Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 716/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.716/R-
Ședința publică din 05 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, I, G, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Familia G în Rm.V, Calea lui, nr.114, -.E,.7, jud.V, împotriva sentinței nr.595 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI V cu sediul în Rm.V,-, jud.V, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI cu sediul în B, sector 6,- și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE cu sediul în B,-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți reprezentați de avocat, lipsă fiind intimații.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul recurenților reclamanți precizează că nu are de formulat alte cereri prealabile.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii, acordarea drepturilor salariale având în vedere adresa de la fila 85 din dosar. De asemenea, solicită respingerea excepțiilor invocate în întâmpinările de la dosar și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 18.12.2007 reclamanții, I, G, Au Chemat În Judecată Pe Pârâții Agenția Pentru Protectia Mediului V, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumelor ce li se cuvin cu titlu de "tichete de masă" începând cu anul 2004, sume reactualizate în raport cu rata inflației, de la scadența fiecărei sume și până la pronunțarea hotărârii, solicitându-se și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului V, unitate bugetară, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, iar în această calitate au dreptul, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, la o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe conturi de angajator, tichete ce se acordă, potrivit alin.2 din același articol, în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Mai arată reclamanții că, după intrarea în vigoare a legii, diferite categorii de personal bugetar au beneficiat și beneficiază de aceste drepturi, iar pârâtele nu au făcut nici-un demers pentru ca aceste drepturi să fie acordate și reclamanților, creându-se astfel un tratament diferențiat și discriminatoriu, încălcându-se prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea este legal timbrată și s-a depus dovada efectuării procedurii prealabile - adresa nr.8643/8.11.2007 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului V, din care rezultă că nu se poate achita contravaloarea tichetelor de masă, deoarece această sumă nu a fost aprobată și cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli al unității din anii 2004-2007, adresa nr.1/2877/14.11.2007, emisă de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin care, de asemenea se răspunde reclamanților că dispozițiile cuprinse în art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 are caracter dispozitiv și nu imperativ, iar prin legile bugetului de stat se menționează că nu se prevăd sume pentru acordarea tichetelor de masă, adresa nr.31705/6.12.2007 emisă de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile prin care se răspunde reclamanților în același sens.
Pârâții au depus la dosar întâmpinări, prin care se solicită respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată, legea neprevăzând acordarea tichetelor de masă funcționarilor publici, pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, excepție ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de ședință din 4 martie 2008.
Agenția pentru Protecția Mediului Vac omunicat instanței modul de calcul al tichetelor de masă solicitate de reclamanți pe perioada 2004-martie 2008, actualizate cu indicele de inflație.
În ședința publică din 4 martie 2008, din oficiu, a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, pentru sumele solicitate până la data de 18.12.2004.
Prin sentința nr.595 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, pentru sumele solicitate cu titlu de tichete de masă până la data de 18 decembrie 2004 și a respins acțiunea formulată de reclamanți, pentru sumele solicitate cu titlu de tichete de masă începând cu 18.12.2004.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru sumele solicitate cu titlu de tichete de masă până la data de 18 decembrie 2004, tribunalul a constatat că este întemeiată, avându-se în vedere că acțiunea acestora a fost depusă la data de 18.12.2007, de unde rezultă că pentru sumele solicitate pe perioada scursă până la data de 18.12.2004, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.
Referitor la acțiunea reclamanților pentru sumele solicitate cu titlu de tichete de masă începând cu 18.12.2004, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului V, solicitând acordarea contravalorii tichetelor de masă începând cu anul 2004, însă în conformitate cu art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator, iar potrivit alin.2 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, al bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori"rezultă că pe de o parte tichetele de masă pot fi acordate personalului contractual, însă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, a bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, iar pe de altă parte, funcționarii publici nu sunt îndreptățiți să primească tichete de masă, și apoi prevederile actului normativ enunțat nu sunt imperative, angajatorul acordând aceste drepturi salariaților angajați în baza unui contract de muncă în funcție de posibilitățile unității.
Nici faptul cu privire la discriminarea invocată de reclamanți nu a fost reținut, deoarece în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului V nu au fost acordate selectiv tichete de masă, numai unor funcționari publici.
