Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 621/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 14.04.2008

DECIZIA CIVILĂ NR.621

Ședința publică din 28 mai 2008

PREȘEDINTE: Pătru Răzvan

JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel

JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 215/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Instituția Prefectului - județul C, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, pentru pârâta intimată se prezintă consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după avocatul reclamantului recurent depune la dosar xerocopia recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la stabilirea modului de aplicare a pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a-c din Codul Penal.

Avocatul reclamantului recurent și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

CURTEA

Asupra recursului de față constată:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr- la data de 06.06.2006, reclamantul a chemat în judecată pârâta Instituția Prefectului - județul C solicitând anularea Ordinului Prefectului județului C nr. 335/29.05.2006, prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de primar ales al comunei, județul Car eclamantului și restabilirea situației anterioare emiterii acestuia.

Prin încheierea civilă nr. 1644/13.10.2006, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Cluja scos cauza de pe rolul acestei instanțe, a trimis dosarul Tribunalului Arad ca urmare a admiterii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de strămutare formulată de reclamant.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 31.10.2006.

Prin sentința civilă nr.3072/28.XI.2006, pronunțată în dosar nr.5077/2006, Tribunalul Arada respinsca inadmisibilă acțiunea reclamantului, împotriva Prefectului Județului C, pentru anularea Ordinului nr.335/29.2006, a respins cererea de suspendare a executării Ordinului și a obligat pe reclamant la cheltuieli de judecată către pârât, în sumă de 100 lei.

Tribunalul Arada reținut că, în calitate de Primar al Comunei, Județul C, în urma câștigării alegerilor locale, iar în urma condamnării sale o pedeapsă de 6 luni închisoare - cu suspendarea condiționată a executării acesteia - în condițiile art.215/1 combinat cu art.81 și următoarele Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prin sentință definitivă și irevocabilă Prefectul Județului Cae mis ordinul prin care a constatat încetarea de drept a mandatului său de primar.

Ordinul este nelegal, afirmă reclamantul, întrucât dispozițiile art.15 alin.2 din Legea nr.393/2004 prevăd că mandatul de primar încetează de drept în situația condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, rațiunea legii fiind aceea a survenirii impedimentului obiectiv a exercitării funcției datorită tocmai executării unei pedepse privative de libertate.

Cum prin hotărârea judecătorească nu i-au fost interzise drepturile civile - de a alege sau de a fi ales, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității publice sau funcții elective, reclamantul consideră că prin ordinul emis s-a adăugat nejustificat la sancțiune.

Prin concluziile scrise reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15 alin.2 lit. e din Legea nr.393/2004, prin care se statuează pierderea de drept a calității de primar, în condițiile intervenirii unei hotărâri judecătorești de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate rămasă definitivă, anexând cerere în acest sens.

În soluționarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, prima instanță a reținut următoarele:

În aplicarea dispozițiilor art.52(2) din Constituția României, prin art.7 din Legea nr.554/2004 s-a prevăzut obligația îndeplinirii unei proceduri prealabile sesizării instanței de contencios administrativ.

Cum nici Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, în temeiul căreia s-a emis ordinul atacat și nici Legea nr.215/2001 privind Administrația publică, așa cum era în vigoare la data sesizării instanței - 6 iunie 2006 art.72 alin.3, 4 și 5 nu cuprind dispoziții referitoare la procedura atacării ordinului prefectului emis pentru situația prevăzută de art.15(2) lit. e din Legea nr.393/2004, instanța de contencios administrativ putea fi sesizată numai în condițiile prevăzute de art.1, 7 și 11 din Legea nr.554/2004.

Prima instanță a înlăturat susținerile reclamantului că procedura prealabilă nu trebuia efectuată raportat la prevederile art.72 alin.5 din Legea nr.215/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr.286/2006, având în vedere pe de o parte că, Legea nr.286/2006 a intrat în vigoare la data de 21 iulie, în 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României conform art.78 din Constituția României, prevederile acesteia neretroactivând, iar pe de altă parte că, prevederile art.725 alin.1 Cod procedură civilă se referă la aplicarea dispozițiilor de procedură prevăzută de Codul d e procedură civilă și nu a altor legi.

Ca urmare, la data sesizării instanței, reclamantul avea obligația de a îndeplini procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 și nu a făcut dovada îndeplinirii acesteia.

Dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind procedura prealabilă fiind imperative, prima instanță a admis excepția și în temeiul art.109, 137 Cod procedură civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Excepția de inadmisibilitate fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, nu a mai analizat excepția de neconstituționalitate a art.15 lit. e din Legea nr.393/2004 și nici fondul cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru soluționarea pe fond a acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul a invocat din nou excepția neconstituționalității dispozițiilor art.15 alin.2 lit. e din Legea nr.393/2004, susținând că are întâietate în soluționare, în raport de excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, motivând aspectele pentru care consideră justificată excepția.

