Contestație act administrativ fiscal. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -03.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.412
Ședința publică din 18.03.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat reclamanta - SRL Reșița împotriva sentinței civile nr.2170/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamantă se prezintă avocat G, în reprezentarea pârâtei intimate consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare, care se comunică cu avocatul reclamantei.
Avocatul reclamantei depune la dosar factura nr.-/04.03.2009 reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei recurente - SRL Reșița, domnul G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se constate nelegalitatea hotărârii primei instanței în baza dispozițiilor art.304 alin.1 Cod procedură civilă, casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-, sub nr-, reclamanta, " a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța: să anuleze decizia nr. 29 din 19.06.2008 emisă de pârâtă; să anuleze decizia de impunere nr. 298/25.10.2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 4479/06.11.2006 și procesul verbal nr. 4478/06.11.2006 emise de C - S - Activitatea de control și inspecție fiscală, precum și să exonereze reclamanta de la plata sumei de 82.763 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în urma inspecției fiscale efectuată de pârâtă, aceasta a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată, în cuantum total de 82.763 lei, reprezentând impozit pe venituri din alte surse în valoare de 70.448 lei și majorări de întârziere aferente, în sumă de 12.315 lei.
Reclamanta a menționat că organele de cercetare penală au reținut că, în fapt, nu sunt întrunite elementele infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute și pedepsite de art. 9 din Legea nr. 251/2005 în condițiile în care expertiza efectuată în cauză a arătat că societatea nu avea obligația reținerii și predării la bugetul de stat a unui impozit de 16% din valoarea brută pentru veniturile din alte surse. Reclamanta arată că, în conformitate cu prevederile nr.OG 16/2001, a eliberat adeverințe de primire și plată în care a evidențiat proveniența deșeului, declarată de predător pe proprie răspundere, motiv pentru care organul de urmărire penală a reținut lipsa de culpă.
Reclamanta nu a motivat în drept acțiunea.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a arătat că a procedat la efectuarea unei inspecții fiscale, ca urmare a adresei nr. 569/P/TI/09.10.2006 a Inspectoratului de Poliție al Județului C S, cu urmărirea următoarelor aspecte: dacă deșeul de fier achiziționat și vândut a fost evidențiat în contabilitate; dacă au fost achitate toate taxele către bugetul de stat; dacă prin întocmirea în fals a adeverințelor de predare - primire a fost prejudiciat bugetul de stat și cu ce sumă și cine se face vinovat, actele normative încălcate.
Prin sentința civilă nr.2170/27.11.2008, Tribunalul C-S a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta " ", reținând că prin decizia de impunere nr. 298/25.10.2006 (fila 53-55 dosar), urmare a raportului de inspecție fiscală nr. 4479/06.11.2006 (fila 92-96 dosar) și procesului verbal nr. 4478/06.11.2006 (fila 48-52 dosar), pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în valoare totală de 82.763 lei.
Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.298/25.10.2006 a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr. 29/19.06.2008 (fila 18-20 dosar).
Instanța a reținut că inspecția fiscală efectuată de pârâtă s-a dispus ca urmare a adresei nr. 569/P/TI/09.10.2006 a C -
O dată cu această adresă a fost remis și dosarul cu documentele primare întocmite de reclamantă, ce conține 946 de adeverințe de predare - primire și plată pentru achizițiile de deșeuri de metal, din care rezultă că aceste deșeuri nu provin din gospodăria proprie a persoanelor fizice pe numele cărora s-au întocmit adeverințele.
Organele de urmărire penală (fila 35-37 dosar nr. 569/P/2006) au verificat actele contabile ale societății, ", din examinarea cărora a rezultat că în perioada ianuarie - mai 2006, societatea a achiziționat deșeuri feroase din gospodăria proprie de la 63 de persoane, potrivit declarațiilor întocmite, pentru cantitatea de 918.878 kg.
Verificând cele 63 de persoane din evidența societății, organele de cercetare penală au constatat că un nr. de 26 de persoane nu apar în baza de date a Serviciului Public Comunitar local de evidență a populației din Reșița, deși aceste persoane sunt evidențiate în actele contabile ale reclamantei cu o cantitate predată de 407.454 kg.
