Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 860/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.860
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - Food SRL, împotriva sentinței civile nr.1083/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul A - Direcția Venituri, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele învederate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 29 aprilie 2008 reclamanta - Food SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A - Direcția Venituri, să se constate netemeinicia și nelegalitatea actului administrativ atacat, anularea actului administrativ și pe cale de consecință anularea Dispoziției nr. 29/21.03.2008, invalidarea măsurilor dispuse în conținutul acestora privind obligarea societății la plata de obligații fiscale în cuantum total de 30.916,14 lei - taxa specială de salubritate, majorări de întârziere aferente și amendă pentru nedepunerea declarației rectificative privind taxa specială de salubritate; obligarea intimatei la calcularea taxei de salubritate reală, în conformitate cu cantitatea de deșeuri produsă de către reclamantă și ridicată de prestatorul autorizat - SA în cantitate de 96 mc.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin Decizia nr. - din 30.01.2008 a fost obligată la plata sumei de 30.766,14 lei reprezentând taxa de salubritate, respectiv contravaloarea ridicării de către prestatorul autorizat - SA a unei cantități de 269 mc deșeuri.
Prin Dispoziția nr. 29/21.03.2008 a fost respinsă contestația formulată de către reclamantă.
Reclamanta susține că nu datorează aceste taxe stabilite unilateral și abuziv deoarece nu a beneficiat de efectuarea acelor servicii.
Se mai arată că prin Declarația întocmită pentru semestrul I al anului 2007, rezultă o cantitate de 96 mc de deșeuri declarate, iar taxa a fost calculată pentru 363 mc deșeuri.
Din evidențele - SA rezultă că s-au prezentat la societatea reclamantă de 5 ori pe săptămână, ceea ce este imposibil și nu corespunde realității arată reclamanta, întrucât vânzările sunt constante iar cantitatea de deșeuri produsă lunar este aceeași.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul A - Direcția Venituri a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că - Food SRL figurează în evidențele Direcției Venituri conform declarațiilor de impunere depuse pentru anul 2007 cu o cantitate de 16 mc/lună de deșeuri, astfel că în perioada ianuarie 2007- iunie 2007 pentru - Food SRL s-a ridicat în plus față de cantitatea declarată, 268,70 mc deșeuri.
Pârâta mai arată că nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor și taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat. Obligațiile contribuabilului persoană juridică referitoare la declararea, calcularea și achitarea taxei speciale de salubritate sunt reglementate pentru anul 2007 prin A nr. 1/2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor, iar pentru anul 2008 prin A nr. 147/2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2008.
În cauză instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile efectuată de către expertul ( fila 200 dosar).
Prin sentința civilă nr.1083/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - Food SRL în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A - Direcția Venituri pentru anularea Dispoziției nr. 29 din 21.03.2008 reprezentând obligații fiscale în cuantum de 30.916,14 Ron precum și pentru anularea Deciziei nr. -/30.01.2008 emisă de pârât și pentru recalcularea taxei de salubritate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin raportul de Inspecție Fiscală nr. -/30.01.2008 și Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. -/30.01.2008 au fost stabilite în sarcina - Food SRL obligații de plată în sumă de 30.916,14 lei reprezentând taxe speciale de salubritate, majorări de întârziere aferente și amendă pentru nedepunerea declarației rectificative privind taxa specială de salubritate.
Conform art. 9 alin. 5 lit a și g din contractul de concesiune nr. 22/2004 modificat prin actul adițional nr. 3/2007, - M SRL C - Punct de lucru A, are obligația să colecteze și să transporte deșeurile municipale de la toate adresele de domiciliu, sedii, puncte de lucru declarate de producători prin declarațiile de impunere.
În baza A nr. 1/2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2008 și metodologiei de declarare, calculare și achitarea taxei speciale de salubritate, persoanele juridice trebuiau să declare pe proprie răspundere cantitatea de deșeuri municipale și asimilate produsă într-o lună. Pentru modificarea cantității de deșeuri declarată inițial cu peste 20%, persoana juridică va depune o declarație rectificativă la Direcția Venituri.
Din situațiile trimestriale comunicate Direcției Venituri de către - M SRL rezultă că în perioada ianuarie 2007 - iunie 2007 - Food SRL a ridicat în plus față de cantitatea declarată de către societatea reclamantă prin Declarația întocmită pentru semestrul I al anului 2007, de 96 mc, cantitatea de 268,70 mc deșeuri colectate.
