Completare dispozitiv. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.403
Ședința publică din 18.03.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr.951/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamantului intimat lipsă se prezintă avocat, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere din partea pârâtului Primarul Municipiului C prin care se solicită acordarea unui termen, întrucât apărătorul în persoana domnului avocat a fost supus unei intervenții chirurgicale.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de pârâtul Primarul Municipiului C și acordă cuvântul pe aceasta.
Avocatul reclamantului intimat lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța, respinge ca nedovedită cu acte medicale cererea de amânare și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei reprezentând onor de avocat. Depune chitanța nr.47/18.02.2009 cu care face dovada acestor cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr.1508/24.04.2007 prin care pârâtul a dispus sancționarea reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale pe o perioadă de trei luni, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în luna iunie 2006, conducerea primăriei a procedat la testarea inopinată a cunoștințelor în domeniul legislației de lucru a unui grup de funcționari publici din serviciu T, cu scopul evident de a-și elimina treptat indezirabilii. Prin adresa nr. 24050/18.12.2006, reclamantul s-a adresat pârâtului atenționându-l asupra ilegalității acestei metode și asupra altor disfuncții. De asemenea, reclamantul s-a mai adresat și la data de 10.01.2007 cu adresa nr.612 față de ilegalitățile în timp săvârșite.
Prin sesizarea nr. 1051/16.01.2007, pârâtul dispune cercetarea reclamantului în instanța de breaslă iar prin Dispoziția nr.1508/24.04.2007 este sancționat pentru atingerea demnității d-lui și a instituției în care își desfășară activitate.
Reclamantul a arătat că s-a adresat în termen Primarului mun. C pentru anularea Dispoziției de sancționare prin Adresa nr. 10582/25.05.2007, considerând că nu se face vinovat de cele arătate de numitul sau mai exact nu se face vinovat de atingerea demnității vreunui angajat, a corpului funcționarilor publici sau a instituției, cum greșit se precizează.
Prin întâmpinare pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În motivare, a arătat că la data de 16.01.2007 Comisia de Disciplină a fost învestită cu soluționarea sesizării nr. 1051, întocmită de numitul, consilier debutant la Compartimentul Resurse Umane din cadrul Primăriei Prin sesizare acesta arată că în data de 12.01.2007 a primit adresa nr. 612/10.01.2007, emisă de reclamant cu încălcarea dispozițiilor art. 12 al 2 din Codul d e conduită al funcționarilor publici.
În urma administrării tuturor probelor necesare, Comisia a procedat la întocmirea referatului, așa cum impune art. 28 din HG 1210/2003, care a fost adus la cunoștința reclamantului în vederea formulării de obiecții, pe care acesta nu le-a formulat.
Astfel, s-a procedat la întocmirea Raportului Comisiei de Disciplină cu nr. 133/20.04.2007, care a fost înaintat în termen legal persoanei competente să aplice sancțiunea, în baza art. 32, pct.4 din HG nr. 1210/2003.
Prin acest raport, Comisia propune sancționarea reclamantului prin aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzută de art. 65 pct.3, lit. b din Legea nr. 188/1999 - diminuarea drepturilor salariale pe o perioadă de trei luni.
Ținând cont de acest raport, s-a emis dispoziția de sancționare contestată în cauză.
Mai susține pârâtul că au fost respectate la emiterea dispoziției prevederile legale în materie.
Prin sentința civilă nr.951/01.2008 Tribunalul C-a admis cererea formulată de reclamant și a dispus anularea dispoziției nr.1508/24.04.2007 a Primarului Municipiului T, reținând că prin dispoziția Primarului Mun. C nr. 1508/24.04.2007 s-a dispus sancționarea reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de trei luni, conform prevederilor art. 65 al 3 lit. b din Legea nr. 188/1999.
În motivarea dispoziției s-a arătat că prin raportul nr. 133/20.04.2007 al Comisiei de disciplină, s-a propus această sancțiune, comisia stabilind că a adus atingere atât demnității domnului, cât și instituției în care își desfășoară activitatea, făcându-se vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 12 al 1 și al 2 lit. a din Legea nr. 7/2004 și de art. 65 al 2 lit. g din Legea nr. 188/1999.
