Cerere privind fixarea unui termen de urgență (legea 554/2004 art.21). Decizia 1519/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1519
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței nr.476 din data de 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtaPRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind intimata - pârâtă Primăria Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei, potrivit chitanței nr.- din 27.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar, învederând, totodată, instanței faptul că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului recurentului-reclamant, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, în sensul obligării intimatei la înscrierea în evidențele agricole și fiscale a imobilului, potrivit sentinței nr. 188/2009. Cu cheltuieli de judecată de la fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei, solicitând instanței să oblige pe pârâtă să înregistreze în evidențele sale agricole și fiscale sentința civilă nr. 188 din 5 martie 2009, prin care face dovada proprietății pentru terenul în suprafață de 3420 mp, situat în comuna, și să-i plătească daune morale în cuantum de 10000 lei, întrucât, în urma unei judecăți civile, a devenit proprietarul unui teren în suprafață de 3420 mp, s-a adresat instituției pârâte pentru deschiderea rolului agricol și fiscal, însă primarul și secretarul au cenzurat hotărârea judecătorească, au susținut că situația de fapt prezentată este și au refuzat înregistrarea, din acest motiv reclamantul nu poate întocmi planul cadastral și nu poate iniția lucrările de investiții, care, la rândul lor, necesită autorizații speciale, considerându-se prejudiciat.
După solicitarea de relații de la pârâtă, în legătură cu motivul refuzului de înregistrare în evidențele agricole și fiscale a declarației reclamantului și administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 476 din 25.06.2009, prin care a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată, reținându-se că, potrivit art. 7 din OG 28/2008, primarii și secretarii sunt responsabili cu privire la înscrierea corectă a datelor în registrul agricol, având obligația de verificare, prin confruntarea cu evidența tehnică operativă de care dispun, a exactității datelor înscrise în registrul agricol, prin participarea unui reprezentant al Oficiului de cadastru și posibilitatea verificării veridicității datelor prin verificări încrucișate, declararea de date neconforme fiind sancționată cu amendă în conformitate cu art. 20 din actul normativ indicat.
De asemenea, s-a mai reținut de instanța de fond că înregistrarea fiscală se realizează în acord cu HG 1861/2006, ori de câtre ori intervin modificări în registrul agricol, referitoare la terenuri, clădiri, de natură a conduce la modificarea impozitelor sau taxelor locale, funcționarii publici cu atribuții privind completarea, ținerea la zi și centralizarea datelor în registrele agricole au obligația de a comunica aceste modificări funcționarilor publici din compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data modificării, însă, în cauza de față, refuzul pârâtei de a înregistra în evidențele agricole și fiscale a sentinței, ce nu este opozabilă instituției, este justificat, întrucât terenul în suprafață de 1920 mp din terenul evidențiat în sentință este proprietatea comunei, existând serioase îndoieli că -, persoana cu care s-a judecat reclamantul, ar fi și proprietara restului de 1500 mp.
Tribunalul Dâmbovițaa mai constatat că refuzul de înregistrare a respectivei hotărâri judecătorești este justificat și de faptul că pârâta a formulat plângere penală împotriva reclamantului și a lui -, cât și de obligația legală a pârâtei de a verifica exactitatea datelor, a căror înregistrare s-a solicitat, iar capătul de cerere privind plata daunelor morale nu poate fi admis, decât în cazul admiterii cererii principale și constatării vătămării reclamantului într-un drept al său sau într-un interes legitim.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, criticând sentința nr. 476 din 25.06.2009, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în tot a acestei hotărâri, iar pe fond, admiterea acțiunii, întrucât motivarea sentinței este contradictorie, deși se rețin dispozițiile legale ce reglementează întocmirea registrului agricol și a evidențelor fiscale pe baza actelor de proprietate și în urma unor declarații, instanța de fond este de acord ca un organ al administrației locale să cenzureze o sentință judecătorească, reținându-se justificarea refuzului de înregistrare prin existența unei plângeri penale, și faptul că sentința nr.188 din 05.03.2009 nu este opozabilă primăriei.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamantul a formulat cererile nr. 979 din 31.03.2009 și nr.1017 din 3.04.2009 la Primăria comunei, prin care a solicitat înregistrarea în evidențele agricole și fiscale a imobilului teren, evidențiat în sentința civilă nr.188 din 05.02.2009, pronunțată de Judecătoria Pucioasa, hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nefiind recurată de părțile litigante, însă instituția pârâtă a comunicat, la 27.04.2009, reclamantului că cererile sale nu pot fi soluționate favorabil, întrucât au fost prezentate situații nereale atât de presupusa vânzătoare, cât și de solicitant, fiind promovată plângere penală împotriva acestora și a expertei ce a întocmit expertiza tehnică extrajudiciară.
Potrivit art.3 din OG 28/2008, registrul agricol constituie documentul oficial de evidență primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației și la societățile sau asociațiile agricole, precum și la orice alte persoane fizice sau juridice, care au teren în proprietate sau folosință și/sau animale, înscrierea datelor în registrul agricol în a cărei rază administrativ-teritorială își are domiciliul capul gospodăriei, se face pe baza declarației date pe propria răspundere de către acesta sau, în lipsă, de un membru major al gospodăriei, cu capacitate deplină de exercițiu, iar în baza datelor cuprinse în registrul agricol, se organizează evidența centralizată pe fiecare comună, organizarea registrului agricol realizându-se în conformitate cu art. 6 din același act normativ.