Având în vedere că s-a depășit cu mai mult de 20% cantitatea de deșeuri declarată față de cantitatea comunicată de către prestatorul serviciului de salubrizare (în aplicarea art. 5 din nr. 147/28.06.2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2008) prin adresa nr. 51410/26.07.2007 Serviciul Persoane Juridice, Trezorerie a solicitat societății reclamante să se prezinte la sediul organului fiscal pentru clarificarea situației și pentru depunerea declarației de impunere rectificativă privind taxa specială de salubritate.
Întrucât societatea reclamantă nu a dat curs acestei solicitări în mod corect Primăria municipiului A prin Direcția venituri a dat eficiență prevederilor art. 83 alin. 4 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicat cu modificările și completările ulterioare care stipulează că: "Nedepunerea declarațiilor fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor, impozitele, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere potrivit art. 67".
Instanța a constatat că din tabelele nominale privind societățile comerciale de la care se colectează deșeuri menajere, - Food SRL a confirmat prestarea serviciului de salubrizare prin aplicarea ștampilelor pentru Magazinul 008 - și magazinul 004 - str. -.
După cum instanța a reținut și aspectul că în perioada 01.01.2007 - 30.06.2007 din partea firmei - Food SRL la Serviciul nu a fost făcută vreo sesizare cu privire la neefectuarea sau efectuarea defectuoasă a serviciului de salubrizare menajeră.
Din această perspectivă expertul contabil prin raportul de expertiză contabilă depus la dosarul cauzei concluzionează că nu se poate determina în mod clar, precis și fără echivoc cantitatea de deșeuri colectată efectiv de la - Food SRL.
Referitor la susținerea expertului contabil că 26 de zile au fost confirmate cu ștampila "validare bon de masă" instanța a apreciat că este corectă susținerea pârâtului în sensul că este o ștampilă a agentului economic, aceasta aflându-se în posesia și utilizarea unui angajament al acestuia.
Responsabilitatea desemnării persoanei din cadrul unității, respectiv aplicarea ștampilei corecte revine agentului economic, prestatorul de servicii neavând nici calitatea și nici obligația de a verifica dacă o anumită ștampilă poate fi sau nu aplicată pe un anumit document. Sub acest aspect apărarea reclamantei că ștampila folosită nu era aceea a magazinului, este nefondată și va fi înlăturată ca atare.
Relevant este doar faptul că serviciul a fost prestat și colectarea deșeurilor a fost realizată de către prestator, reclamanta nefăcând dovada contrară acestei stări de fapt prin mijloace de probă încuviințate în cauză.
Referitor la amenda aplicată de către organul de control pentru nedepunerea declarației rectificative privind taxa specială de salubritate, în mod nelegal reclamanta a contestat pe calea contenciosului administrativ sancțiunea contravențională aplicată petentei, întrucât calea de atac împotriva procesului verbal de contravenție și aplicare a sancțiunii este cea prevăzută de art. 31 alin ( 1), art. 32 alin. ( 1) și (2) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, actualizată.
Pentru acest capăt de cerere instanța a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a constatat că obligațiile de plată stabilite în sarcina societății reclamante referitoare la declararea și achitarea taxei speciale de salubritate, sunt legal datorate conform nr.1/2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor, precum și majorările de întârziere aferente acestei taxe sunt datorate în baza art. 119 alin 1 și art. 120 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Raportat la această împrejurare instanța a reținut pe cale subsecventă ca nefondat și capătul de cerere privind solicitarea reclamantei de a recalcula taxa de salubritate reală în conformitate cu cantitatea de deșeuri produsă și ridicată de prestatorul de serviciu, întrucât așa cum s-a arătat în raportul de expertiză contabilă, expertul contabil nu a putut determina cantitatea de deșeuri colectată efectiv de la societatea reclamantă fiind însă indubitabil că serviciul a fost prestat iar colectarea deșeurilor a fost confirmată de către societate.
Pe cale de consecință actele administrative atacate fiind legal și temeinic emise de către pârât, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată în baza art. 18 din Legea 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - Food SRL, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul anulării Deciziei de impunere -/30.01.2008 emisă de Municipiul A - Direcția Venituri și pe cale de consecință, anularea Dispoziției nr.29/21.03.2008 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de impunere.
