Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 635/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 635
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul pârât Primarul Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 700/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL și intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului A, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată - SRL avocat, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul reclamantei intimate - SRL arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei intimate solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a recurentului cu privire la anularea în parte a A nr. 58/29.03.2005 și respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererile înregistrată la ribunalul Arad sub nr- și sub nr-, cereri conexate sub primul număr menționat, reclamanta - SRL a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâții Consiliul Local A și Primarul Municipiului A, solicitând anularea nr.58/29.03.2005 și a Certificatului de urbanism nr. - și, pe cale de consecință, obligarea Primarului Municipiului A la emiterea unui alt certificat de urbanism cu regimul juridic, economic și tehnic identic cu cel al certificatului de urbanism nr. 529/06.03.2007 emis anterior.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în luna februarie 2007, înainte de a cumpăra terenul înscris în CF nr.73779 și nr.73780 A, cu număr topo. 167.1599/1/2/14/1; nr.167.1599./1/2/13/2/2; nr.167.1599/1/2/14/1/3 și nr. 167.1599/1/2/13/2/3, în scopul construirii unei spălătorii auto, că la cererea sa vânzătorul a obținut Certificatul de urbanism de informare nr. 529/06.03.2007, prin care la punctul 3 - Regimul tehnic s-a prevăzut că terenul se află în Zona industrială nord a Municipiului A și că Regulamentul PUZ-ului poate fi modificat în baza unui întocmit de către un arhitect cu drept de semnătură și ingineri de specialitate.
După cumpărarea terenului, reclamanta a susținut că atunci când a intenționat să obțină autorizația, în vederea construirii spălătoriei, anterior a solicitat eliberarea certificatului de urbanism. Din Certificatul de urbanism nr. 904/03.04.2008 a constatat însă că terenul pe care l-a cumpărat nu îl poate întrebuința în scopul pentru care l-a achiziționat, pentru că, terenul aflându-se - conform PUZ-ului "Zona industrială nord a Municipiului A extindere", aprobat prin nr. 58/29.03.2005 - în zona de aproximativ 80 dintre centură și drumul paralel cu centura, în care sunt prevăzute amenajări de spații verzi de protecție, pe el nu se poate construi, întrucât art. 71 din OUG nr. 195/2007, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 114/2007, interzice schimbarea destinației terenurilor amenajate sau prevăzute în planurile urbanistice, ca spații verzi.
Reclamanta a mai arătat că prin adresa nr. 22963/14.04.2008, Primarul Municipiului Aar espins în mod nelegal și netemeinic plângerea sa prin care a solicitat revocarea Certificatului de urbanism nr. 904/03.04.2008 și eliberarea unui alt certificat de urbanism cu regimul juridic, economic și tehnic identic cu cel al Certificatului de urbanism nr.529/06.03.2007 care a stat la baza cumpărării terenului. Prevederile nr. 58/29.03.2005, prin care a fost aprobat PUZ-ul în zona în care este situat terenul în speță, nu-i pot fi opuse de pârâți, atâta timp cât acest act îi încalcă dreptul de proprietate garantat de Constituția României și alte legi. În acest mod se ocolesc dispozițiile art. 44 din Constituție care interzic exproprierea fără o justă și prealabilă despăgubire, având în vedere că, în speță, printr-un act administrativ de autoritate al unei autorități publice locale se realizează în acest mod o expropriere mascată în contextul în care ea este întregită de atributele folosinței și dispoziției dreptului ei de proprietatea relativ la terenul în cauză.
De asemenea, în opinia reclamantei, nr.58/29.03.2005 trebuia să aibă în vedere ca spațiile verzi să fie atribuite proporțional pe toate parcelele de teren inclusiv pe cele ale persoanelor care au comandat PUZ-ul și nu în mod arbitrar, în unele cazuri fiind posibilă modificarea PUZ, printr-un,așa cum s-a procedat de exemplu în cazul ROMANIA.
