Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 907/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 907/R/CA/2008
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta Asociația împotriva încheierii civile nr. 779/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Conform planificării ședințelor de judecată pentru semestrul II 2008, pentru data de 09.09.2008 completul de judecată C1 recurs () este compus din judecătorii: - -, - - și. Domnul judecător fiind lipsă, potrivit procesului-verbal de absență întocmit la data de 09.09.2008, în conformitate cu art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.
La primul apel nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță avocat pentru intimata pârâtă, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul este motivat; mandatara recurentei reclamantă a comunicat la dosar, prin fax, o cerere prin care solicită strigarea cauzei la orele 11,00, având în vedere distanța mare pe care o are de parcurs. A fost anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei.
Mandatara intimatei pârâtă depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare.
Având în vedere cererea formulată de mandatara recurentei reclamantă, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal se prezintă în instanță mandatara recurentei reclamantă, avocat și avocat pentru intimata pârâtă, lipsind intimatul pârât Consiliul Județean
Se comunică mandatarei recurentei reclamantă un exemplar din întâmpinarea formulată de intimata pârâtă
Reprezentantele părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara recurentei reclamantă arată că susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia.
Învederează faptul că instanța de fond a hotărât obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, raportat la renunțarea acesteia la judecată, de care a luat act prin hotărârea pronunțată.
Mandatara recurentei reclamantă apreciază că instanța avea datoria să dea curs principiului disponibilității, fiind încălcate dispozițiile art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă conform cărora instanța va obliga reclamantul la cheltuieli dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată. Or, cererea de chemare în judecată nu a fost niciodată comunicată către, aceasta formulând o cerere de intervenție principală în cauză, având deci calitatea de terț care dorește să intervină.
Mai arată că apreciază aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 3 potrivit cărora instanța putea cenzura onorariul avocațial, având în vedere cuantumul foarte mare al acestuia, pentru că prin acordarea acestor cheltuieli nu numai că se reține o pretinsă culpă procesuală a reclamantei, dar se și constituie o pedeapsă în sarcina acesteia, de natură a-i descuraja demersurile de a avea acces la justiție.
Mandatara recurentei reclamantă învederează instanței că potrivit dispozițiilor art. 9 din Convenția d l Aarhus, ratificată de România, statele trebuie să asigure accesul la o procedură în fața instanțelor de judecată, care să fie gratuită sau nu prea scumpă, or cei trei piloni ai Convenției - accesul la informație, dreptul de a participa la luarea deciziei și dreptul de a avea acces la justiție în probleme de mediu - sunt îngrădiți în situația în care se impun taxe prohibitive.
Mandatara intimatei pârâtă solicită respingerea recursului, învederând instanței că susținerile recurentei reclamantă sunt tendențioase.
Arată că este vorba de cheltuieli din culpă, astfel că nu-și găsesc aplicarea prevederile liberului acces la justiție. Precizează de asemenea că susținerile privind greșita introducere în cauză a se impune a fi înlăturate, având în vedere obiectul cererii introductive și anume acțiune în contencios administrativ ce se judecă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel prima instanță, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004 a dispus din oficiu, în mod corect, introducerea în cauză ca pârât - în calitate de beneficiar al actului administrativ contestat.
De asemenea învederează instanței că în mai multe cauze reclamanta nu a înțeles să-i citeze, deși arată că trebuie citat atât emitentul actului administrativ, cât și beneficiarul acestuia.
În ceea ce privește culpa procesuală mandatara intimatei pârâtă învederează instanței faptul că reclamanta a renunțat la judecarea acțiunii, dat fiind împrejurarea că a formulat cerere pe rolul Tribunalului Alba, iar ulterior pe rolul Tribunalului Cluj, renunțând la cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - prima instanță sesizată - în momentul invocării excepției de conexitate, pentru a atrage competența fictivă a Tribunalului Cluj.
