Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 637/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 637
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții și pârâta Comuna prin Primar împotriva sentinței civile nr. 733/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă Comuna prin Primar și pârâții intimați Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei consilier juridic, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent răspuns la întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantului pârâtei recurente Comuna prin Primar și pârâților intimați Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei.
Reprezentantul pârâtei recurente Comuna prin Primar și pârâților intimați Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente Comuna prin Primar și pârâților intimați Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei solicită admiterea recursului formulat de pârâta recurentă, instanța de fond omițând să se pronunțe asupra excepții lipsei interesului, având în vedere că sancțiunea aplicată este radiată din oficiu după 6 luni.
De asemenea solicită respingerea recursului formulat de reclamantul recurent ca nefondat și respingerea capătului de cerere privind acordarea de daune morale ca neîntemeiat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Arad sub nr- la data de 16.09.2008, reclamantul a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ pârâții Primăria Comunei, reprezentată prin Primarul, solicitând anularea Dispoziției primarului nr. 442/18.12.2007, prin care a fost sancționat cu "Mustrare scrisă", radierea din carnetul de muncă a mențiunilor referitoare la sancțiune și înscrierea unor absențe nemotivate, acordarea de daune morale în sumă de 50.000 lei și pârâtului Consiliul Local al Comunei, solicitând obligarea lui să aprobe alocarea fondurilor necesare plății acestor daune.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că dispoziția atacată i-a fost comunicată în data de 25.03.2008. Prin Adresa nr. 1671/21.04.2008 a solicitat primarului Comunei revocare dispoziției, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004; cererea fiindu-i respinsă însă prin Adresa nr. 1671/19.05.2008 care i-a fost comunicată în data de 24.05.2008.
Dispoziția de sancționare este lovită de nulitatea absolută pentru că încalcă dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. h din Legea nr. 188/1999, pentru că a fost emisă în perioada în care raportul lui de serviciu cu pârâta era suspendat de drept, având în vedere că el se afla în incapacitate temporară de muncă începând cu data de 22.10.2007 și art. 78-79, din aceeași lege și art. 35 din HG nr. 1210/2003, pentru că sancțiunea i-a fost aplicată fără efectuarea cercetării prealabile de către o comisie de disciplină, cu privire la faptele pentru care a fost acuzat. Procesul verbal nr. 3502/19.10.2007, nu poate fi considerat ca act de îndeplinire a acestei proceduri pentru că din pagina 3 rezultă că s-a încheiat într-o ședință de lucru a primarului Comunei.
Reclamantul a mai arătat că nu are cunoștință despre adresa nr. 3515/19.10.2007 a Judecătoriei Arad și nici de adresa nr. 3556/23.10.2007 a Prefectului Județului A, despre care se face referire în dispoziția de sancționare, iar în ce privește Dispozițiile primarului nr. 297/21.02.2007 și nr. 319/23.03.2007, acestea au fost emise și ele cu încălcare art. 28 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că el nu a fost informat în prealabil și nu și-a dat acordul pentru îndeplinirea unor atribuții care reveneau secretarului.
În data de 24.04.2008, cu ocazia ridicării carnetului de muncă de la Primăria Comunei, reclamantul a arătat că a constatat înscrisă în carnet, sub semnătura primarului, care certifică legalitate și exactitate înscrierilor, consemnarea că "în perioada 31.06.2006 - 24.04.2008, a avut 15 zile de absențe nemotivate"; consemnare abuzivă având în vedere că nu a absentat nemotivat de la serviciu, cu excepția unei singure zile care a fost consemnată în mod abuziv în condica de prezență.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că daunele morale le solicită pentru șicanarea și cercetarea lui abuzivă efectuată de primarul și secretarul Comunei în data de 19.10.2007, ca urmare a depunerii referatului nr. 3146/24.09.2007, prin care a solicitat plata unor diferențe salariale, care au determinat internarea lui în mai multe rânduri în spital, după data de 22.10.2008, astfel cum rezultă din certificatele medicale și biletele de externare.
Prin întâmpinări, pârâții au solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului, invocând lipsa interesului în promovarea ei, cu motivarea că sancțiunea a fost radiată de drept, conform art. 82 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/1999, ca urmare a expirării termenului de 6 luni de la aplicare ei. Consiliul Local al Comunei a invocat excepția lipsei calității sale procesule pasive, cu motivarea că între el și reclamant nu există raporturi juridice de muncă.