La baza emiterii raportului și dispoziției de sancționare a stat sesizarea adresată de numitul Comisiei de disciplină, prin care arată că reclamantul i-a adus o gravă ofensă onoarei sale, ca funcționar public, tânăr tată, cât și ca ființă umană, prin adresa nr. 612/10.01.2006, întocmită de reclamant.
Adresa nr. 612/10.01.2006 (fila 11) a fost înaintată de reclamant numitului, funcționar debutant la compartimentul Resurse Umane, prin intermediul registraturii Primăriei Mun. C și are următorul conținut: "subsemnatul, consilier la. Relații cu Presa din Primăria Mun. C, am luat act de faptul că în etapa balcanică a carierei dumneavoastră ați mințit, și în legătură cu Regulamentul Intern, și în legătură cu multe altele la care, sunt convins, aveți și justificări, și acoperire. Prin activitatea dumneavoastră sau a compartimentului ați făcut sau ați intermediat răul abătut asupra unor colegi. Sigur, sunt milioane de samavolnicii cu intermediari ce-și clamează în fața lui Dumnezeu nevinovăția, după cum sunt milioane de tați tineri ce-și păstrează decența în motivație.
Lăsându-l însă părtaș pe d-nul la acest gen de producții, ca faimosul regulament ați jignit instituția. Nu din greșeală, nici din neglijență, așa sunteți dv. și nu trebuie să cereți scuze cuiva. Se cuvine să fiți însă mai delicat cu oameni, lucruri și atitudini în locul cărora, dumneavoastră personal, n-aveți de pus ceva mai bun.
Domnule coleg, vă fac cunoscut faptul că, brusc, la 1 ian.2007 instituția și compartimentul în care figurați ca angajat, au devenit structurile lumii civilizate, lume care înseamnă în primul rând reguli. Am și o veste bună: din cauza vârstei, sunteți recuperabil."
Împotriva dispoziției de sancționare s-a formulat plângere prealabilă, înregistrată sub nr. 10582/25.05.2007 la Primăria Mun. C(fila 22), în care reclamantul arată că nu i s-a comunicat referatul Comisiei de Disciplină, pentru a putea depune obiecțiuni la acest referat.
Reclamantul invocă nulitatea deciziei de sancționare, (atât în plângerea prealabilă adresată pârâtului, cât și în fața instanței) argumentând că nu i-a fost comunicat referatul Comisiei de Disciplină, nerespectându-se procedura prevăzută de art. 30 din HG nr. 1210/2003 și, în aceste condiții, nu l-a putut contesta, drept de care ar fi trebuit să beneficieze.
Instanța a reținut că, deși în întâmpinare pârâtul a precizat că s-a întocmit de către Comisia de Disciplină referatul, conform dispozițiilor art. 28 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, și a fost adus la cunoștința reclamantului în vederea formulării de obiecțiuni, nu a făcut dovada, cu înscrisuri, a comunicării acestui referat.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din HG nr. 1210/2003, "în urma administrării probelor, membrii comisiei de disciplina vor întocmi un referat în care se consemnează rezultatele activității de cercetare desfășurate de comisia de disciplina. Referatul va fi adus la cunoștința funcționarului public împotriva căruia a fost formulată sesizarea, precum și persoanei care a sesizat comisia de disciplina, în vederea formulării unor eventuale obiecții în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data luării la cunoștința. În cazul în care formulează obiecții, acestea vor fi analizate de comisia de disciplina în termenul fixat de președinte, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea lor. Președintele comisiei de disciplina poate sa admită sau sa respingă obiecțiile, în tot ori în parte".
În baza acestui referat, Comisia a făcut propunerea de sancționare (cuprinsă în raportul nr. 133/20.04.2007) adresată Primarului Mun.
Potrivit dispozițiilor art. 116 al 1 Cod procedură civilă. la întâmpinare se anexează copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină aceasta. Pârâtul, deși s-a apărat prin întâmpinare, susținând că a comunicat referatul,conform dispozițiilor legale, nu a depus o dată cu întâmpinarea înscrisurile ce dovedeau comunicarea referatului. De asemenea, nu a depus aceste înscrisuri nici pe parcursul judecării cauzei.
