Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 715
Ședința publică din data de 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu Maria Stoicescu
- - -
Grefier - - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B str. -. 85 C. 49 județul B împotriva sentinței nr. 211 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtulMUNICIPIUL B-PRIN PRIMAR, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimatul-pârât Municipiul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este netimbrat iar intimatul Municipiul depune prin serviciul registratură concluzii scrise, după care,
Recurentul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanței nr. - din 22 mai 2008 și timbru judiciar de 0,15 lei care au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei, susținând în continuare că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cererii, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul, având cuvântul solicită să se ia act că își susține numai motivele de recurs depuse în data de 10 aprilie 2008 aflate la fila 6 din dosar prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În susținerea celor solicitate arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii, afirmând că autoturismul marca Trabant i- a fost furat cu mult înainte de a fi somat să-l ridice iar susținerea pârâtei că se afla în stare improprie circulației pe drumurile publice este falsă, întrucât ultima reparație a făcut-o în anul 2004.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 561/114/18.01.2007 la Tribunalul Buzău, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul
B prin Primar, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea dispoziției nr. 518/10.10.2006, art. 1 pct. 3.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea dispoziției art. 2 pct. b din Legea nr. 421/2002.
Pârâtul Municipiul B prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, aratând ca dispoziția 518/10.10.2006 a fost emisă în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stapân sau abandonate pe domeniul public sau privat al statului ori al unitaților administrativ teritoriale, modificată și completată prin Legea 309/2006.
Tribunalul Buzău prin sentința nr. 211 din 26 februarie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Buzăua reținut că prin procesul verbal nr. 9817/31.05.2006 (fila 28), Primăria Bac onstatat că reclamantul a abandonat pe domeniul public vehiculul fără nr. de înmatriculare, marca Trabant. Drept urmare, a fost emisă somația nr. 244 (fila 29), pentru ca acesta să-și ridice bunul abandonat.
Prin dispoziția nr.403/23.08.2006 (fila 23-24), emisă de Primarul mun. B, au fost declarate ca fiind abandonate un număr de 8 autovehicule, printre care se regăsește și acela deținut de reclamant.
Ulterior, prin dispoziția nr.518/10.10.2006 emisă de Primarul mun. B, s-a dispus trecerea în proprietatea privată a municipiului B și predarea către o unitate de colectare și valorificare a deșeurilor un număr de 5 autovehicule declarate ca fiind abandonate, printre care și cel aparținând reclamantului.
În motivarea în drept a dispoziției, pârâtul a indicat dispoziția art.10 din Legea nr. 421/2002, art. 14 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.412/2002, aprobate prin nr.HG156/2003, precum și dispoziția nr.403/2006 a Primarului mun.
Astfel, conform dispoziției art. 10 din Legea nr.421/2002, respectiv art. 14 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 412/2002, aprobate prin nr.HG156/2003, instanța reține că după expirarea termenului de 10 zile de la data transmiterii somației către proprietar, vehiculul abandonat trece de drept în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază teritorială se află, prin emiterea unei dispoziții de către primar.
De asemenea, conform dispozițiilor legale menționate, autovehiculul respectiv urmează să fie predat unei unități de colectare și valorificare a deșeurilor, astfel cum s-a procedat în cauza de față, drept pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In sustinerea recursului,reclamantul invoca incidenta dispozițiilor art. 304 pct. 9 si 7 din Pr.Civ, susținând că hotarârea a fost dată cu încalcarea legii și cuprinde motive contradictorii.
Recurentul arată că instanța nu a administrat probe din care sa rezulte că vehiculul marca Trabant a fost abandonat pe domeniul public de 10 ani. Ultima reparatie la vehicul a fost făcuta la data de 06.05.2004.
Mai mult, arată recurentul, nu s-au respectat nici dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea 421/2002 în sensul că vehiculul nu a fost expertizat din care sa rezulte starea impropie de circulatie pe drumurile publice.
Referitor la proba cu expertiza pe care a propus-o, instanta de fond, arată recurentul, nu a reținut motivele pentru care a renunțat și anume plata unui onorariu prea mare, dar si faptul ca aceasta nu s-a mai putut efectua deoarece vehiculul cu încalcarea art. 14 alin. 3 al Normelor Metodologice de aplicare a Legii 421/2002, a fost dat la dezmembrare, înainte ca în cauză să se pronunțe o hotararea irevocabilă.
Curtea, analizand sentinta pronuntata de instanta de fond prin prisma criticilor formulate de recurent, avand în vedere actele dosarului si dispozitiile legale in materie, constată ca recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente;
In cauza sunt incidente dispozitiile Legii 421/2002 asa cum a fost modificata prin Legea 309/2006 si care prin art. 2 lit b definește notiunea de vehicul abandonat, ca fiind acela aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ teritoriale de cel putin un an, al carui proprietar sau detinator legal este cunoscut, însa există indicii temeinice determinate de starea improprie circulatiei acestuia pe drumurile publice .
Sustinerile recurentului ca nu s-a dovedit ca vehiculul a fost abandonat de 10 ani, nu are importanta in cauza din moment ce legea permite ca un vehicul să fie considerat abandonat daca se afla pe domeniul public sau privat al statului de cel putin un an si este impropiu circulatiei pe drumurile publice.
Ori, aceaste conditii, sunt indeplinite din moment ce chiar recurentul arata ca ultima revizie a fost făcuta în anul 2004.
Sesizarea cu privire la starea acestui vehicul asa cum s-a retinut prin sentinta penala (fila 54 dosar ) a fost facuta de catre Asociatia de propietari PT 29/2,iar paratul intimat a respectat intocmai procedura de urmat in asemenea cazuri, reglementata de Legea 421/2002 asa cum a fost modificat prin Legea 309/2006.
Dupa întocmirea procesului-verbal de constatare din 31.05.2006 recurentul in calitate de proprietar a autoturismului a fost somat prin somatia din data de 7.01.2006 (fila 29 dosar fond.) pentru a lua masurile necesare in vederea ridicarii autovehiculuilui de pe domeniul public, somatie careia nu i-a dat curs, ceea ce a dus la aplicarea art 10 din Legea 421/2002.
Potrivit art 10 vehiculul a fost trecut in propietatea privata a municipiului si predat unei unitatii de colectare si valorificare a deșeurilor.
Ca atare, declansarea procedurii de ridicare a vehiculului, de trecere in propietatea privata a localitatii si valorificarea lui ca atare se datoreaza culpei recurentului,care nu a raspuns somatiei trimisa de intimat.
Cu privire la critica adusa sentintei instantei de fond ca ar contine dispozitii contradictorii privitoare la expertiza solicitata de recurent,din dosarul cauzei -incheierea din 17 decembrie 2007- rezulta ca intradevar recurentul nu a mai dorit efectuarea acesteia avand in vedere onorariul stabilit de instanta.Faptul ca instanta a solicitat relatii de la parat cu privire la starea vehiculului nu inlatura refuzul recurentului in ceea ce priveste efectuarea expertizei dispusa în cauză.
Față de considerentele expuse, Curtea în raport cu dispozițiile art. 312 Pr. Civ va respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamant, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, domiciliat în B str. -. 85 C. 49 județul B împotriva sentinței nr. 211 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtulMUNICIPIUL B-PRIN PRIMAR, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu Maria Stoicescu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
3 ex./16.06.2008
f- al Tribunalului Buzău
Jud fond. -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu Maria Stoicescu