De asemenea, alte persoane, din cele 63 înregistrate în evidențele societății, fie sunt decedate (anterior predării deșeurilor) fie nu erau în țară, fie au declarat că nu au predat nicio cantitate de fier vechi în perioada ianuarie - mai 2006.
Potrivit dispozițiilor art. 41 lit. i coroborat cu dispozițiile art. 78 alin. 2 Cod fiscal și pct. 152 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în categoria veniturilor din alte surse supuse impozitării, sunt cuprinse și veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea, prin centrele de colectare, a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele care nu provin din gospodăria proprie.
Ținând cont că reclamanta nu a făcut dovada că deșeurile achiziționate în cantitate de 918.878 kg provin din gospodăria proprie a celor 63 de persoane înregistrate în evidențele societății, tribunalul apreciază că pârâta a procedat corect la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare de plată, constând în diferența de impozit pe venituri din alte surse, în cotă de 16%, prin reținere la sursă, conform art. 79 din Codul fiscal, în valoare de 70.448 lei.
Pentru neplata acestui impozit organele fiscale au calculat corect, în baza dispozițiilor art. 115 alin. 5 Cod fiscal, majorări de întârziere aferente, în valoare de 12.315 lei.
Susținerea reclamantei cu privire la autoritatea de lucru judecat referitoare la infracțiunea de evaziune fiscală, nu este întemeiată și urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța din 28.2.2007 dată în dosarul nr. 569/P/2006 (fila 63-64 dosar) scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, în temeiul dispozițiilor art. 249 și 2491Cod procedură penală și în baza art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. b/1, d Cod procedură penală, atât sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, cât și sub cel al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fără a se reține lipsa culpei învinuiților sub forma prevăzută de legea penală. În acest sens, deși organul de urmărire penală a reținut comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și 291 Cod penal de către învinuiți, a apreciat că lipsește pericolul social cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de fals și uz de fals, ceea ce nu prezintă relevanță pentru instanța de contencios administrativ sub aspectul existenței obligațiilor fiscale suplimentare de plată ale reclamantei, prevăzute de legea fiscală, prin neachitarea cărora s-a produs o pagubă bugetului de stat.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta, " împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta " ", solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, reclamanta a arătat că în cauza penală s-a reținut că administratorul " " nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
În aceste condiții soluționarea laturii penale are autoritate de lucru judecat, paguba creându-se ca urmare a evaziunii fiscale. Neexistând ilicit penal nu există nici ilicit civil.
De asemenea, s-a reținut că au predat fier vechi mai multe persoane care au declarat proveniența fierului vechi ca fiind din gospodăria proprie, întocmindu-se astfel 946 de adeverințe. S-a stabilit la cercetarea penală că 26 de persoane nu apar în evidența populației locale și unele au fost decedate la data predării fierului vechi.
S-a reținut de către organul de anchetă penală că "societatea nu avea obligația de a verifica dacă cele menționate în adeverințe sunt legale".
Potrivit OG nr.16/2001 art.7 pct.5 agenții vor verifica proveniența deșeului prin dovadă de predator dată pe proprie răspundere.
Dacă deșeul nu provenea din gospodăria proprie atunci actele false incumbau plata impozitului de 16% de către predator, iar dacă adeverințele nu sunt reale, trebuiau verificate câte din acestea nu corespund adevărului, iar persoanele care le-au dat să plătească impozitul de 16%.
Prin întâmpinare pârâta C-S a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea reține că în prezenta cauză, reclamanta " " a solicitat anularea deciziei de impunere emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice CSp rin care s-au calculat în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 82.763 RON, din care 70.448 lei reprezintă impozit pe venituri din alte surse, iar suma de 12.315 lei reprezintă majorări de întârziere aferente impozitului pe venituri din alte surse.
Curtea constată că reclamanta " " are ca obiect de activitate, între alte activități, și achiziția de deșeuri din metal și resturi de metale reciclabile.
La data de 9.10.2006, Inspectoratul de Poliție al Județului CSa solicitat pârâtei Direcției Generale a Finanțelor Publice CSe fectuarea unui control al activității reclamantei cu privire la modul de stabilire a impozitului pe venituri din alte surse, existând suspiciuni cu privire la săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" de către persoanele care conduc " ", prin neevidențierea în contabilitatea societății a deșeului din metal achiziționat și vândut ulterior.