Nerespectarea procedurii prevăzute de lege pentru a garanta dreptul la apărare al celui cercetat de comisia de disciplină, conduce la nulitatea propunerii de sancționare ( cuprinsă în raportul nr. 133/20.04.2007) efectuate în baza referatului necomunicat reclamantului.
Nulitatea propunerii de sancționare conduce și la anularea actului subsecvent, în speță a dispoziției de sancționare nr. 1508/24.04.2007 a Primarului Mun. C, acest act juridic neavând o existență de sine stătătore, așa cum rezultă din analiza dispozițiilor HG nr. 1210/2003, ci fiind condiționat de conținutul propunerii de sancționare a Comisiei de Disciplină ( conform art. 35 din acest act normativ, "actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de persoana competenta, potrivit legii de aplicare a sancțiunilor disciplinare, pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplina").
Se mai invocă, de către reclamant, drept motiv de nulitate a dispoziției de sancționare faptul că președinta Comisiei de Disciplină a îndeplinit acte de procedură în această calitate, într-un moment în care nu avea, încă, această funcție, respectiv la data de 15.02.2007 l-a citat, semnând citația în calitate de președintă.
În dovedirea susținerii sale, reclamantul a depus la dosar, în copii, dispoziția nr. 1099/16.02.2007 (fila 98), prin care se modifică componența comisiei, și citațiile nr. 71/15.02.2007 și 65/13.02.2007(filele 86-87).
Potrivit dispozițiilor art. 105 al 2.pr.civ. actele de procedură îndeplinite de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a produs părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Instanța a reținut că prin semnarea, la data de 15.02.2007, de către numita, în calitate de președintă a Comisiei de disciplină, a citației adresate reclamantului, deși a dobândit această calitate abia în data de 16.02.2007, nu s-a produs reclamantului nici o vătămare, ținând seama că aceasta obținut între timp calitatea de președintă a comisiei și că reclamantul s-a prezentat la termenul fixat în fața Comisiei legal constituite, așa cum rezultă din procesul verbal al ședinței din 02.03.2007(filele 35-40).
Un alt motiv de nulitate invocat de reclamant este acela că în cadrul dispoziției de sancționare nu s-au menționat în mod clar motivele care au dus la sancționarea sa, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 35 al 2 din HG nr. 1210/2003. Sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ, se cuprind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public. Sunt expuse evaziv două motive de respingere a apărării sale, iar dispoziția nu respectă cele trei principii de lucru: prezumția de nevinovăție, garantarea dreptului la apărare și contradictorialitatea. S-au încălcat și dispozițiile art. 82 al 2 lit c din HG Nr. 120/2003, cu privire la culegerea informațiilor necesare pentru stabilirea vinovăției funcționarului public.
Analizând susținerile reclamantului, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 35 al 2 lit. c din HG 1210/2003, sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ de sancționare a funcționarului public se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În dispoziția de sancționare se menționează, așa cum am arătat mai sus, că reclamantul nu a făcut obiecțiuni la referatul Comisiei de Disciplină.
De asemenea, se arată că domnul a înaintat adresa nr. 6000/19.03.2007 prin care solicită Comisiei să aibă în vedere punctul de vedere al doamnei prof., care analizează semantica textului adresei nr. 612/10.01.2007. Se apreciază de către comisie că cele cuprinse în adresa nr. 600/2007 nu pot fi calificate drept obiecțiuni și că punctul de vedere al unui terț nu este obligatoriu pentru Comisie.
Instanța a constatat că, în cadrul cercetării disciplinare, reclamantul a depus la Comisie, așa cum se atestă în cuprinsul procesului verbal al ședinței comisiei din 08.03.2007(filele 41-42), o declarație scrisă(filele 14-16), însoțită de documente doveditoare: adresa ANFP nr. -/11.07.2006, referatul nr. 13495/19.07.2006, adresa ANFP nr. -/05.12.2006( filele 7-10).
În cuprinsul declarației adresate Comisiei, reclamantul arată activitatea domnului, care l-a determinat să îi comunice adresa nr. 612/2007, ce face obiectul acțiunii disciplinare, respectiv motivele ce l-au determinat să afirme despre domnul că a mințit.