În concluzie, emiterea certificatului de urbanism nr. 904/03.04.2008 în condițiile prevăzute la regimul tehnic, nu este altceva decât o dovadă de inconsecvență a autorității publice, cu consecința instituirii unei discriminări negative față de solicitanții unor acte de acest tip, cu încălcarea principiului egalității în fața legii și autorităților publice.
Hotărârea nr.58/29.03.2005 încalcă, în opinia reclamantei, și dispozițiile art. 18 alin. 1 și art. 34 și anexa 6 din Regulamentul de urbanism aprobat prin HG nr. 525/2006, cu modificările și completările ulterioare și altor acte normative care obligă autoritatea publică să emită autorizațiile de construire numai în condițiile respectării procentelor de spații verzi prevăzute, în funcție de destinația construcțiilor, ceea ce conduce la concluzia că actul administrativ de autoritate este profund nelegal.
Prin întâmpinări, pârâții Primarul Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului A au solicitat respingerea acțiunii reclamantei cu motivarea că deși prin Certificatul de urbanism nr. 529/06.03.2007 reclamanta a fost informată că pentru a putea realiza investiții pe parcela ce urma să o cumpere în Zona industrială nord, regulamentul PUZ-ului putea fi modificat în baza unui întocmit de către un arhitect cu drept de semnătură și ingineri de specialitate, prin eliberarea Certificatului de urbanism nr. 904/03.04.2008 reclamanta a fost informată că se interzice realizarea de construcții pe acest teren, ca urmare a modificărilor aduse art. 71 din OUG nr. 195/2005 prin OUG nr. 114/2007, având în vedere situarea lui în zona de aproximativ de 80m, dintre centură și drumul paralel cu centura, prevăzute a fi amenajată ca spații verzi și perdea de protecție. Hotărârea nu i-a produs reclamantei nici un fel de prejudiciu având în vedere că ea a devenit proprietara terenului la mai bine de 2 ani de la data adoptării ei; asumându-și astfel riscul de a nu putea construi pe acest teren. De asemenea, hotărârea a fost supusă și controlului de legalitate exercitat de Prefectul Județului A, astfel că legalitatea ei nu mai poate fi pusă în discuției după mai bine de 3 ani de la emiterea ei.
Prin sentința civilă nr.700/20.10.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arad a admis acțiunea reclamantei - SRL împotriva pârâților Consiliul Local Al Municipiului A și Primarul Municipiului A; a anulat, în parte, dispozițiile din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A nr. 58/29.03.2005, în ce privește prevederile din anexa hotărârii PUZ "Zona Industrială Nord a Municipiului A-extindere - nr. 36025 eliberat de - A SA potrivit căruia parcela dobândită de reclamantă prin cumpărare cu nr. top 1599/1/2/14/1, 1599/1/2/13/2/2, 1599/1/2/14/1/3, și 1599/1/2/13/2/3 este afectată conform proiectului, în totalitate de amenajarea de spații verzi; a anulat Certificatul de Urbanism nr. 904/03.04.2008; a obligat pârâtul Primarul Municipiului A, să-i elibereze reclamantei certificat de urbanism cu privire la parcela deținută cu regimul juridic, economic și tehnic identic Certificatului de urbanism nr. 529/06.03.2007, în sensul că PUZ poate fi modificat în baza unui, prin stabilirea unui procent optim construcții/spații verzi al parcelei; a obligat pârâții să-i plătească reclamantei 2.008 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a dobândit prin cumpărare terenul în speță pentru a construi o spălătorie auto, având în vedere că la data cumpărării, luna iulie 2007, PUZ-ul "Zonei industriale nord a Municipiului A - extindere" putea fi modificat printr-un în cazul în care se dorea efectuarea unor construcții pe el.
operațiunea de obținere a autorizației de construire care presupune și obținerea unui certificat de urbanism, Primăria Municipiului A i-a eliberat reclamantei certificatul cu nr.904/03.04.2008 din care rezultă că nu mai poate construi pentru că, în conformitate cu modificările aduse art. 71 din OUG nr. 195/2005 de către OUG nr. 114/2007, se interzice schimbarea destinației, reducerea sau strămutarea terenurilor amenajate sau care urmează a fi amenajate ca spații verzi.