Arată că, prin decizia atacată, organul administrativ a stabilit, din oficiu în sarcina sa sume nedatorate pentru pretinse servicii de salubritate suplimentare, în cuantum de 30.766,14 ron și majorări și amendă, respectiv contravaloarea ridicării de către prestatorul autorizat - SRL a unei cantități suplimentare de 269 mc deșeuri, cantitate considerată de recurentă exagerat de mare. Susține că, prin declarația estimativă depusă la începutul anului 2007, declarat o cantitate de 96 mc deșeuri, pe care nu a depășit- Față de susținerile pârâtei din întâmpinare, reclamanta recurentă arată că nu i-a fost comunicată nici o notificare, astfel că reprezentantul legal al societății nu a avut cunoștință de acest demers administrativ, astfel că exercitarea dreptului de a stabili obligațiile fiscale din oficiu este abuzivă întrucât nu s-a efectuat înștiințarea prealabilă a contribuabilului. Reclamanta recurentă mai precizează că și prin raportul de expertiză efectuat în cauză se arată că tabele întocmite de concesionarul serviciilor de salubrizare nu corespundeau cu modalitatea reală de prestare a serviciilor, în sensul că în tabel au fost menționate prestații neefectuate, care însă au fost luate în calcul pentru stabilirea taxelor speciale de salubritate. Totodată, susține că acele prestații nu au fost legal confirmate de reprezentanții societății reclamante.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Prin decizia de impunere nr.-/30.01.2008 emisă de Direcția Venituri a municipiului A s-a impus reclamantei - " Food" SRL obligația de plată a sumei de 30.016,14 lei reprezentând taxa specială de salubritate, majorări de întârziere și amenda pentru nedepunerea declarației rectificative privind taxa specială de salubritate.
Prin dispoziția nr.29/21.03.2008 s-a procedat la respingerea contestației formulată de reclamantă împotriva actului de impunere reținându-se în esență, faptul că, în perioada ianuarie-iunie 2007 de la societatea reclamantă, - " M " SRL a ridicat o cantitate de deșeuri de aproximativ 268,70 mc. pentru care reclamanta datorează taxa de salubritate stabilită prin decizia de impunere. Reclamanta a confirmat toate colectările de deșeuri prin aplicarea ștampilelor pe tabelele prezentate de prestatorul serviciului, iar pe de altă parte, nu a procedat la depunerea declarației estimative rectificative devreme ce s-a depășit cantitate de deșeuri declarată cu peste 20%.
Prima instanța a apreciat că actele administrativ fiscale anterior descrise sunt legale și temeinice întrucât reclamanta nu a făcut dovada că în fapt unitatea prestatoare a serviciului a ridicat o cantitate mai mică de deșeuri decât cele cuprinse în tabelele nominale existente la dosar.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică fiind astfel realizată o corectă apreciere a probelor administrate și a dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, potrivit A nr.1/2007 pentru calcularea și achitarea taxei speciale de salubritate, persoanele juridice trebuiau să declare pe proprie răspundere cantitate de deșeuri produsă într-o lună, urmând ca în cazul modificării acestei cantități cu peste 20% să fie depusă o declarație rectificativă în acest sens.
În perioada ianuarie-iunie 2007, societatea concesionară a serviciului de salubritate - " M " SRL a raportat colectarea de la reclamantă a unei cantități de deșeuri de 268,70 mc. cantitate ce depășea cantitatea declarată de 96 mc. Pentru lămurirea acestei situații reclamanta a fost convocată la sediul pârâtei prin adresa nr.51410/26.07.2007 căreia însă nu i-a dat curs. În consecință, pârâtul a procedat la emiterea deciziei de imputare atacată prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată anterior descrisă.
Reclamanta nu a contestat modul de clacul cuprins în decizia de imputare, ci a contestat însăși cantitatea de deșeuri reținute în sarcina sa. Sub acest aspect, se observă că reclamanta nu a putut dovedi o stare de fapt contrară celei ce rezultă din tabelele depuse la prima instanță, tabele ce conțin graficul derulării operațiunilor de colectare a deșeurilor de la cele două magazine ale reclamantei, operațiunea desfășurată săptămânal cu frecvență de 2 ori pe săptămână pentru magazinul din str. - - și de trei ori pe săptămână pentru cel din, fiecare magazin fiind dotat cu trei containere de 1,1 mc.
Reclamanta susține astfel, că nu există o certitudine asupra cantității de deșeuri colectate câtă vreme obligația de confirmare a deșeurilor colectate este nesigură, rezultând doar di aplicarea unei ștampile valabile doar pentru confirmarea bonurilor de masă, în condițiile în care nu este însoțită de nicio semnătură. Prin aceste argumente, reclamanta își invocă în fapt propria culpă în privința modalității de confirmare a colectării deșeurilor întrucât lipsa semnăturii aferente aplicării ștampilei nu-i poate fi imputată decât angajatului societății ce a procedat la aplicarea ștampilei.