De asemenea, s-a reținut că dispozițiile legale nu prevăd acordarea contravalorii tichetelor de masă, de unde rezultă că acestea pot fi acordate personalului prevăzut de lege, numai în măsura în care au fost prevăzute fonduri bugetare cu această destinație.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul reclamanților nu a fost motivat în drept, dar după modul cum a fost redactat, poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului V, unitate bugetară, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată la bugetul de stat; calitatea de ordonator secundar de credite o are Agenția Națională pentru Protecția Mediului, iar ordonator principal de credite este Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, instituție publică centrală, finanțată integral de la bugetul de stat, având atribuții expres în administrarea și gestionarea sistemului și competență de repartizare a resurselor financiare; totodată, ministerul este instituția care face propunerile în proiectul de buget și, după aprobarea sau rectificarea bugetului de stat, la cererea ordonatorilor de credite, repartizează bugetul.
Recurenții-reclamanți susțin că, în conformitate cu art.1(1) din Legea nr.142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă suportată integral pe conturi de angajator, iar potrivit art.1(2), tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Mai arată că, pârâtele nu au făcut nici un demers pentru ca aceste drepturi să le fie acordate, creându-se astfel un tratament diferențiat și discriminatoriu, încălcându-se prev.de art.41 alin.2 și art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora salariații au dreptul la protecția socială a muncii, prin natura sa, acordarea tichetelor de masă fiind o măsură de protecție socială. Nu se poate pune problema neacordării acestor tichete de masă, pentru că nu ar fi fost prinse în bugetul anual, din moment ce pentru alți salariați și funcționari publici s-a luat măsura acordării și cuprinderii sumelor cu această destinație în buget; mai mult, au dovedit cu adresa nr.288/31.01.2008 a Agenției pentru Protecția Mediului V, că în anul 2001, funcționarii din cadrul acestei instituții au beneficiat de tichete de masă, în baza Legii nr.142/1998, practic fiind un drept câștigat, ce ulterior a fost suprimat fără nici o explicație, iar la această susținere instanța de fond nu a răspuns.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul ca pe fond să se admită acțiunea și pârâtele să fie obligate să le plătească drepturile cuvenite, așa cum au fost calculate de pârâta V, prin adresa nr.3119/9.04.2008. Solicită cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Recursul formulat de reclamanți nu este fondat.
Într-adevăr art.1 din Legea nr.142/1998 prevede dreptul funcționarilor publici la tichete de masă, drept care este, însă, condiționat de existența fondurilor necesare alocării acestor tichete. Totodată, se constată că legile bugetului de stat pe anii 2004-2006 au interzis instituțiilor publice să aprobe sumele necesare acordării tichetelor de masă.
Astfel, dat fiind că acordarea acestui drept era condiționat de existența alocațiilor bugetare și pentru că pe perioada solicitată nu au existat astfel de alocații, Curtea constată că instanța a respins în mod legal pretențiile reclamanților, pârâtele neputând fi ținute de o obligație imposibil de executat din motive exterioare voinței lor.
Așa cum a reținut și prima instanță, nu poate fi primită nici susținerea recurenților-reclamanți cu privire la discriminare, deoarece în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului V nu au fost acordate în mod selectiv tichete de masă, numai unor anumiți funcționari publici.
Nu poate fi primită nici teoria invocată a dreptului câștigat, pentru motivul că reclamanții ar fi beneficiat de tichete de masă în baza Legii nr.142/1998, pentru anul 2001, deoarece așa cum s-a reținut mai sus, în bugetul anual trebuie prevăzute de către angajator fonduri cu această destinație, fonduri care pentru anul 2001 au fost prevăzute.
De altfel, prin Decizia nr.14 din 18.02.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie ce are caracter obligatoriu pentru instanțe, potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, s-a statuat că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici".
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 20 august 2008 (filele 247-249), intimatul-pârât Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a invocat excepțiile nulității recursului pentru nesemnarea lui de către reclamanți sau de apărătorul acestora, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Excepțiile nu sunt întemeiate, deoarece lipsa semnăturii a fost acoperită prin semnarea recursului de către apărătorul ales al reclamanților, iar față de soluția de menținere a hotărârii atacate, nu se mai impune analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a, pârâtul nemaiavând interes în ridicarea acestei excepții.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, I, G, împotriva sentinței nr.595 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI V, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./2.10.208
GM/2 ex.
Jud.fond:
Gh.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