Contestând certificatul în cauză, plângerea reclamantei a fost respinsă de pârâta Primăria Municipiului A prin adresa nr. 22963/11.05.2008, cu aceeași motivare, bazată pe art. 71 din OUG nr. 195/2005.
Instanța de fond a apreciat că prin modificările și completările aduse de OUG nr.114/2007 articolului 71 din OUG nr.195/2005 - în baza căruia Primăria Municipiului A motivează imposibilitatea reclamantului de a construi pe terenul în cauză, nu poate duce le concluzia că regulamentul PUZ-ului " Industrială Nord Municipiul A - extindere" nu poate fi modificat în baza unui întocmit de către un arhitect cu drept de semnătură și ingineri de specialitate, conform Legii nr. 50/1991 și HG nr. 525/1996 privind aprobarea Regulamentului general de urbanism, având în vedere că reclamanta nu solicită schimbarea destinației terenului în sensul de a fi exclus în totalitate de la amenajarea ca spații verzi, ci doar la stabilirea unei proporții corespunzătoare, conform anexei 6 din HG nr. 525/2006, pentru că la data dobândirii, terenurile proprietate privată erau exceptate de la restricțiile impuse de ar. 71 din OUG nr. 195/2006.
Prin aceste modificări legiuitorul nu a intenționat să aducă atingere modului de exercitare a atributelor dreptului de proprietate a deținătorilor de terenuri vizate de PUZ ci doar să impună respectarea cu strictețe a planurilor de urbanism în ce privește terenurile amenajate sau prevăzute a deveni spații verzi, fiind de notorietate acțiunile din ultimii ani legate de desființarea abuzivă unor spații verzi existente în incinta unor localități urbane.
Chiar dacă PUZ-ul a fost adoptat de Consiliul Local al Municipiului A, prin hotărârea atacată, el nu este definitiv, astfel cum rezultă din Capitolul 4 punctul 4.4, el fiind în fază preliminară, iar pentru materializarea lui fiind necesare demararea procedurilor de încadrare conform HG nr. 1076/2004, organizarea de licitații pentru terenurile destinate construirii sau vânzării, demararea procedurilor de schimbare a statutului juridic a terenurilor proprietate privată pe care se prevăd dotări, găsirea de investitori și surse de finanțare etc. - care necesită evident un timp mai îndelungat.
Evident, aceste restricții impuse prin certificatul de urbanism atacat afectează două dintre atributele dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în speță; cel al folosinței și dispoziției. Prevederile din Certificatul de urbanism contestat îi îngrădesc folosința terenului în scopul pentru care l-a achiziționat, cu atât mai mult cu cât prețul cu care aceasta a achiziționat terenul nu este deloc neglijabil.
Un argument în sprijinul considerentelor exprimate, în sensul că aceste dispoziții nu pot restricționa întocmirea unui pentru terenul în cauză, îl reprezintă, în opinia Tribunalului Arad, și faptul că în cauză nu poate fi vorba de o diminuare semnificativă a unei suprafețe prevăzută a fi transformată în spații verzi și nici o strămutare, având în vedere că parcela face parte dintr-o suprafață de 54.000 mp propusă a fi amenajată în viitor ca spații verzi.