Prin sentința civilă nr. 733/27.10.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul împotriva pârâtei Comuna reprezentată prin Primar; a anulat Dispoziția nr. 442/18.12.2007 privind sancționarea reclamantului cu "Mustrare scrisă" și a dispus radierea din carnetul său de muncă a mențiunilor referitoare la sancțiune și absențele nemotivate; a respins acțiunea reclamantului față de pârâtul Consiliul Local al Comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul, în calitatea lui de funcționar public, în perioada 01.04.2007-24.04.2008 a îndeplinit funcția de consilier juridic la Primăria Comunei.
Prin Dispoziția nr. 442/18.12.2007, reclamantul a fost sancționat de Primarul Comunei, cu "mustrare scrisă", conform art. 77 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, pentru nerespectarea programului de lucru și a conduitei necorespunzătoare în exercitarea funcției publice deținute.
Examinând dispoziția atacată prin prisma motivelor invocate de reclamant instanța de fond a reținut că a fost emisă cu încălcare dispozițiilor art. 78 și următoarele din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, pentru că nici din conținutul dispoziției, nici din cele 35 de anexe care au stat la baza emiterii ei, nu rezultă că faptele pretins săvârșite de reclamant au fost cercetat de o comisie de disciplină din instituție, constituită în componența prevăzută de art. 79 din Statutul funcționarilor publici.
Procese verbale din ședințele de lucru ale Primăriei din 18 și 19 octombrie 2007 nu pot substitui activitatea comisiei de disciplină, singura competentă să emită un raport de cercetare prealabilă a faptei săvârșite după audierea funcționarului public.
De asemenea dispoziția încalcă și prevederile art. 35 din HG nr. 1210/2003 pentru că nu descrie în concret faptele care au fost săvârșite de reclamant. Consemnarea din dispoziție "nerespectarea programului de lucru", fără arătarea în concret când și în ce împrejurări nu a fost respectat și "conduita necorespunzătoare în exercitarea funcției" fără a arăta în ce constă, lipsa poziției comisiei de disciplină rezultată din procesul verbal și a apărărilor reclamantului, sunt sancționate cu nulitate absolută de dispozițiile legale arătate în ceea ce preced.
Susținerile reclamantului că raportul său de serviciu ar fi fost suspendat la data emiterii dispoziției conform art. 94 alin. 1 lit. h din statutul funcționarilor publici nu sunt întemeiate, având în vedere că incapacitatea s-a temporară de muncă nu a depășit integral o lună. Conform biletului de externare nr. 250/19.12.2007, incapacitatea sa a fost în perioada 3-31.12.2007. Aceasta nu poate fi cumulată cu perioada de 16 zile din biletul de externare nr. 7/29.01.2008.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, și în conformitate cu dispozițiile art. 90 din Legea nr. 188/1999 a anulat Dispoziția Primarului Comunei și pe cale de consecință a dispus și radierea din carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor cu privire la sancțiune și absențele nemotivate, având în vedere că pârâta nu a adus nici o probă din care să rezulte în concret în care zile reclamantul a lipsit nemotivat.
În ce privește cererea reclamantului de obligare a Primarului Comunei la plata unor daune morale, instanța de fond a considerat că cererea este neîntemeiată. Chiar dacă în biletul de externare nr. 250/19.12.2007 se consemnează printre cauzele internării în spital și anumite stări conflictuale la locul de muncă, această împrejurare nu justifică acordarea daunelor solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât reclamantul cât și pârâta Comuna prin Primar.
Astfel în motivarea recursului declarat de reclamant se solicită casarea sentinței recurate în ceea ce privește respingerea petitului de acordare a daunelor morale, cu consecința admiterii acestui capăt de cerere astfel cum a fost formulat.
Se arată astfel că în mod greșit prima instanță a respins cererea de plată a daunelor morale, câtă vreme acest termen sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului, care îi definesc personalitatea, prejudiciul în discuție nu are caracter și conținut economic și nu poate fi evaluat în bani, instanța fiind singura care în raport de consecințele suferite de partea vătămată va aprecia o anumită sumă globală care să completeze prejudiciul moral cauzat.
Recurentul a mai arătat că se impune acordarea daunelor morale în cazul sancționări disciplinare cu luarea în considerare a faptului că decizia de sancționare este ilicită sau abuzivă, iar nulitatea a fost constatată de instanțele judecătorești, există o legătură între fapta ilicită și prejudiciul moral cauzat și de asemenea mai este necesar ca angajatorul să fi acționat cu vinovăție.
Prejudiciul moral concret este demonstrat de mențiunile din actele medicale ale reclamantului, decizia de sancționare provocând numeroase suferințe psihice demonstrate în concret, iar pe de altă parte, reclamantului i-a fost afectat și prestigiul profesional prin acea că numeroasele tentative de angajare au rămas fără rezultat datorită mențiunilor din carnetul de muncă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de pârâta Comuna prin Primar se solicită respingerea acțiunii reclamantului și se arată că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei interesului în promovarea acțiunii câtă vreme au intervenit dispozițiile art. 82 al.1 lit. a, din Legea nr. 188/1999 republicată, sancțiunea disciplinară fiind radiată de drept.
