Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1518/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1518
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 363 din data de 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în P, str. ---, nr. 16, -. B,. 8,. 80, județul.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant depune la dosar practică judiciară în materie, respectiv decizia nr.1149 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, sentința nr.263 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, extras de pe portalul Curții de APEL PLOIEȘTI, privind soluția pronunțată în dosarul nr.953/2009 și cererea de chemare în judecată a numitului; totodată, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
La solicitarea instanței, precizează că autoturismul nu este achiziționată în regim second hand.
Curtea ia act de susținerile intimatului-reclamant, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P, a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, nedatorată, în sumă de 564 lei, cu plata dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă a sumei de bani.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat din România autoturismul marca Volkswagen, având norma de poluare E4, pentru care a achitat, în vederea înmatriculării, taxa de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr.-, eliberată de Trezoreria P și, deși a solicitat restituirea acesteia, pârâta a refuzat recunoașterea dreptului său prin adresa nr.18420/02.04.2009, astfel că reclamantul a formulat plângere la P, care a precizat că are același punct de vedere ca și pârâta.
A susținut reclamantul că introducerea acestei taxe prin prevederile art.214 indice 1.pr.fiscală este nelegală și încalcă dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României și ale art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, arătând că regimul taxei speciale pentru autoturisme a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
După administrarea probelor, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr.363 din 9 iunie 2009, prin care a admis acțiunea formulată de și a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 564 lei, sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că poziția pârâtei este nelegală, câtă vreme dispozițiile art.117 din nr.OG92/2003 reglementează procedura de restituire a unei taxe, iar o cerere de restituire trebuia să fie soluționată printr-o decizie a organului fiscal; totodată, a reținut tribunalul că dispozițiile art.88 alin.1 lit.a din nr.OG92/2003, actualizată, arată că se asimilează unei decizii de impunere și decizia privind restituirea unei taxe, astfel că în mod indubitabil adresa de răspuns a pârâtei este un act administrativ-fiscal asimilat, nefiind culpa reclamantului faptul că pârâta nu a înțeles să emită o decizie și i-a comunicat răspunsul printr-o simplă adresă.
În ceea ce privește legalitatea taxei contestată, prima instanță a reținut că taxa specială pentru autoturism și autovehicule a fost introdusă prin Legea nr.343/2006 în Codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat această obligativitate doar cu privire la autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Astfel, la momentul achitării acestei taxe și a introducerii cererii de chemare în judecată, ea era reglementată de disp. art. 214 indice 1 - 214 indice 3 Cod fiscal, precum și de pct. 31 indice 1 -31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal.
S-a mai reținut că dispozițiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de prima inmatriculare de catre reclamant, raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și cărora le sunt aplicabile exclusiv actele normative în vigoare la nașterea lor.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei, potrivit careia trebuie să-i fie restituită reclamantului doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008, întrucât încasarea taxei speciale pentru autoturism și autovehicule s-a efectuat în mod nelegal în perioada 1.01.2007-30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic, fără a se aduce atingere înseși fundamentelor Comunitatii Europene, motiv pentru care, având prioritate aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar - potrivit art. 148 din Constituția României -, se impune restituirea integrală a taxelor încasate cu încalcarea dreptului comunitar, precum și acordarea unor despăgubiri pentru perioada în care sumele în cauză s-au aflat la dispoziția statului român.
S-a mai reținut de către prima instanță că noua ordonanță de urgență nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior, având în vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, astfel că proprietarii de autovehicule, care au achitat taxa specială corespunzătoare, nu pot fi obligați să achite o altă taxă în temeiul noii reglementări, din moment ce ei și-au înmatriculat autoturismele anterior datei de 1.07.2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii.
În motivarea recursului, se arată că la momentul efectuării taxei de primă înmatriculare de către reclamant, aceasta fusese introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 cu aplicabilitate din 1.01.2007.
În esență, susține recurenta că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind, deci, motive temeinice pentru a dispune restituirea integrală a sumrei reprezentând taxa de înmatriculare; obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituție și, respectiv de art.90 paragraful I din TCE, revin exclusiv Parlamentului, iar nu instanțelor judecătorești.
Totodată, recurenta arată că în mod greșit a apreciat instanța de fond faptul că OUG 50/2008, pentru restituirea taxei de poluare pentru autovehicule, reprezintă o recunoaștere a caracterului nelegal al taxei de primă înmatriculare, întrucât în permamență au apărut și apar acte normative noi, care abrogă, modifică sau înclouiesc alte acte, fapt care nu însemnă că cele vechi sunt nelegale.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul-intimat a achiziționat din România un autoturism nou marca Volswagen, având norma de poluare E4, fabricat în anul 2007, iar pentru înmatricularea acestuia, a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 564 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, percepută în temeiul art. 214 indice 1 și 3 Cod fiscal.
Așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare al autoturismului nr.-H, depus la fila 12 dosar fond, raportat și la anul de fabricație al acestui autovehicul, este vorba despre un autoturism nou ce nu a mai fost înmatriculat anterior în țară sau în străinătate. De altfel, reclamantul-recurent nu a făcut nicio probă și nicio susținere din care să rezulte existența unei înmatriculări anterioare a mașinii în cauză.
Curtea reține că, la momentul achitării taxei de primă înmatriculare contestată, respectiv în data de 15.08.2007, această operațiune era reglementată de disp. art. 214 indice 1 și 3 Cod fiscal, precum și de art.311,2din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG 444/2004, potrivit cărora este obligatorie plata unei taxe speciale pentru autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România, taxă care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România a acestora.
Raportat la această situație de fapt, Curtea reține faptul că în cauză nu sunt aplicabile considerentele primei instanțe, în sensul că taxa ar fi fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 90 din tratat și a principiilor autonomiei procedurale și îmbogățirii fără justă cauză, întrucât autovehiculul nu a fost importat, ci achiziționat din România și nu există nicio discriminare între autovehiculul nou achiziționat de reclamant din România, dar produs într-un alt stat membru și orice alt autovehicul nou de producție autohtonă, întrucât în ambele situații se percepe taxă de primă înmatriculare. De asemenea, câtă vreme modalitatea de calcul prevăzută de art.214 indice 1 și 3 din Codul fiscal nu are în vedere proveniența autovehiculului, ci alte criterii (capacitatea cilindrică, norma de poluare, anul de fabricație), nu s-a făcut dovada existenței vreunei discrepanțe între cuantumul taxei aplicabilă între cele două categorii de autovehicule, pentru a se putea considera că există vreo nesocotire a prevederilor comunitare. Cu alte cuvinte, fiind înmatriculat pentru prima dată în anul 2007, în România, fără ca anterior autovehiculul să fi fost înmatriculat și supus unei taxe cu acest scop în alt stat membru, nu există o încălcare a art. 90 din tratat, câtă vreme, în cazul autoturismelor noi de proveniență străină și a celor autohtone, se datorează taxă de înmatriculare.
În consecință, Curtea reține faptul că prima instanță a făcut o greșită aplicare a textelor de lege mai sus citate, astfel că, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct.9 pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 363 din data de 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în P, str. ---, nr. 16, -. B,. 8,. 80, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MA
4 ex./10.11.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