Organele de poliție au învederat că ar fi fost întocmite în fals un număr de 799 de adeverințe de predare a deșeului din fier către reclamantă, adeverințe care menționau persoane fictive sau decedate la rubrica " declar pe proprie răspundere că am primit suma de .lei și că materialele pe care le predau provin din.", iar la rubrica "predator" au fost menționate persoane a căror identitate a putut fi stabilită, dar care, fiind chestionate de polițiști, au declarat că nu au predat reclamantei aceste cantități de metal.
Ca urmare a sesizării formulate de Inspectoratul de Poliție al Județului C S, activitatea reclamantei a fost supusă, în luna octombrie 2006 unei inspecții fiscale cu privire la modul de stabilire a impozitului pe venituri din alte surse, perioada supusă verificării fiind 1.01.2006-31.05.2006.
Conform raportului de inspecție fiscală înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice CSs ub nr. 4479/6.11.2006, (atașat la filele 92-96 din dosarul Tribunalului C-S), societatea reclamantă nu a evidențiat și nu a reținut de la persoanele fizice care au predat cantitățile de deșeuri metalice, impozitul datorat de aceste persoane pentru veniturile obținute din valorificarea deșeurilor metalice care nu provin din gospodăria proprie, conform art. 78 și 79 din Codul fiscal și a punctului 152 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004.
În consecință, organul fiscal a calculat impozitul datorat pentru venituri din alte surse (respectiv pentru veniturile obținute din valorificarea deșeurilor metalice care nu provin din gospodăria proprie), și a impus reclamantei plata acestui impozit, cu majorările de întârziere aferente acestei obligații fiscale.
Critica adusă în recurs a constat în invocarea faptului că administratorii " " nu au fost găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" în legătură cu eventualele pagube pricinuite bugetului de stat prin omisiunea calculării și reținerii impozitului respectiv, iar soluționarea laturii penale are autoritate de lucru judecat, cu concluzia că "neexistând ilicit penal, nu există nici ilicit civil".
Curtea observă că, independent de acțiunea organelor fiscale, organele de urmărire penală au întreprins cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" de către administratorul " ",.
Soluția dispusă cu privire la acuzația penală a administratorului reclamantei " ":
Astfel, prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S la data de 28.02.2007 în dosar nr. 569/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului (administratorul " " ) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 din lit. a) Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece expertiza a arătat că " " nu avea obligația de a reține și preda la bugetul de stat impozitul de 16% datorat de persoanele fizice care au predat cantitățile de deșeuri metalice.
De asemenea, prin ordonanța respectivă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în baza art. 10 lit.1Cod de Procedură Penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și de art. 291 Cod penal, a numiților (administratorul " " ), (maistru la " " ), (muncitor la " " ), fiindu-le aplicată câte o amendă administrativă în cuantum de 100 RON fiecărui învinuit.
Prin rezoluția emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C S la data de 21.05.2007 în dosar nr. 251/II/2/2007 a fost respinsă plângerea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a administratorului " ", iar prin sentința penală nr. 448/20.11.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr- (atașată la filele 45-46 dosar), s-a respins plângerea formulată împotriva soluțiilor dispuse în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul C
Sentința penală nr. 448/20.11.2007 a devenit definitivă prin respingerea recursului promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, prin decizia penală nr. 39/R/20.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în doar nr-.
În privința reglementării legale a impozitului datorat pentru venituri din alte surse, Curtea precizează că art. 78 alin. 2 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, avea următorul conținut la data de 1.01.2006:
(1) În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:
a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;
b) câștiguri primite de la societățile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferențelor de preț pentru anumite bunuri, servicii și alte drepturi, foști salariați, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;
d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.
(2)Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finanțelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu".
Conform punctului 152 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal,"în aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul fiscal, în această categorie se includ,de exemplu,următoarele veniturirealizate de persoanele fizice: -
- veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea și care nu provin din gospodăria proprie".
În privința calcului acestui impozit, art. 79 din Codul fiscal prevede:
(1) "Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.
(2) Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final.