În al doilea rând, a invocat inaplicabilitatea dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, normă de drept comun în materie, față de dispozițiile Legii nr.343/2004 și Legii nr.215/2001 care prevăd omiterea acestei procedurii, raportat la prevederile art.725 alin. I Cod procedură civilă privind aplicarea în timp a legii de procedură civilă.

Pârâta intimată Instituția Prefectului - județul Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că în mod eronat prima instanță a apreciat ca fondată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.554/2004, deși dispozițiile speciale aplicabile prevăd că nu mai este necesară îndeplinirea acestei proceduri.

Astfel, la data pronunțării hotărârii conform art.725 alin.I Cod procedură civilă se impunea aplicarea imediată a dispozițiilor procedurale speciale în modul cum au fost stabilite prin art.72(4) din Legea nr.215/2001 modificată prin Legea nr.286/2006, text care prevede că ordinul Prefectului poate fi atacat în contencios administrativ și art.72(5), conform căruia procedura prealabilă nu se mai efectuează.

În mod eronat prima instanță a apreciat că norma art.725 Cod procedură civilă are aplicabilitate numai pentru acel cod, cât timp aceasta constituie o normă de principiu și de drept comun pentru aplicarea în timp a legilor de procedură civilă, guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Instanța avea obligația să țină cont de noile norme, derogatorii de la Legea nr.554/2004, aplicabile la data pronunțării hotărârii și să examineze celelalte excepții invocate și, în funcție de soluționarea lor să analizeze fondul cauzei.

Prin decizia civilă nr. 148/22.02.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul reclamantuluiîmpotriva sentinței civile nr.3072/2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, casează hotărârea și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul Arad sub nr- la data de 26.03.2007.

În rejudecarea cauzei, a fost sesizată Curtea Constituțională a României, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 15 (2) lit. e din Legea nr. 393/2004, invocată de reclamant, excepție ce a fost respinsă prin decizia nr. 1192/13.12.2007.

Prin sentința civilă nr. 215/12.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiuneaîn contencios administrativ exercitată de reclamantul pentru anularea Ordinului nr. 335/29.05.2006 emis de Prefectul județului C și pentru suspendarea executării ordinului, fără cheltuieli de judecată

Instanța de fond, după casare, a reținut că prin sentința penală nr. 2054/23.12.2005, pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosarul penal nr. 970/2005, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 284/16.05.2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Fiind incidente prevederile art. 15 (2) lit. e din Legea nr. 393/2004, secretarul comunei în temeiul art. 16 (2) din aceeași lege a sesizat Prefectul Județului C, care în temeiul art. 16 (1) din lege a emis Ordinul nr. 335/29.05.2006 de constatare a încetării de drept a mandatului de primar al reclamantului.

Instanța de fond, după casare, nu a reținut susținerile reclamantului că în situația în care condamnarea la o pedeapsă privativă de liberate s-a dat cu suspendarea executării, nu cade sub incidența art. 15 (2) lit. e, pentru că rațiunea legii ar fi survenirea impedimentului obiectiv de a exercita funcția tocmai executării unei pedepse, întrucât pe de o parte încetarea mandatului de drept pentru imposibilitatea de a exercita funcția este stabilită de art. 15 (2) lit. e și d, iar pe de altă parte că art. 15 (2) lit. e nu distinge cu privire la executarea sau nu a pedepsei.

Singura condiție care se cere îndeplinită pentru a opera încetarea de drept a calității de primar înainte de expirarea mandatului prevăzut de art. 15 (2) lit. e fiind existența unei sentințe definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.

Instanța de fond, după casare, a reținut că Ordinul Prefectului Județului Caf ost emis cu respectarea condițiilor cerute de art. 15, 16 din Legea nr. 393/2004, iar reclamantul se află în situația prevăzută de art. 15 (2) lit. e din lege, acțiunea acestuia nefiind întemeiată.

Instanța de fond, după casare, a respins și cererea reclamantului de suspendare a executării ordinului atacat, întrucât nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/20004, respectiv nu s-a creat nici un prejudiciu prin necontinuarea mandatului, realitatea confirmând aceasta, întrucât din data de 29.05.2006, respectiv de 2 ani reclamantul nu mai ocupă funcția de primar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului, reclamantul recurent arată că instanța de fond a reținut că încetarea mandatului de primar are loc indiferent dacă pedeapsa privativă de libertate se execută sau nu, întrucât legea nu distinge și singura condiție fiind existența unei sentințe de condamnare la pedeapsa privativă de libertate.