Reclamantul susține că domnul a făcut o afirmație neadevărată în cuprinsul Regulamentului intern al aparatului de specialitate al Primarului Mun. C, cum că acest regulament a fost elaborat cu consultarea organizației sindicale, însă liderul de sindicat a negat că ar fi auzit de regulament.
Mai arată reclamantul în declarație că domnul a susținut, față de martori, că la regulament a lucrat domnul, aspect pe care acesta din urmă îl.
De asemenea, se arată că domnul a afirmat că testarea cunoștințelor funcționarilor publici în vederea evaluării este acceptată de ANAFP, însă prin răspunsul ANAFP nr. -/05.12.2006 se infirmă declarația domnului.
Reclamantul explică în declarație și celelalte afirmații făcute în cuprinsul adresei nr. 612/10.01.2007.
Toate argumentele expuse în declarația reclamantului reprezintă apărări ce nu au fost analizate de Comisia de Disciplină și nu s-a menționat în cuprinsul deciziei de sancționare motivele pentru care au fost înlăturate aceste apărări.
Reclamantul, prin declarația dată, a încercat să facă proba verității afirmațiilor sale despre domnul, depunând în acest sens și înscrisuri doveditoare: adresa ANFP nr. -/11.07.2006, referatul nr. 13495/19.07.2006 ( prin care domnul a afirmat că dispoziția de testare a funcționarilor publici este acceptată de ANFP), adresa ANFP nr. -/05.12.2006( în care ANFP arată că în mod eronat Primăria Mun. Cai nterpretat punctul său de vedere asupra modului de evaluare a funcționarilor publici drept o acceptare de emitere a unei dispoziții de constituire a comisiei de testare a funcționarilor publici).
O asemenea probă a verității era admisibilă, având în vedere că reclamantul urmărea, prin imputările aduse domnului, să înlăture o modalitate de testare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei C ce nu avea suport legal, deci afirma un interes legitim.
În decizia de sancționare nu se face nici o referire la apărările reclamantul din declarația depusă la Comisia de Disciplină și nu sunt înlăturate, motivat, aceste apărări.
În aceste condiții, decizia de sancționare este nulă absolut, conform dispozițiilor art. 35 al 2 lit. c din HG 1210/2003.
Mai reține instanța că, potrivit dispozițiilor art. 33 al 3 din HG 1210/2003, la individualizarea sancțiunii disciplinare trebuie să se țină seama de cauzele care au determinat săvârșirea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, gravitatea și consecințele abaterii disciplinare, conduita funcționarului public.
Instanța a constatat că nu s-au analizat aceste criterii de individualizare a sancțiunii.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța, în baza dispozițiilor art. 18 al 1 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată și să dispună anularea dispoziției de sancționare contestată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună completarea hotărârii nr. 951/01.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în sensul de a se pronunța asupra cererii accesorii privind plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că instanța a omis să soluționeze cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând că prin sentința civilă nr. 951/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Primarul Mun. C și s-a dispus anularea dispoziției de sancționare nr. 1508/24.04.2007, a Primarului Mun.
Deși prin cererea de chemare în judecată acesta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a omis să se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere.
Astfel fiind, instanța a admis cererea de completare a hotărârii și a obligat pârâtul, în baza dispozițiilor art. 274 al 1 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe de timbru și timbru judiciar, în cuantum de 8,6 lei, întrucât acesta a căzut în pretenții.
Prin sentința civilă nr.1427/30.09.2008, Tribunalul C-S a admis cererea de completare a sentinței civile nr.951/01.07.2008, a dispus completarea sentinței civile nr.951/01.07.2008 și a obligat pârâtul Primarul Municipiului C la plata sumei de 8,6 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 951/01.2008 a Tribunalului C-S a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivare, pârâtul critică prima instanță întrucât hotărârea este dată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. Acest text prevede obligativitatea sesizării organului administrativ emitent a actului juridic revocarea acestuia, iar sesizarea instanței se poate face după 30 de zile sau după comunicarea soluției de către organul administrativ.
Or, în speță, procedura prealabilă nu a fost realizată și soluția ce se impune era aceea de respingere a acțiunii în contenciosul administrativ ca inadmisibilă.
