Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 926/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.926
Ședința publică din 16.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în recursul formulat de reclamanta - - T, împotriva sentinței civile nr.97/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria Municipiului T - Direcția Fiscală a Municipiului T - Biroul Contestații și Metodologie, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă - - a depus concluzii scrise.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.06.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului T - Direcția Fiscală a Municipiului T - Biroul Contestații și Metodologie pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. --/08.04.2008 ca neîntemeiată și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii ca urmare a recalculării impozitului pe clădirea situată în T, str. -. -, nr. 1, jud. T, conform titlului IX art. 55 lit. b din Normele metodologice de aplicare a prevederilor codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004 raportat la art. 253 din Codul fiscal, începând cu data de 01.08.2007.
În fapt, se arată că valoarea de impozitare a clădirii situată în T, str. -. -, nr. 1, jud. T este, la data de 01.01.2007, 315.247 lei, valoare nereevaluată din anul 1994. La data de 31.01.2007 reclamanta a depus la Primăria T declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice nr. 1384.
La data de 25.04.2007, reclamanta a încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor de reabilitare/modernizare imobil -, T, str. -. - nr.1, jud.
În urma procesului verbal de recepție, reclamanta susține că a înregistrat în contabilitate și a efectuat nota contabilă nr. 9/30.06.2007 în acest sens, cu privire la valoarea de 2.473.430,94 lei, reprezentând valoarea totală a construcțiilor în Raportarea contabilă la data de 30.06.2007. la data de 17.08.2007 reclamanta a depus la Primăria T Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice rectificativă la Declarația nr. 1384/21.01.2007.
La data de 01.07.2007, prin nota contabilă nr. 9, s-a înregistrat în contabilitatea societății raportul de reevaluare al clădirii din 30.07.2007, iar valoarea de impozitare a clădirii a fost stabilită la 4.268.000 lei. La data de 25.10.2007 reclamanta a depus la Primăria T Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice rectificativă la Declarația nr. 1384/21.01.2007.
Prin sentința civilă nr.97/27.01.2009, Tribunalul Timișa respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că la termenul de judecată din 16.12.2008, reclamanta a precizat că nu înțelege să conteste decizia de impunere prin care a fost stabilit impozitul pe clădiri (Decizia 1384/31.01.2007 rectificată la 17.08.2007 și 25.10.2007) ci doar Decizia nr. --/08.04.2008, arătată în cererea de chemare în judecată, precum și Decizia nr. --/15.02.2008.
Tribunalul a constatat însă că ceea ce reclamanta numește "decizii" nu reprezintă decât adrese ale pârâtei către reclamantă. Prin adresa nr. --/15.02.2008 pârâta răspunde unei solicitări a reclamantei privind reducerea impozitului pe clădire iar prin adresa nr. -- din 08.04.2008 răspunde solicitării de anulare a primei adrese și de recalculare a impozitului.
Așadar, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea a două adrese și obligarea pârâtei de a recalcula impozitul pe clădire printr-o nouă decizie de impunere.
Tribunalul a constatat că valoarea contestată a fost stabilită prin Decizia nr. 1384/31.01.2007 rectificată prin Decizia nr. -/17.08.2007 și Decizia nr. -/25.10.2007.
Dacă reclamanta se considera vătămată într-un drept al său recunoscut de lege de oricare din deciziile emise de pârâtă atunci avea dreptul, și obligația în același timp, să urmeze procedura prevăzută de art. 205 - art. 218 Cod procedură fiscală prin sesizarea organului administrativ care a emis deciziile iar apoi, în cazul în care rezultatul urmării acestei proceduri era considerat nefavorabil, reclamanta avea dreptul să sesizeze instanța de contencios administrativ și fiscal în condițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004.