Instanța de fond a apreciat prin urmare că pârâta uzează nejustificat de dispozițiile art.71 din OUG nr. 195/2005, fapt ce reclamantei îi aduce grave prejudicii prin faptul că nu-și poate materializa intenția de a realiza obiectivul propus, care, în funcție de specificul zonei, se încadrează în prevederile art. 18 alin. 1 lit. a din HG nr. 525/1996.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul Municipiului A solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului pârâtul recurent Primarul Municipiului A arată că
instanța de judecată nu face referire de dispozițiile art.1 alin 1 din Ordonanța de Urgență nr. 114 din 17.10.2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului și că instanța de judecată a aplicat greșit dispozițiile art.18 din HG 525/1996, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, coroborat cu anexa 6 din regulament.
Recurentul arată că la data solicitării celui de-al doilea certificat de urbanism, Ordonanța de Urgență nr. 114 din 17.10.2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului, a modificat aliniatul 1 art. 1 în sensul că schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora, astfel încât a fost emis certificatul de urbanism nr. 904/03.04.2008, care interzice realizarea construcțiilor pe terenul respectiv.
Articolul 18 din HG 525/1996 dispune că se pot autoriza, cu avizul conform al organelor de specialitate ale administrației publice construcții și instalații aferente drumurilor publice, de deservire, de întreținere și de exploatare; parcaje, garaje și stații de alimentare cu carburanți și resurse de energie (inclusiv funcțiunile lor complementare, constând în magazine, restaurante etc.
Coroborând prevederile Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr. 58/2005, prin care a fost aprobat PUZ -ul din zona de nord a, zonă care cuprinde și terenul proprietatea reclamantei, cu aceste dispoziții se poate constata că la data eliberării certificatului de urbanism nr. 529/2007, reclamanta putea realiza construcția respectivă.
Ulterior prin Ordonanța de Urgență nr. 114/2007 se interzice schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, indiferent de regimul juridic al acestora. Astfel, susținerile reclamantei cum că, "și la data emiteri primului certificat de urbanism art. 71 din OUG 195/2005 interzicea schimbarea destinației terenurilor" nu pot fi luate în considerare de către instanță deoarece textele de lege menționate stabilesc cadrul legal ce trebuia respectat la acea vreme.
Ținând seama de faptul că terenul se află în zona industrială nord extindere, pentru care există un PUZ Zona industrială nord, extindere, aprobat prin 58/29 03 2005, precum și de faptul că respectivul teren se află între centura și drumul I paralel cu centura, unde se află o zonă de aproximativ 30, în care sunt prevăzute spații verzi amenajate - perdele de protecție, recurentul apreciază că certificatul de urbanism nr.904/03.04.2008 a fost eliberat în mod corect, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Reclamanta intimată - SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, reclamanta intimată - SRL invocă excepția lipsei calității procesuale de recurent a Primarului municipiului A cu privire la cererea de modificare a sentințe recurate vizând anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr. 58/29.03.2005.
Pe fond, reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele de fapt și de drept expuse și în fața primei instanțe.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, analizând excepția lipsei calității procesuale de recurent a Primarului municipiului A cu privire la dispoziția primei instanțe de anulare în parte a Hotărârii nr. 58/29.03.2005, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât emitentul hotărârii anulate este Consiliului Local al Municipiului Prin urmare, singura autoritate ce are posibilitatea de a formula recurs este autoritatea deliberativă a municipiului, de vreme ce petitul acțiunii de anulare a HCL A este formulat și soluționat în contradictoriu cu autoritatea emitentă.
Așadar, în ceea ce privește soluția dată de prima instanță cererii de anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr. 58/29.03.2005, Curtea va respinge recursul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, urmând a analiza pe fond recursul în ceea ce privește actul emis de recurentul Primarul Municipiului A, respectiv certificatul de urbanism.
Principalele argumente invocate de către recurent constă în interpretarea pe care acesta o dă art.71 alin.1 din OUG nr.195/2005, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.114/2007 și în interpretarea art.18 din HG nr.525/1996 care, în opinia recurentului, nu ar da dreptul de a construi pe terenul pentru care reclamanta a solicitat certificatul de urbanism.
Totodată, recurentul invocă includerea terenului societății reclamante într-un Plan Urbanistic Zonal în care sunt prevăzute spații verzi.