Instanța de fond a interpretat greșit Legea nr. 393/2004 și art. 53 din Constituție, întrucât prin hotărârea recurată nu a examinat dispozițiile legale invocate de reclamantul recurent și anume: art. 77 din Legea nr. 215/2001, art. 81 al.5 Cod Penal, art. 64 al.1 lit. a și b, art. 65 al.1, art. 66 Cod Penal, care sunt în opoziție cu cele din Legea nr. 393/2004.

Recurentul mai arată că instanța de contencios are atribuția de interpretare a prevederilor legale în sensul că aplicarea dispozițiilor art. 15 și 16 din Legea nr. 393/2004 s-a făcut în mod nediferențiat, disproporționat și arbitrar, față de situația care a determinat emiterea Ordinului prefectului.

Potrivit comisiei de la din sesiunea plenară din 5.07.2002, limitarea drepturilor politice trebuie pronunțată de către o instanță, printr-o hotărâre cu o motivare specială, nu de către o autoritate executivă ca prefectul, printr-un ordin al acestuia.

Interzicerea ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c din Codul penal încalcă principiul proporționalității și restrânge în mod nediferențiat și automat drepturile electorale pentru categorii întregi de persoane.

Recurentul consideră că interzicerea sau restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăți trebuie realizată numai în baza unei hotărâri definitive a instanței, în fiecare caz în contradictoriu, și după examinarea dacă măsura respectă principiul proporționalității.

Pârâta intimată Instituția Prefectului Județului Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării pârâta intimată Instituția Prefectului Județului C arată că reclamantul intimat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de delapidare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, fapt ce a generat incidența prevederilor art. 15 al.2 lit. e din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali. Aceste prevederi condiționează încetarea de drept a mandatului de primar de existența unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, prin care acesta să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, condiție ce a fost respectată.

Încetarea mandatului primarului, în cazurile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 393/2004, intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competența de a aprecia asupra valabilității mandatului de ales local, Ordinul prefectului având rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce-l privește, în mod exclusiv, pe alesul local.

Analizând actele dosarului, criticile recurentului reclamant prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Prezentul litigiu are ca obiect legalitatea Ordinului Prefectului Județului C nr. 335/29.05.2006, prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de primar al comunei, județul C, deținut de domnul.

Conform Ordinului Prefectului Județului C nr. 335/29.05.2006, încetarea de drept a fost motivată pe dispozițiile art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393 din 28 septembrie 2004, privind Statutul aleșilor locali, constatându-se, totodată, că prin sentința penală nr. 2054/2005 a Judecătoriei Gherla, hotărâre rămasă definitivă, domnul a fost condamnat la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare".

Curtea constată că Legea nr. 393 din 28 septembrie 2004, privind Statutul aleșilor locali, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, fiind ulterior modificată prin Legea nr. 216/2005; prin Legea nr. 249/2006, prin Legea nr. 286/2006, prin Decizia Curții Constituționale nr. 61/2007, prin Legea nr. 144/2007 și prin Legea nr. 35/2008.

Conform art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, "calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri:

e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate".

Totodată, conform art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali prevăd următoarele:

"(1) În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.

(2) Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al orașului, precum și actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului".

Curtea reține ca nefiind contestată condamnarea domnului la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, printr-o hotărâre penală rămasă definitivă.

Reclamantul contestă însă aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la încetarea mandatului de primar în cazul condamnărilor la pedepse privative de libertate date cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În privința dispozițiilor referitoare la suspendarea exercitării mandatului de primar, Curtea observă că acestea reglementează o altă situație decât cea dedusă judecății.

În acest sens, Curtea reține că reclamantul nu a fost suspendat din funcție, ci s-a constatat încetarea de drept a mandatului de primar al unei localități, astfel încât referirile la cazurile de suspendare a exercitării mandatului nu au relevanță în cauză

În privința invocării de către reclamant aCodului d e bună conduită în materie electorală, adoptat de Comisia Europeană pentru democrație privind dreptul (Comisia de la ) în urma celei de a 51-a sesiuni în (5-6 iulie 2002) și supus Adunării parlamentare a Consiliului Europei la 6 noiembrie 2002, Curtea reține că acest document nu face parte dintr-o convenție internațională ratificată de Statul Român, neavând forță obligatorie.

De aceea, Curtea nu va ține seama de acest document în soluționarea prezentei cauze.

Cu privire la condițiile de aplicare aart. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004, Curtea constată că textul art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, impune consecința încetării de drept a mandatului de primar în cazul condamnării prin "hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate".

Așadar, textul legal citat nu face distincție între pedepsele privative de libertate în privința cărora s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și pedepsele a căror executare nu a fost suspendată.