Referitor la prevederile art. 274 alin 3 din Codul d e procedură civilă, invocate de recurenta reclamantă, mandatara intimatei pârâtă arată că nu se impune reducerea onorariului întrucât nu a existat o astfel de cerere la fond, fiind nou formulată în recurs, ceea ce este inadmisibil și în plus nu se justifică, dat fiind faptul că mandatarii sunt din B, iar lucrarea efectuată este amplă.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs, rezervându-și dreptul de a le solicita, eventual, pe cale separată.
În replică, mandatara recurentei reclamantă învederează instanței că prevederile art. 9 din Convenția d l Aarhus nu contravin celor din art. 274 alin.3 Cod procedură civilă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoare:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 1158/107/10.03.2008 reclamanta Asociația a chemat în judecată pârâtul Consiliul Județean A, solicitând să se dispună anularea în totalitate a certificatului de urbanism nr. 105/27.07.2007 emis de pârât ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea acțiunii s-a precizat că actul atacat are o cauză ilicită, scopul emiterii acestuia fiind acela de a eluda dispozițiile hotărârilor judecătorești de suspendare a efectelor certificatului de urbanism emis în considerare Proiectului Minier propus de În motivarea acțiunii se mai arată că certificatul de urbanism atacat este lipsit de conținut și cu omisiuni grave și esențiale în ceea ce privește procedura de avizare prealabilă obținerii autorizației de construire.
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 7 din Legea 554/2004, art. 29 din Normele de aplicare a Legii 50/1991, art. 11 din legea nr. 85/2003, art. 23 ind. 1 din Legea nr. 462/2003 și Legea nr. 350/2001.
La primul termen de judecată - 2.04.2008 - a depus cerere de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu reclamanta Asociația, solicitând respingerea acțiunii reclamantei în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă sau ca lipsită de interes și admiterea cererii de intervenție, constatând existența în patrimoniul intervenientei a drepturilor izvorând din certificatul de urbanism nr. 105/27.07.2007 care face obiectul acțiunii reclamantei.
În drept s-au invocat prevederile art. 49 și urm. Cod procedură civilă.
La termenul din 2 aprilie 2008 reprezentantul pârâtului Consiliul Județean Aad epus întâmpinare și a solicitat introducerea în cauză a deoarece certificatul de urbanism atacat a fost emis la solicitarea acestei societăți. Reprezentanta reclamantei a lăsat la aprecierea instanței această cerere. În temeiul art. 16 ind. 1 din Legea 554/2004 instanța a admis cererea pârâtei și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Ca urmare reprezentanta intervenientei a precizat cererea de intervenție ca fiind întâmpinare la acțiunea reclamantei. Întrucât s-a invocat excepția de conexitate a acestei cauze cu dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Cluj cu termen de judecată la data de 18.04.2008 în care s-a solicitat anularea aceluiași certificat de urbanism reprezentanta reclamantei și reprezentanta pârâtei au solicitat acordarea unui termen de judecată după data de 18.04.2008 pentru studierea întâmpinărilor și pentru probațiune. Ulterior prin cereri scrise depuse la dosar pentru termenul stabilit - 14.05.2008 - reclamanta a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată, în temeiul prevederilor art. 246 Cod procedură civilă.
Ca urmare acestei cereri prin încheierea nr. 779/CAF/14.05.2008 Tribunalul Albaa luat act de renunțarea la judecarea acțiunii și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 13.128,68 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În considerentele acestei hotărâri prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal fie prin cerere scrisă, astfel că față de aceste prevederi legale care concretizează principiul disponibilității în procesul civil și față de poziția procesuală a reclamantei se va lua act de renunțarea la judecată, iar în baza art. 246 alin. 3 din același cod se va admite solicitarea pârâtei și ca urmare reclamanta va plăti cheltuielile de judecată în sumă de 13.128, 68 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu actele depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte în sensul respingerii cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost comunicată niciodată cu, aceasta având calitatea de terț care a intervenit voluntar în cauza aflată pe rol, luând pricina în starea în care se afla.