Argumentele invocate sunt neîntemeiate, problema în speța de față nefiind cea a interpretării art. art.71 alin.1 din OUG nr.195/2005, ci a aplicabilității acestuia în cauză.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.71 alin.1 din OUG nr.195/2005 este interzisă schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și /sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, însă terenul reclamantei, pentru care s-a solicitat eliberarea certificatului de urbanism, nu se încadrează în cele două categorii de terenuri prevăzute de articolul menționat.
Astfel, Curtea reține că terenul respectiv, așa cum rezultă din chiar certificatul de urbanism, cât și din extrasul CF de la dosarul cauzei, este un teren viran, având destinație de teren "arabil în intravilan". Prin urmare, nu se poate susține că acest teren ar fi un teren amenajat ca spațiu și că s-ar încadra prin urmare în prima ipoteză avută în vedere de art.71 alin.1 din OUG nr.195/2005.
Cât privește cea de a doua ipoteză prevăzută de articolul menționat, respectiv situația terenurilor prevăzute ca spații verzi în documentația de urbanism, Curtea apreciază că în mod corect a reținut Tribunalul Arad că în cauză nu au fost finalizate prevederile Planului Urbanistic Zonal, raportat la conținutul capitolului 4 al PUZ-ului.
Astfel, art.4.4 din PUZ confirmă că aprobarea PUZ - ului prin este o fază preliminară. Tot astfel, Regulamentul Local de Urbanism, are caracter provizoriu, acesta fiind atașat la dosarul de fond (fila 47), cu această denumire de "Regulament Provizoriu de Urbanism".
Concluzia caracterului provizoriu a documentației de urbanism rezultă și din obiectivul înscris la finalul PUZ-ului (fila 46 dosar fond), de a definitiva Planul Urbanistic Zonal într-un termen de 3 ani, or, din documentele de la dosar nu rezultă că acest obiectiv ar fi fost atins.
Însă, chiar dacă documentația de urbanism ar avea caracter definitiv, Curtea observă că, în condițiile în care Consiliul Local A nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.700/20.10.2008 a Tribunalului Arad, soluția primei instanței de anulare în parte a HCL nr.58/29.03.2005 este irevocabilă prin nepromovarea căii de atacat, Consiliul Local A achiesând la hotărârea primei instanțe.
Fiind anulată documentația locală de urbanism care prevedea afectarea în totalitate a terenului reclamantei de spații verzi, nu mai există nicio justificare pentru menținerea unui certificat emis în baza unei prevederi dintr-o hotărâre anulată.
Prin urmare, art.71 din OUG nr.195/2005 nu este incident speței, terenul reclamantei neputând fi inclus în niciuna din cele două ipoteze avute în vedere de textul legal menționat. Nefiind aplicabil reclamantei, este nejustificată invocarea articolului menționat în cadrul certificatului de urbanism, această invocare fiind aptă de a prejudicia proprietarul terenului prin imposibilitatea fructificării imobilului.
Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere că, potrivit art.4 din Regulamentul General de Urbanism, aprobat prin HG nr.525/1996, act administrativ normativ cu forță juridică superioară Regulamentului Local de Urbanism aprobat prin Hotărâre de Consiliul Local, autorizarea executării construcțiilor pe terenurile agricole din intravilan este permisă pentru toate tipurile de construcții, cu respectarea normelor stabilite de Consiliile locale pentru ocuparea rațională a terenurilor și pentru realizarea anumitor obiective. Or, autoritatea administrativă locale are prin urmare obligația de a asigura o ocupare rațională a terenului neavând dreptul de a impune o sarcină care să greveze în totalitate dreptul de proprietate, lipsindu-l de două dintre cele mai importante atribute, folosința și valorificarea acestuia.