Din acest punct de vedere, o atare distincție nu are temei legal în raport cu art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004, Curtea reținând că domnul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, printr-o hotărâre penală rămasă definitivă.

Așadar, Curtea apreciază că dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare nu afectează aplicabilitatea în cazul domnului a dispozițiilor art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004.

Cât privește interzicerea drepturilor electorale "ope legis", de drept, în cazul unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă, domnul a criticat aplicarea automată a dispozițiilor legale referitoare la interzicerea drepturilor sale electorale, invocând decizia nr. 74/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârea dată de această instanță europeană la 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În acest sens, Curtea reține că, potrivit paragrafului nr. 82 al hotărârii date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (Cererea nr.74025/01), lipsirea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de dreptul de a vota - drept consacrat de Convenție prin articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului și care îmbracă o importanță crucială - interdicție aplicată în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei și independent de natura sau de gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și indiferent de situația lor personală, depășește marja de apreciere acceptabilă lăsată statelor membre la Convenția europeană a drepturilor omului, oricât de largă ar fi această marjă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând că o atare interdicție este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr.1.

Curtea reține, de asemenea, că printr-o decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 74/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:

"Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal."

În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".

Deși decizia nr. 74/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost publicată în Monitorul Oficial până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța reține că dispozitivul acesteia a fost adus la cunoștință publică prin publicarea sa pe site-ul Internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea subliniază, în raport cu deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, că în prezenta cauză nu se discută aplicabilitatea dispozițiilor art. 71 și 64 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii, inclusiv la interzicerea drepturilor electorale.

În prezenta cauză se discută legalitatea încetării de drept a mandatului reclamantului, de primar ales al unei localități, ca urmare a intervenirii unei hotărâri de condamnare la închisoare.

De aceea, Curtea subliniază că în speță nu se evaluează o interdicție generală aplicabilă reclamantului, cu privire la exercitarea drepturilor de a alege și de a fi ales.

Curtea observă că Ordinul contestat a avut drept consecință încetarea de drept a mandatului de primar al reclamantului, iar nu interzicerea dreptului reclamantului de a alege sau de a fi ales.

Așadar, orice consecință referitoare la existența unei asemenea interdicții generale nu formează obiectul prezentului litigiu.

În măsura în care față de domnul s-a dispus interzicerea dreptului de a alege sau de a fi ales, această interdicție nu este consecința Ordinului Prefectului Județului C nr. 335/29.05.2006, prin care s-a constatat exclusiv încetarea de drept a mandatului de primar al comunei, județul C, deținut de domnul.

Curtea observă, în acest context, că Ordinul Prefectului Județului C nr. 335/29.05.2006 nu a interzis reclamantului să voteze sau să candideze la o altă funcție de ales local.

De aceea, Curtea va evalua numai legalitatea acestei încetări de drept a mandatului de primar, prin prisma dispozițiilor legale naționale și ale articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului.

Conform articolului 3 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, ". Părți contractante se angajează să organizeze, la intervale de timp rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile care asigură libera exprimare de opinie a poporului privind alegerea corpului legislativ".

Curtea reamintește, totodată că, potrivit art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, " calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri:

e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate".

Curtea mai amintește că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, lipsirea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de dreptul de a vota - interdicție aplicată în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei și independent de natura sau de gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și indiferent de situația lor personal - este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr.1.

Examinând dispozițiile art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004, Curtea constată că acestea vizează o altă situație decât cea discutată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv încetarea mandatului de primar, ca urmare a unei condamnări la o pedeapsă cu închisoarea.

Așadar, Curtea reține că prin Ordinul contestat nu s-a adus atingere dreptului reclamantului de a vota sau de a candida la o altă funcție de ales local.

Totodată, Curtea observă că articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului reglementează exclusiv obligația statelor membre la Convenția europeană a drepturilor omului de a organiza alegeri libere " alegeri libere cu vot secret, în condițiile care asigură libera exprimare de opinie a poporului privind alegerea corpului legislativ".

În acest context, Curtea observă că articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului nu impune obligații statelor membre în definirea condițiilor de admitere a candidaturilor la funcțiile elective.

Curtea nu poate reține, așadar - iar reclamantul nu a adus argumente în acest sens - că articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului reglementează dreptul de a fi ales într-o astfel de funcție electivă publică.

Cum articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană citată reglementează numai dreptul de vot, iar nu și dreptul de fi ales Curtea nu poate reține incompatibilitatea între art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004 și articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului.

În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad - de respingere a acțiunii reclamantului - este temeinică și legală, astfel încât recursul formulat de domnul împotriva sentinței civile nr. 215/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.