Bunurile imobile înregistrate în registrul agricol sunt supuse impozitelor și taxelor locale, prevăzute de titlul IX din Codul fiscal, capitolul II și III, înregistrarea fiscală se realizează în conformitate cu HG 1861/2006 de modificare a Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004, funcționarii publici cu atribuții în completarea, ținerea la zi și centralizarea datelor din registrele agricole, având obligația de a comunica orice fel de modificări intervenite în registrul agricol funcționarilor publici din compartimentele de specialitate ale administrației publice locale, în teren de 3 zile lucrătoare de la data modificării, înregistrarea fiscală realizându-se, deci, din oficiu.
Astfel, în temeiul acestor dispoziții legale, reclamantul a solicitat înscrierea în evidențele agricole și fiscale a imobilului în suprafață de 3420 mp, situat în comuna, punct, județul D, conform sentinței civilă nr. 188 din 5.02.2009, cererile sale înregistrate sub nr. 979 din 31.03.2009 și 1017 din 3.04.2009 fiind declarații date pe proprie răspundere, conform art. 3 din OG 28/2008, astfel că instituția pârâtă avea obligația prevăzută de același act normativ de a înregistra imobilul în evidențele agricole și în cele fiscale, conform HG 1861/2006, înscrierea în registrul agricol având caracter declarativ, și nu constitutiv de drepturi, astfel că refuzul Primăriei comunei de a proceda la înregistrare imobilului în evidențele sale nu este justificată.
Este adevărat că, potrivit art.7 și 10 din OG 28/2008, primarii și secretarii sunt responsabili cu privire la înscrierea corectă a datelor în registrul agricol, având obligația de a verifica prin confruntare cu evidența tehnică operativă a exactității datelor înscrise în registrul agricol, precum și prin verificări încrucișate, însă în actul normativ precizat mai sus nu există abilitatea legală a acestor reprezentanți ai unităților administrativ teritoriale de a cenzura actele de proprietate prezentate de persoanele solicitante, acestea putând fi sancționate contravențional, în condițiile prevăzute de art. 20 din OG 28/2008.
Având în vedere că dreptul de proprietate al reclamantului a fost constatat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar înscrierea imobilelor în evidențele agricole și fiscale are caracter declarativ, și nu constitutiv de drepturi, reprezentanții unităților administrativ-teritoriale nefiind îndrituiți de lege să cenzureze o hotărâre judecătorească, Curtea constată că refuzul Primăriei de a înregistra în evidențele agricole și fiscale a imobilului-teren în suprafață de 3420 mp, situat în comuna, punct, județul D, nu este justificat, prin acest refuz a fost prejudiciat în drepturile sale, sunt incidente dispozițiile art. 1 și 18 din Legea contenciosului administrativ, urmând a fi obligată instituția pârâtă să procedeze la înregistrarea imobilului în documentele sale de evidență primară.
În ceea ce privește capătul de cerere, având ca obiect acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 de lei, Curtea constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada pretinsului prejudiciu cauzat prin refuzul de înregistrare a imobilului în evidențele agricole și fiscale ale comunei, a legăturii de cauzalitate între acest refuz și prejudiciu, prin obligarea instituției intimate să procedeze la înregistrare se asigură lui o satisfacție echitabilă, astfel că acest capăt de cerere nu este întemeiat și va fi respins.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că refuzul Primăriei de a înregistra în evidențele agricole și fiscale imobilul reclamantului, conform sentinței nr. 188 din 5.02.2009, este justificat, în condițiile în care hotărârea judecătorească nu este opozabilă instituției pârâtei și a promovării de către aceasta a unei plângeri penale împotriva părților și expertului din dosarul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească, înregistrarea în evidențele agricole și fiscale are efect declarativ, și nu constitutiv de drepturi, se realizează conform art. 3 din OG 28/2008, respectiv HG 1861/2006, în baza unei declarații pe proprie răspundere, cererile promovate de către la 31.03.2009 și 04.04.2009 sunt legale, hotărârea recurată este afectată de netemeinicie, recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 pr.civilă să fie admis, să se modifice în parte sentința nr.476 din 25.06.2008, iar pe fond, va fi admisă acțiunea promovată de, obligată Primăria să înregistreze în evidențele agricole și fiscale imobilul teren, conform sentinței nr. 188 din 5.03.2009, restul dispozițiilor sentinței, în ceea ce privește respingerea capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale, fiind menținute.
Întrucât va fi admisă calea de atac, cu consecința admiterii acțiunii, iar intimata a căzut în prezenții, fiind incidente dispozițiile art. 274 pr.civilă, Curtea va obliga Primăria comunei să plătească lui cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, ce reprezintă onorariu apărător ales, conform chitanței nr. 41 din 25.06.2009, aflată în dosarul de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul D împotriva sentinței nr.476 din data de 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtaPRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că pe fond admite acțiunea și obligă pârâta-intimată să înregistreze în evidențele agricole și fiscale imobilul-teren, conform sentinței nr. 188/05.02.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la plata către recurent a sumei de 1000 lei, ce reprezintă cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat, avansate de către acesta în faza judecății de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MA
4 ex./19.11.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