În această ordine de idei, se constată că în mod corect a dispus Tribunalul Arad emiterea unui nou certificat de urbanism, cu stabilirea unui procent optim între construcții și spații verzi, o atare soluție fiind aptă să asigure atât respectarea dreptului de proprietate al reclamantei, cât și obiectivele autorității administrative avute în vedere la întocmirea Planului Urbanistic Zonal.
Cât privește invocarea de către recurentă a art.18 din HG nr.525/1996, Curtea reține, pe de o parte, că aceasta se referă la autorizația de construire, iar nu de emiterea certificatului de urbanism și, pe de altă parte, că tocmai aceste dispoziții conferă posibilitatea ridicării unor construcții, inclusiv stații de alimentare cu carburanți, cu funcțiunilor lor complementare, ca de exemplu magazine sau restaurante.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază neîntemeiat recursul formulat de Primarul Municipiului A, motiv pentru care îl va respinge ca neîntemeiat, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Primarul Municipiului A împotriva sentinței civile nr.700/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL și intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
(cu opinie separată în
sensul admiterii recursului
și modificării în parte a sentinței atacate)
Opinia separată
Referitor la soluționarea recursului declarat de Primarul Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 700/20.10.2008 a Tribunalului Arad împărtășesc opinia potrivit căreia acesta nu are calitate procesuală de recurent în ceea ce privește dispozitivul sentinței recurate prin care s-a procedat la anularea în parte a A nr. 58/29.03.2005, singura instituție abilitată în acest sens fiind Consiliul Local al Municipiului A, în speță fiind vorba despre autorități ale administrație publice distincte conform art. 23 al.1 din Legea nr. 215/2001 republicată.
Cu privire însă la anularea certificatului de urbanism nr. 904/3.04.2008 și la dispoziția privind obligarea Primarului Municipiului A de a-i elibera reclamantului certificat de urbanism cu privire la parcela deținută cu același regim juridic, economic și tehnic cu cel evidențiat în certificatul de urbanism nr. 529/6.03.2007, apreciez că soluția corectă era aceea de admitere a recursului cu consecința modificării în parte a sentinței recurate și respingerea acestui capăt de cerere.
Astfel reclamanta a invocat prin acțiunea introductivă faptul că anterior achiziționării terenului în litigiu vânzătorul acestui imobil a solicitat un certificat de urbanism în baza căruia reclamanta a procedat la cumpărarea terenului respectiv câtă vreme regimul tehnic evidențiat îi permitea utilizarea imobilului pentru operațiunile economice urmărite de aceasta. Ulterior a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism în vederea construirii unei spălătorii auto, iar în conformitate cu acesta, eliberat sub nr. 604/3.04.2008 reclamanta nu mai putea utiliza terenul pentru scopul pentru care a achiziționat terenul, noul certificat de urbanism fiind o dovadă de inconsecvență a autorităților publice cu consecința instituirii unor discriminări negative față de solicitanți.
Aceste susțineri nu pot fi reținute în cauză, întrucât după cum se observă din certificatul de urbanism nr. 529/6.03.2007 regimul economic al imobilului a fost de teren viran, iar în privința regimului tehnic se arată că terenul se află în zona pentru care a fost elaborat un PUZ conform HCL nr. 58/29.03.2005 și se află într-o zonă în care sunt prevăzute spații verzi amenajate, pedele de protecție, lărgirea DN 7 la 4 benzi și spațiu trasee edilitare. Certificatul de urbanism mai cuprinde mențiunea potrivit căreia regulamentului PUZ-ului poate fi modificat în baza unui întocmit de către un arhitect cu drept de semnătură și inginer de specialitate.
Acest act de informare respecta întru-totul prevederile OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului care la art. 71 interzicea schimbarea destinației spațiilor amenajate ca spații verzi cu excepția terenurilor proprietate privată prevăzute ca spații verzi în PUZ-uri a căror destinație putea fi schimbată cu respectarea reglementărilor specifice în vigoare.