Pe fondul cauzei se arată că dispoziția prin care s-a aplicat mustrarea scrisă a fost emisă cu respectarea Legi nr. 188/1999 în condițiile în care potrivit art. 78 al.1 sancțiunea "mustrării scrise" este singura sancțiune ce poate fi aplicată direct de către persoana ce are competența legală de numire în funcția publică, fără a fi necesară propunerea vreunei comisii de disciplină.
Recurenta mai arată faptul că nu au fost încălcate prevederile art. 35 din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 întrucât faptele au fost descrise pe larg atât în actul administrativ atacat, cât și în anexele ce fac parte integrantă din acesta.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și 304 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depus la dosar pârâta Comuna prin Primar s-a opus la admiterea recursului declarat de reclamant, arătând că în mod corect prima instanță a respins cererea de acordarea a daunelor morale, acestea nefiind dovedite cu atât mai mult cu cât din actele existente în dosarul de recurs rezultă că în perioada concediului medical acesta a participat la concursurile realizate, în vederea admiterii în baroul Arad sau în magistratură.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a arătat că față de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, iar actele depus în fața instanței de recurs de către pârâta recurentă erau în posesia acesteia la data judecării în primă instanță și ca atare pârâta este decăzută din dreptul de administra probele în recurs.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 204 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 442/18.12.2007 emisă de Comuna prin Primar s-a procedat la aplicarea sancțiunii "mustrării scrise" către reclamantul iu reținându-se în sarcina acestuia neglijența repetată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nerespectarea programului de lucru și a conduitei necorespunzătoare în exercitarea funcției publice deținute, conform anexelor nr. 1-35 la această dispoziție.
Referitor la excepția lipsei de interes invocată de pârâta Comuna prin Primar și motivată pe acea că în conformitate cu art. 82 al.1 lit.a din Legea nr. 188/1999, sancțiunea disciplinară a "mustrării scrise" se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare, Curtea urmează aor espinge întrucât chiar dacă pe parcursul soluționării prezentei cauze a intervenit radierea de drept a sancțiunii aplicate nu se poate reține lipsa interesului în promovarea acțiunii pentru anularea dispoziției de sancționare ținând cont de efectele pe care le produce soluția anulării dispoziției de sancționare ce presupune existența unor motive anterioare sau concomitente emiterii dispoziției prin raportare la radierea de drept a sancțiunii, care presupune că aceasta a fost corect și legal aplicată, dar scurgerea unui anumit interval de timp a determinat radierea acesteia.
Pe fondul cauzei Curtea reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește anularea dispoziției de sancționare fără a reține motivarea potrivit căreia aplicarea acestei sancțiuni presupunea cercetarea faptelor de către o comisie de disciplină conform art. 78 și următoarele din Legea nr. 188/1999.
Astfel potrivit art. 78 al.1 din Legea nr. 188/1999 sancțiunea mustrării scrise se poate aplica direct de persoana care are competență legală de numire în funcția publică spre deosebire de celelalte sancțiuni disciplinare prevăzute la art. 78 care se aplică de persoana ce are competența legală de numire în funcția publică, la propunerea comisie de disciplină.
Nu trebuie confundată cercetarea faptei de către o comisie de disciplină care intervine în cazul sancțiunilor enumerate la literele b-e cu cercetarea prealabilă a faptei săvârșite ce reprezintă o condiție obligatorie pentru aplicarea oricărei sancțiuni disciplinare și deci și pentru aplicarea sancțiunii "mustrării scrise".
Conform art. 78 al.3 din Legea nr. 188/1999 republicată sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris sub sancțiunea nulității, iar refuzul acestuia de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces verbal.
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă necesitatea cercetări prealabile a faptei săvârșite ceea ce presupune audierea funcționarului public în acest scop și consemnarea depozițiilor acestuia.
În speță autoritatea emitentă a dispoziției de sancționare nu a făcut dovada cercetării prealabile a faptelor imputate reclamantului, singura dovadă în acest sens fiind procesul verbal nr.3494/18.10.2004 aflat la fila 48 dosar fond, din conținutul căruia nu rezultă însă în mod expres, că vizează cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare reținute în sarcina reclamantului și nici nu există dovada audieri reclamantului cu privire la faptele imputate sau procesul verbal care consemnează refuzul de a se prezenta la audieri sau de a da o declarație cu privire la cele cercetate. Procesul verbal din 21.06.2007 depus la dosarul instanței de fond nu prezintă relevanță juridică întrucât este întocmit cu ocazia ședinței publice ordinare a Consiliului Local și nu cu ocazia cercetării prealabile disciplinare a reclamantului.