Reclamanta mai arată că prin acordarea acestor cheltuieli exagerat de mari, față de împrejurarea concretă a cadrului procesual fixat, în temeiul principiului disponibilității de reclamant, instanța nu numai că a reținut o pretinsă culpă procesuală a reclamantei, ci a stabilit și o pedeapsă de natură a descuraja demersurile și de a avea acces la justiție în probleme care vizează proiectul propus de și care afectează nu numai mediul înconjurător dar și comunitatea de oameni rămasă în această localitate. Reclamanta mai subliniază și faptul că potrivit Convenției d l Aarhus ratificată de România trebuie să asigure accesul la o procedură în fața instanțelor de judecată care să fie gratuită sau nu prea scumpă și să poată avea acces la justiție în probleme de mediu.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în ce privește soluționarea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, reclamanta renunțând la judecată după comunicare acțiunii cu părțile din cauză.
Cu privire la criticile potrivit cărora instanța de fond ar fi trebuit să reducă cheltuielile de judecată, presupus a fi exagerat de mari în raport cu dispozițiile art. 294 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă intimata arată că sunt neîntemeiate întrucât reclamanta recurentă nu a formulat în fața instanței de fond o cerere privind reducerea cheltuielilor de judecată și ca urmare fiind o cerere nouă în calea de atac este inadmisibilă.
În drept invocă art. 308 și urm. Cod procedură civilă.
Examinând recursul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului instanța constată că este fondat urmând să fie admis, iar încheierea atacată modificată în parte în sensul că va fi respinsă cererea pârâtei pentru plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta Asociația a chemat în judecată pârâtul Consiliul Județean A, solicitând anularea Certificatului de urbanism nr. 105/27.07.2007 emis de pârât ca fiind nelegal și netemeinic. La primul termen de judecată din 2.04.2008 a intervenit în proces, depunând cerere de intervenție în interes propriu, conform prevederilor art. 49 Cod procedură civilă, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă și admiterea cererii sale constatând existența în patrimoniul său a drepturilor izvorând din Certificatul de urbanism care face obiectul litigiului dintre reclamantă și pârât.
Ca urmare a cererii pârâtului Consiliul Județean A instanța in temeiul art. 16 ind. 1 din Legea 554/2004 a admis această cerere și a dispus introducerea în cauză a în calitate de pârâtă, astfel că reprezentanta intervenientei a precizat cererea de intervenție ca fiind întâmpinare.
Întrucât s-a invocat excepția de conexitate și pentru studiul întâmpinărilor prima instanță a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 14.05.2008 fără a fi comunicată acțiunea cu noua pârâtă introdusă în cauză, respectiv
La termenul din 14.05.2008 reclamanta a fost lipsă, însă a trimis anterior cerere de renunțare la judecată și ca urmare în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de această renunțare, iar la solicitarea pârâtei a fost obligată să-i plătească suma de 13.128,68 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Potrivit dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată instanța la cererea pârâtului va obliga pe reclamant la cheltuieli. În cauza de față se constată că cererea de chemare în judecată nu a fost comunicată cu intimata care a intervenit voluntar în procesul aflat pe rolul instanței la termenul din 2.04.2008 și a fost introdusă în calitate de pârâtă la cererea pârâtului Consiliul Județean A fără să-i fie comunicate la termenul respectiv sau la următorul termen din data de 14.05.2008 cererea de chemare în judecată sau altă precizare privind modificarea sau completarea acțiunii de către reclamantă.
Prin urmare nefiind chemată în judecată de către reclamanta Asociația și nefiindu-i comunicată acțiunea acesteia până la termenul din 14.05.2008 obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă.
Ca urmare este îndeplinit motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 din același cod se impune admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta prin avocatul său nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Asociația împotriva încheierii civile nr. 779/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte încheierea atacată, în sensul că respinge cererea pârâtei pentru plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex. /17.10.2008
Jud. fond.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Iosif Morcan