Reclamanta nu contestă prestarea serviciului de colectare a deșeurilor, ci cantitatea colectată și ca atare îi revenea evident o obligație de diligență sporită la momentul colectării acestor deșeuri, prin aplicarea ștampilei pe tabelele prezenta de societatea prestatoare, câtă vreme astfel, reclamanta a confirmat atât efectuarea serviciului în frecvența astfel menționată, cât și numărul de recipienți și cantitatea colectată.
Reclamanta cunoștea importanța mențiunilor cuprinse în aceste tabele întrucât în funcție de acestea se calculează în fapt taxa de salubritate datorată. Ca atare, reclamanta nu poate susține că pentru cantitatea de deșeuri pentru care apreciază că datorează taxa de salubritate, modalitatea de confirmare realizată prin aplicarea ștampilei este corectă, iar pentru restul deșeurilor nu este valabilă aceeași modalitate, câtă vreme din tabelele depuse rezultă că practica frecventă și constantă la colectarea deșeurilor este în sensul de aplicare a ștampilei neînsoțită de semnătură.
Referitor la ștampila aplicată, nu importă faptul că aceasta mai cuprinde și mențiunea "validare bon de masă" întrucât aceasta a fost modalitatea de confirmare aleasă de reclamantă și acceptată de societatea prestatoare a serviciului, reclamanta necontestând existența unei asemenea ștampile și nici a faptului că aceasta se găsește în posesia sa.
Faptul că ștampila nu a fost aplicată de reprezentantul legal al societății nu are nicio relevanță juridică întrucât în fapt este puțin probabil ca administratorul societății sau unul dintre asociați să confirme personal efectuarea serviciului de colectare a deșeurilor, aceasta atribuție revenindu-i unui angajat în posesia căruia se află și ștampila aplicată pe tabelele respective.
Referitor la susținerea reclamantului potrivit ceruia evidentele prestatorului sunt eronate de vreme ce acesta susține prestarea serviciului la data 1 ianuarie 2007 ce reprezenta o zi nelucrătoare când reclamanta nu a avut nici un magazin deschis, Curtea reține că un asemenea argument este vădit neîntemeiat, întrucât, așa cum rezultă din probele administrate în fața primei instanțe, tabelele privind prestarea serviciului de salubritate poartă data corespunzătoare fiecărei zi de luni, fiind întocmite pe fiecare săptămână, iar ulterior fiind marcate zilele din săptămână când s-a procedat la ridicarea deșeurilor.
În fapt, pentru săptămâna 1-7 ianuarie 2007 s-a întocmit tabelul existent la fila 24 dosar fond în care s-a bifat efectuarea serviciului în zilele de miercuri și sâmbătă, respectiv 3 și 6 ianuarie 2007 la magazinul reclamantei de pe str. - - și deci în nici un caz nu s-a susținut de către prestator că efectuarea acestui serviciu în data de 1 ianuarie 2007.
Nu are relevanță nici numărul de ștampile aplicate pe un tabel câtă vreme prezenta unei singure ștampile confirmă realitatea înscrierilor pentru săptămâna pentru care a fost întocmit tabelul.
Concluziile raportului de expertiză referitor la nelegalitatea modalității de aplicare a ștampilei nu vor fi reținute în cauză pentru considerentele anterior menționate, ținând cont totodată și de faptul că nu este de competența expertului contabil a se pronunța asupra unor chestiuni ce țin de interpretarea probelor, acesta având exclusiv obligația de a atesta o stare de fapt ce rezultă din contabilitatea reclamantei și căreia instanța îi va stabili dispozițiile legale incidente.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că reclamanta a confirmat cantitatea de deșeuri ce rezultă a fi colectată conform tabelelor depuse la instanța de fond și deci datorează suma stabilită în sarcina sa prin decizia de impunere atacată cu atât mai mult cu cât, deși avea obligația de a depune o declarație rectificativă în acest sens și de a se prezenta la sediul pârâtei pentru lămurirea situației nu a procedat ca atare.
În privința amenzii aplicate pentru nedepunerea declarației rectificative, în mod corect prima instanță a reținut că pentru anularea acestei se impunea formularea unei plângerii împotriva procesului verbal de contravenție nr.3686/30.01.2008, în condițiile art.31 și urm. din OG nr.2/2001.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, și văzând și disp.art.312 alin.1 Teza II-a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantă, reținând că nu există nici un motiv de modificare sau de casare de natura celor cuprinse la art.304 Cod procedură civilă, hotărârea fiind analizată și din perspectiva nr.304 ind.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - Food SRL, împotriva sentinței civile nr.1083/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Municipiul A - Direcția Venituri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./06.07.2009
Tehnored./10.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