Mai arată, că reclamantul s-a adresat organului emitent cu cerere de revocare în ziua de 24 aprilie 2007 și, în loc să aștepte comunicarea soluției pentru a se adresa instanței, în aceeași zi a sesizat tribunalul fără realizarea procedurii prealabile.
De asemenea, și pe fond soluția primei instanței este netemeinică și nelegală întrucât s-a dat cu o greșeală interpretare HG 1210/2003 în ce privește dreptul de apărare.
Instanța a reținut fără nici un temei, că în decizia de sancționare s-ar fi analizat și înlăturat apărările funcționarului, invocându-se faptul că pe tot parcursul anchetei, acesta s-a apărat cu aceea că afirmațiile făcute la adresa unui coleg nu sunt injurioase sau calomnioase, invocând în acest sens opinia unui expert profesor de română. Or, în dispoziția de sancționare se înlătură în mod expres această "expertiză" și privește toate apărările funcționarului.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie legalitatea Dispoziției nr. 1508/24.04.2007, emisă de Primarul Municipiului C (atașată la filele 19-21 din dosarul Tribunalului C S), decizie prin care reclamantul, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului C, a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de trei luni, în baza art. 65 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Fapta imputată domnului a constat în înaintarea unei adrese cu nr. 612/10.01.2007 (atașată la fila 11 din dosarul Tribunalului C S), prin care ar fi adresat domnului, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului C, expresii considerate jignitoare.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Dispoziției nr. 1508/24.04.2007, emisă de Primarul Municipiului
Cererea de recurs a criticat hotărârea instanței de fond pe considerentul că nu s-a luat în considerare dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinită procedura administrativă prealabilă, precum și pentru faptul că instanța de fond a ignorat împrejurarea că apărările formulate de reclamant în cursul cercetării administrative au fost analizate de comisia constituită în acest scop.
Cu privire la motivul de recurs referitor la neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, Curtea amintește că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Totodată, conform art. 109 alin. 2 Cod de Procedură Civilă,"în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Curtea constată că reclamantul a sesizat Primarul Municipiului C prin adresa nr. 10582/25.05.2007 (atașată la fila 22 din dosarul Tribunalului C S), precizând că a intrat în posesia dispoziției de sancționare contestate la data de 28.04.2007 și solicitând anularea acestei decizii.
Ulterior, reclamantul a sesizat Tribunalul C S cu prezenta cauză, la data de 29.05.2007.
În acest condiții, Curtea reține că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece a formulat contestația administrativă anterior sesizării instanței de contencios administrativ, excepția astfel invocată nefiind întemeiată.
Cu privire la excepția prematurității procedurii administrative prealabile, Curtea constată că prin cererea de recurs se critică faptul că reclamantul nu a așteptat expirarea termenului legal de 30 de zile pentru soluționarea plângerii sale prealabile, anterior sesizării instanței de fond.
Curtea reamintește că reclamantul a sesizat Primarul Municipiului C prin adresa nr. 10582/25.05.2007, fără a exista dovada unui răspuns la această cerere, iar ulterior a sesizat Tribunalul C S, la data de 29.05.2007.
Conform art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin nesoluționare în termenul legal a unei cereri se înțelege "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen". Potrivit acestui text legal, termenul prevăzut pentru soluționarea plângerii prealabile adresate de reclamant era de 30 de zile de la înregistrarea plângerii.
În speță, Curtea constată însă că reclamantul nu a așteptat expirarea acestui termen înainte de a sesiza instanța.
Pe de altă parte, Curtea observă că autoritatea administrativă pârâtă nu a fost de acord cu admiterea acțiunii și cu anularea sau revocarea actului administrativ contestat de reclamant. Primarul Municipiului C și-a menținut acest refuz pe parcursul întregului litigiu, susținând în toate fazele procesuale că dispoziția de sancționare contestată este legală.
În aceste condiții, reclamantului nu i se poate imputa declanșarea procedurii judiciare dat fiind că pârâtul nu a intenționat să admită cererea de revocare a actului contestat de reclamant.