Or, reclamanta nu a urmat această cale prevăzută de lege ci a preferat să se adreseze direct instanței pentru obligarea pârâtei la recalcularea impozitului, fără anularea deciziilor de impunere. Nefiind prevăzută de lege, procedura urmată de reclamantă a fost găsită inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea cu trimitere iar, în subsidiar, modificarea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă sub aspectul prezenței în motivare a unor considerente străine de natura pricinii, că a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății, și că prima instanță a schimbat natura actului juridic, acesta fiind calificat într-o asemenea manieră încât a fost alterată în mod substanțial natura sa.
A mai arătat recurenta că procedura urmată de aceasta s-a întemeiat pe prevederile speciale cuprinse în art. 205-218 din Codul d e procedură fiscală, fiind evidentă opțiunea reclamantei de a nu urma procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ, ci procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
Cu privire la natura actului atacat, recurenta a arătat că adresele cu nr. --/15.02.2008 și nr. --/08.04.2008 constituie acte administrative fiscale în sensul art.41 din Codul d e procedură fiscală întrucât sunt emise de organele fiscale competente, privesc drepturi și obligații fiscale și au conținutul prevăzut de art.43 din Codul d e procedură fiscală, reprezentând manifestarea de voință a organelor fiscale în scopul de a produce efecte juridice, adică de a stabili, modifica sau stinge drepturi și obligații fiscale.
În sprijinul celor susținute cu privire la admisibilitatea acțiunii, recurenta a invocat dispozițiile art.205 alin.1 Cod procedură fiscală și dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, recurenta a reiterat argumentele prezentate în fața primei instanțe.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041)Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Hotărârea primei instanțe este, contrar criticilor de recurs exprimate, temeinic motivată, fără a cuprinde considerente străine naturii pricinii și fără schimbarea naturii actului juridic dedus judecății.
Se observă astfel că prima instanță a reținut că adresele nr. --/15.02.2008 și nr. --/08.04.2008 nu constituie acte administrative fiscale, actele administrative ce ar fi putut face obiectul contestației fiind Decizia nr.1384/31.01.2007, rectificată prin Decizia nr. -/17.08.2007 și Decizia nr. -/25.10.2007.
Soluția primei instanțe este corectă întrucât deciziile menționate sunt cele care au stabilit obligațiile fiscale ale reclamantei, în vreme ce adresele atacate nu fac altceva decât să reconfirme opinia autorității fiscale cu privire la deciziile de impunere.
Cât privește susținerea reclamantei recurente potrivit căreia "a optat" pentru procedura prevăzută de Codul d e procedură fiscală, Curtea o apreciază ca nefondată, pe de o parte întrucât procedura specială, prevăzută de Codul d e procedură fiscală, nu este o opțiune, ci este obligatorie, constituind echivalentul procedurii prealabile prevăzute de Legea nr.554/2004, iar pe de altă parte întrucât însăși instanța de fond a constatat necesitatea urmării procedurii prevăzute de art. 205-208 Cod procedură fiscală.
Tot astfel, invocarea art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 este apreciată ca fiind nejustificată și excedând obiectului cauzei, articolul menționat vizând cauzele care au ca obiect excepția de nelegalitate, or, în cauză nu a fost invocată o astfel de excepție privind vreun act administrativ, altul decât cel dedus judecății prin acțiunea principală, și de care să depindă soluția pe fondul cauzei.
Cum reclamanta nu a atacat în termenele prevăzute de lege înseși titlurile fiscale constând în deciziile de impunere emise în cursul anului 2007, este inadmisibilă acțiunea reclamantei prin care tinde, într-un mod mascat, la repunerea în termenul de 30 de zile de contestare, termen prevăzut de dispozițiile art.207(1) din Codul d e procedură fiscală.
Având în vedere concluzia inadmisibilității acțiunii, Curtea nu va mai analiza și susținerile vizând fondul raporturilor juridice dintre părți și, constatând neîntemeiat recursul, îl va respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - - împotriva sentinței civile nr.97/PI/CA/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./13.07.2009
Tehnored./15.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
