, va fi obligată revizuienta să plătească intimaților câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanța nr. 58/13 05 2008-fila 28-dosarul Curții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta Câmpeni împotriva Deciziei nr. 29/R/CA/2008 pronunțată în dosar nr- de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Obligă revizuienta să plătească intimaților Primarul Com. și Consiliul Local câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
(continuare decizia nr. 612/CA/2008 dată în dosar nr-). Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./5.06.2008
Jud. fond.
Jud. recurs. -,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Iosif Morcan