Pe lângă neîndeplinirea acestor condiții Curtea mai reține faptul că dispoziția de sancționare nu precizează expres faptele săvârșite de reclamant și care au atras aplicarea acestor sancțiuni. Sunt precizate astfel neglijența repetată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nerespectarea programului de lucru și conduita necorespunzătoare în exercitarea funcției publice deținute, ar prin aceasta emitentul dispoziției de sancționare nu a făcut decât să enumere faptele ce constituie abateri disciplinare așa cum sunt ele enumerate la art. 77 al.2 din Legea nr. 188/1999 lit.b, d și Acesta aspect nu acoperă însă îndeplinirea condiției prevăzută de art.35 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 care sub sancțiunea nulității absolute arată că actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile. Chiar dacă aceste dispoziții sunt cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 ce vizează organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină, iar în speță pentru aplicarea sancțiunii nu a fost necesară cercetarea faptei de către o asemenea comisie, Curtea apreciază că dispozițiile art. 35 vizează orice act administrativ de sancționare a funcționarului public și deci și acela prin care s-a aplicat sancțiunea mustrării scrise, iar lipsa mențiunilor cuprinse la al.2 lit. a și c atrage nulitatea actului atacat.
Sub acest aspect se observă că nu există o descriere concretă a faptelor reținute în sarcina reclamantului, care să poată fi calificate drept abateri disciplinare conform art. 77 din Legea nr. 188/1999, descriere care trebuie să existe în însăși cuprinsul dispoziției de sancționare, iar nu în acte anexe acesteia, iar pe de altă parte în cuprinsul dispoziției nu se face nicio referire la apărările reclamantului, care de altfel nu au fost nici consemnate în scris.
Nerespectarea dispozițiilor legale anterior invocate sunt de natură a conduce la anularea dispoziției de sancționare nr. 442/18.12.2007, motiv pentru care văzând și prevederile art. 312 al.1 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Comuna prin Primar.
În ceea ce privește soluția primei instanțe de respingere a cererii reclamantului privind acordarea daunelor morale, Curtea apreciază ca temeinică și legală o asemenea soluție, în condițiile în care deși acordarea daunelor morale presupune existența unui prejudiciu, fără caracter economic, ce nu poate fi evaluat în bani și care vizează în principal atingerea adusă personalității reclamantului sub aspectul elementelor privind onorarea și prestigiul profesional, integritatea corporală și sănătatea ori sensibilitatea fizică sau psihică, și acordarea daunelor morale presupune în mod esențial ca reclamantul să facă dovada prejudiciului moral suferit prin emiterea dispoziției de sancționare.
Sub acest aspect reclamantul a arătat că din actele medicale depuse la dosar a rezultat că suferă de tulburare de adaptare pe fond conflictual la locul de muncă ce au determinat concediile medicale acordate, iar pe de altă parte i-a fost afectat și prestigiul profesional câtă vreme tentativele sale de angajare au rămas fără rezultat datorită mențiuni din carnetul de muncă referitoare la sancțiunea disciplinară aplicată.
Fără a nega faptul că aplicarea unei sancțiuni disciplinare chiar în forma cea mai ușoară este de natură a produce reclamantului o suferință psihică Curtea apreciază că soluția primei instanțe de anulare a dispoziției de sancționare este de natură a constitui prin ea însăși o reparare suficientă a prejudiciului astfel suferit cum a reținut de altfel și Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauză Cumpănă și împotriva României, iar pe de altă parte nu se poate reține că tulburările de care suferă reclamantul sunt rezultatul deciziei de sancționare, acestea fiind constatate prin acte medicale emise anterior deciziei de sancționare, perioada de internare a reclamantului fiind din 3.12.2007 până în 19.12.2007.
Nu se pot reține nici susținerile reclamantului potrivit cărora prin sancțiunea aplicată i-a fost adusă atingere onoarei și prestigiului profesional întrucât din actele depuse în fața instanței de recurs rezultă că reclamantul nu a promovat examenele de primire în profesia de avocat sau în magistratură nu datorită existenței sancțiunii mustrării scrise, ci datorită notelor obținute la examenele susținute, relevante în acest sens fiind actele depuse de pârâta Comuna prin Primar, care reprezintă acte depuse în susținerea întâmpinării formulate în cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționare și văzând și dispozițiile art. 312 al.1 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat și recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții și pârâta Comuna prin Primar împotriva sentinței civile nr. 733/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător: G
Red./20.05.2009
Tehnored. - /27.05.2009/ 2 ex
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
