Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1516
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, reprezentați de SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN OFICIUL DE AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN, toți cu domiciliul în Târgoviște str. -, nr. 23, județul D, împotriva sentinței nr. 287 din data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul - pârâtOFICIUL DE AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 23, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenții-reclamanți, Precu, Sindicatul Salariaților din Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie și intimatul-pârât Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, reclamantul Sindicatul Salariaților din Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie D, în numele și pentru membrii de, Precu, a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie D, solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de bani, reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și retroactiv de la data de 1 iunie 2008, până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că cele două suplimente sunt prevăzute de art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, iar dispozițiile legale referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG 92/2004, măsură apreciată de reclamanți, ca neconstituțională, în raport de prevederile art. 41 și 53 din Constituția României și art. 38 și 39 din Codul muncii, reprezentând, în fapt, o restrângere a unui drept recunoscut de lege. S-a mai susținut că, potrivit art. VIII din Legea 251/2006, prevederile art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 au reintrat în vigoare la 1.01.2007, nemaifiind prevăzută suspendarea acordării acestor drepturi, astfel că dreptul recunoscut prin Legea privind statutul funcționarului public își produce efectele de la data suspendării și până în prezent, astfel că funcționarii publici sunt îndreptățiți să primească drepturile bănești începând cu 1.01.2008.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 287 din 28.04.2009, prin care a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților, reținându-se că art. 31 din Legea 188/1999 are în vedere doar componența salariului funcționarului public, legiuitorul neintenționând să adauge un alt spor, dovadă fiind și lipsa mențiunilor privind cuantumul sau modul de calcul al celor două componente ale salariului, reglementările ulterioare legii privind statutul funcționarului public, respectiv OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008 nu au dispoziții referitoare la suplimentul postului și al treptei de salarizare, ci cuprind doar mențiuni referitoare la salarizarea funcționarilor publici, în raport de categorie, clasă, grad profesional al funcției publice, nivelul central sau local la care se prestează activitatea, acestea sunt reglementări speciale și de strictă interpretare.
De asemenea, s-a concluzionat de instanța de fond că, potrivit dispozițiilor recente, statuate de Curtea Constituțională, prin Deciziile nr.818 și 821/2008, este neconstituțională rezolvarea de către instanțele judecătorești a formelor de discriminare cuprinse în diversele acte normative, prin desființarea unor norme juridice și/ sau substituirii unele altora, întrucât se încalcă principiul separației puterilor în stat.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții, prin organizația sindicală, criticând sentința nr. 287 din 28.04.2009, pentru nelegalitate și netemeinice, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a arătat că raționamentul instanței de fond nu poate fi primit, atâta vreme cât cele două sporuri reprezintă bunuri în sensul CEDO și trebuie protejate, iar lipsa de intervenție a puterii executive și legislative, pasivitatea acestora prin neemiterea unui act normativ, prin care să se stabilească cuantumul sporului, constituie o ingerință în dreptul de proprietate al funcționarilor publici, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale, potrivit art. 1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și, prin urmare, bunuri.
S-a mai susținut că, potrivit art. 3 din OG 6/2007, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor public se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii, acest text de lege conduce la concluzia că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii și a executării în concret a acesteia, astfel că există obligație legală, a cărei neîndeplinire vatămă pe reclamanți în drepturile lor, cele două suplimente fiind prevăzute de art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, text de lege ce trebuie interpretat în sensul producerii de efecte juridice.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie D, salarizarea acestora este reglementată de Legea 188/1999, cu modificările ulterioare, art.31 prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv, prin OUG 92/2004 pentru anii 2004-2005, OG 2/2996, pentru anul, 2006 și OG 6/2007, pentru anul 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice, până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor, după cum a concluzionat corect prima instanță.
În situația în care aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări nu există până în prezent, urmând a fi stabilite prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, conform art. 31 alin.3 din Legea nr. 188/199.
Astfel, în condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare este suspendată prin actele normative precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea reclamanților recurenți, întrucât, pe cale judecătorească, nu se pot crea norme de salarizare, printr-o astfel de modalitate s-ar încălca atribuțiile puterii legislative, contravenindu-se principiului separării puterilor în stat, consacrat de legea fundamentală și celor statuate de Curtea Constituțională, prin deciziile 818 și 820/2008, potrivit cărora, instanțele nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art. 147 alin.4 din Constituția României.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia cele două suplimente reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, respectiv un drept de creanță, orice persoană fizică sau juridică având dreptul la respectarea bunurilor sale, Curtea constată că nu este întemeiat, în condițiile în care suplimentul postului și suplimentului treptei de salarizare nu sunt determinate nici de determinabile, prin dispoziții legale ulterioare Legii 188/1999, nefiind prevăzute modalități de cuantificare ale acestora.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs, potrivit căruia din interpretarea art. 3 din OG 6/2007, rezultă că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama administrației, întrucât, în situația în care angajatorii aveau reglementată prin lege o astfel de obligație trebuia prevăzută în mod expres, ori textul de lege indicat nu cuprinde o astfel de dispoziție, art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 nu poate produce efecte juridice, în condițiile în care aplicabilitatea sa este suspendată prin acte juridice succesive, iar printr-un act normativ ulterior nu au fost reglementată modalitatea concretă în care aceste suplimente să fie acordate, respectiv cuantum, categorii de funcționari publici beneficiare.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că cele două sporuri salariale prevăzute de art. 31 lit.c și d din Legea 188/1999, nu pot fi acordate reclamanților în lipsa unui act normativ privind cuantumul și modul de calcul al celor două componente ale salariului, instanța judecătorească nu se poate substitui altei puteri în stat, decât prin încălcarea principiului separației puterilor în stat, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin1. pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, reprezentați prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN OFICIUL DE AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN, toți cu domiciliul în Târgoviște str. -, nr. 23, județul D, împotriva sentinței nr. 287 din data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul - pârâtOFICIUL DE AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 23, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MA
17 ex./13.11.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