Ca atare la data eliberări certificatului de urbanism nr. 529/6.03.2007 reclamanta avea cunoștință de faptul că terenul pe care intenționa să desfășoare activități economice specifice era prevăzut ca și spațiu amenajat prin PUZ-ul aprobat conform HCL A nr. 58/29.03.2005, dar legislația în vigoare la momentul eliberări acestuia respectiv art. 71 al.2 din OUG nr. 195/2005 permitea schimbarea destinației terenurilor proprietate privată amenajate ca spații verzi, aceasta fiind și rațiunea pentru care certificatul de urbanism face precizarea posibilității de modificare a PUZ-ului în baza unui întocmit conform dispozițiilor legale.
Ulterior după dobândirea calități de proprietar a terenului respectiv reclamanta a solicitat un nou certificat de urbanism în scopul declarat de construire spălătorie auto, iar noul certificat eliberat sub nr.904/3.04.2008 cuprinde aceleași mențiuni privind regimul tehnic al imobilului legate de faptul că acesta se află într-o zonă pentru care a fost elaborat PUZ-ul aprobat prin HCL A nr. 58/29.03.2005 și că este amenajat ca spațiu. Ca urmare a modificărilor legislative intervenite prin OUG nr. 114/2007 care a modificat și completat OUG nr. 195/2005, certificatul mai cuprinde mențiunea potrivit căreia schimbarea destinației terenurilor prevăzute ca spații verzi prin documentațiile de urbanism este interzisă indiferent de regimul juridic al acesteia.
Față de starea de fapt anterior relevată pretenția reclamantei de obligare a Primarului municipiului A la eliberarea unui certificat de urbanism care să certifice același regim juridic tehnic și economic cu cel eliberat sub nr. 529/6.03.2007 apare ca neîntemeiată întrucât noul certificat de urbanism nu cuprinde mențiuni ce reprezintă rezultatul unei poziții arbitrare și inconsecvente a autorități publice emitente, ci este rezultatul modificărilor legislative intervenite între data emiterii primului certificat de urbanism și cel eliberat ulterior la data de 3.04.2008, modificări legislative ce nu sunt imputabile autorități publice emitente.
Astfel prin OUG nr. 114/2007 s-a modificat în întregime art. 71 din OUG nr. 195/2005 în sensul că s-a interzis în mod expres schimbarea destinației terenurilor prevăzute ca spații verzi în documentațiile de urbanism indiferent de regimul juridic al acestora, fiind astfel îndepărtată norma din art. 71 al.2 din OUG nr. 195/2005, care realiza o excepție în privința terenurilor proprietate privată.
În condițiile în care dispozițiile OUG nr. 114/2007 sunt în vigoare nefiind declarate neconstituționale autoritatea publică pârâtă avea obligația menționări acestora câtă vreme au un efect direct asupra regimului tehnic al imobilului pentru care s-a solicitat eliberarea certificatului de urbanism și nu putea fi obligată la eliberarea unui certificat de urbanism care, dacă ar cuprinde mențiunile din certificatul de urbanism eliberat la 6.03.2007, ar încălca în mod evident dispozițiile legale în vigoare respectiv OUG nr. 114/2007.
Din această perspectivă nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit căreia și la data emiterii primului certificat de urbanism OUG nr. 195/2005 interzicea schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, întrucât așa cum s-a arătat anterior în cazul terenurilor proprietate privată această schimbare se putea realiza conform prevederilor legale, dispoziție care nu se mai regăsește însă o dată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 114/2007.
Un argument suplimentar în sensul respingerii cererii reclamantei o constituie și faptul că certificatele de urbanism au o valabilitate de 12 luni de la data emiterii, iar în speță mențiunile cuprinse în certificatul de urbanism nr. 529/6.03.2007 nu se mai regăsesc în certificatul de urbanism 904/3.04.2008, expirând perioada de valabilitate a primului certificat.
JUDECĂTOR
-
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:G
Red.C/29.05.2009.
Tehnored. I/03.06.2009/ 2 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