Curtea reține inutilitatea respectării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii prealabile, în condițiile în care autoritatea administrativă își manifestă refuzul admiterii acestei plângeri și în litigiul declanșat ulterior în legătură cu același act administrativ.
Curtea amintește, sub acest aspect, că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu reglementează regimul juridic aplicabil nulității actelor de procedură.
Pe de altă parte, instituția juridică a contenciosului administrativ este guvernată de dispozițiile Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care se completează cu dispozițiile Codului d e Procedură Civilă, conform art. 28 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, conform cărora"dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".
Întrucât Legea contenciosului administrativ nu cuprinde dispoziții privind regimul nulității, instanța reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora " actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Acest text legal reglementează regimul juridic general al nulității, regim conform căruia actele juridice întocmite cu nerespectarea legii se anulează numai în cazul în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor persoanei în cauză iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
Din acest punct de vedere, instanța reține că nerespectarea legii nu poate fi admisă ca o condiție suficientă în anularea actului administrativ atacat, dacă nu se dovedește atât vătămarea, cât și imposibilitatea remedierii acestei vătămări prin alte mijloace decât desființarea acelui act.
Reținând aplicabilitatea art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă în cauză, Curtea subliniază că orice pretinsă nelegalitate a actului de procedură atrage nulitatea acestui act numai în măsura în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor unei persoane, iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
În speță, Curtea constată însă că nerespectarea de către reclamant a termenului prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii prealabile nu a pricinuit autorității administrative pârâte nici o vătămare, în condițiile în care autoritatea administrativă își manifestă refuzul admiterii acestei plângeri și în litigiul judiciar declanșat ulterior în legătură cu același act administrativ.
Prin urmare, nu se poate pretinde că reclamantul ar fi sesizat în mod inutil instanțele judecătorești, de vreme ce solicitarea sa - de revocare a actului administrativ contestat - nu a fost soluționată favorabil de autoritatea administrativă pârâtă, care și-a menținut aceeași poziție și în fața instanțelor de judecată.
O soluție contrară ar nesocoti principiul impus de art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă și ar constitui o manifestare a unui formalism excesiv.
În consecință, Curtea apreciază că nici această excepție nu este întemeiată și nu poate conduce la modificarea soluției instanței de fond.
Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond a ignorat împrejurarea că apărările formulate de reclamant în cursul cercetării administrative au fost analizate de comisia constituită în acest scop, Curtea constată că din conținutul Dispoziției nr. 1508/24.04.2007, emisă de Primarul Municipiului C (atașată la filele 19-21 din dosarul Tribunalului C S), rezultă că reclamantul a solicitat comisiei de disciplină să ia în considerare opinia exprimată de doamna profesor cu privire la sensul expresiilor folosite de reclamant în adresa pretins jignitoare care constituia obiectul cercetării disciplinare.
Curtea constată, din conținutul Dispoziției de sancționare, că solicitarea reclamantului a fost respinsă de comisia de disciplină, "deoarece punctul de vedere al unui terț nu reprezintă o obligație a comisiei de disciplină".
Curtea constată, așadar, că autoritatea de cercetare disciplinară a refuzat examinarea opiniei exprimate de doamna profesor, ignorând faptul că reclamantul a înțeles să își însușească opinia aceasta în apărarea sa.
Consecința acestei conduite a comisiei de disciplină a condus la omisiunea analizării fondului opiniei respective, cu o motivare formală.
Curtea apreciază că, în condițiile în care reclamantul a invocat opinia unei terțe persoane în cadrul procedurii disciplinare, comisia de disciplină avea obligația de a examina această apărare, fiind justificată presupunerea că reclamantul a înțeles să își însușească opinia aceasta în apărarea sa.
Procedând la respingerea acestei apărări fără aoe xamina pe fondul său, comisia de disciplină a ignorat dispozițiile legale referitoare la asigurarea dreptului la apărare al reclamant.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului CSe ste temeinică și legală, astfel încât recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 951/1.07.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al cererii de recurs, Curtea va obliga recurentul Primarul Municipiului C la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantul intimat în recurs, respectiv la plata sumei de 5000 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 951/1.07.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 5000 lei către reclamantul intimat, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-31.03.2009
Tehored:-06.04.2009/2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