(3) Impozitul astfel reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut".
Analizarea motivului de recurs:
Astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta a invocat în recurs faptul că administratorul " " n au fost găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" în legătură cu eventualele pagube pricinuite bugetului de stat prin omisiunea calculării și reținerii impozitului respectiv, iar soluționarea laturii penale are autoritate de lucru judecat, cu concluzia că "neexistând ilicit penal, nu există nici ilicit civil".
În privința autorității de lucru judecat a hotărârii penale, Curtea subliniază că în cauza penală s-a reținut că administratorul " " nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Conform 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005,"constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile."
Organele de urmărire penală au reținut - iar instanța penală a confirmat definitiv - că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât expertiza efectuată în cauză a arătat că " " nu avea obligația de a reține și preda la bugetul de stat impozitul de 16% datorat de persoanele fizice care au predat cantitățile de deșeuri metalice, deoarece societatea nu avea posibilitatea de a verifica dacă cele menționate în adeverințele semnate de persoanele fizice ce au predat metalul sunt conforme cu realitatea, respectiv dacă metalul predat reclamantei provine din gospodăriile lor proprii.
În privința obligației reținerii impozitului respectiv, Curtea subliniază că existența obligației de reținere și de depunere a impozitului de 16 % datorat de aceste persoane pentru veniturile obținute din valorificarea deșeurilor metalice care nu provin din gospodăria proprie este determinată de stabilirea împrejurării dacă deșeurile respective provin sau nu din gospodăria proprie a persoanelor care le-au predat.
În speță, organele de urmărire penală au reținut, însușindu-și concluziile expertizei contabile, că reclamanta nu avea posibilitatea de a verifica veridicitatea declarațiilor date de persoanele fizice pe proprie răspundere cu privire la proveniența metalului predat.
Curtea admite că reclamanta nu avea posibilitatea de a verifica veridicitatea acestor declarații și că, în consecință, nu putea stabili acest impozit decât în măsura în care persoanele fizice depunătoare declarau că deșeurile metalice nu provin din gospodăria lor proprie.
Pe de altă parte, Curtea constată că organele de urmărire penală au reținut că ar au fost întocmite în fals un număr de 799 de adeverințe de predare a deșeului din fier către reclamantă, adeverințe care menționau persoane fictive sau decedate la rubrica "declar pe proprie răspundere că am primit suma de .lei și că materialele pe care le predau provin din.", iar la rubrica "predator" au fost menționate persoane a căror identitate a putut fi stabilită, dar care, fiind chestionate de polițiști, au declarat că nu au predat reclamantei aceste cantități de metal.
Această stare de fapt a fost confirmată și prin soluția de scoatere de sub urmărire penală, în baza art. 10 lit.1Cod de Procedură Penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și de art. 291 Cod penal, a administratorului și angajaților reclamantei, cărora li s-a aplicat câte o amendă administrativă în cuantum de 100 RON.
Așadar, organele de urmărire penală au reținut lipsa pericolului social al falsificării adeverințelor de predare a deșeului, iar nu că aceste fapte nu există.
Prin urmare, în raport cu concluzia organelor de urmărire penală, Curtea constată că administratorul și angajații reclamantei se fac vinovați de întocmirea unor adeverințe care nu corespund adevărului, pretins atribuite unor persoane fictive sau decedate sau unor persoane care nu le-au semnat.
Or, aceste adeverințe sunt înscrisurile pe baza cărora se putea stabili suma pe care societatea reclamantă trebuia să o calculeze și să o rețină de la persoanele fizice care au predat metalul.
În condițiile în care aceste adeverințe au fost falsificate chiar de către angajații reclamantei, Curtea consideră că " " poartă întreaga răspundere pentru imposibilitatea stabilirii sumelor eventuale pe care persoanele fizice le datorau pentru valorificarea metalului care nu provenea din gospodăria personală.
În condițiile în care legea impunea obligația de reținere și de depunere a impozitului de 16 % datorat de aceste persoane pentru veniturile obținute din valorificarea deșeurilor metalice care nu provin din gospodăria proprie, Curtea consideră că îndeplinirea acestei obligații impunea reclamantei și obligația de a ține o evidență corectă a persoanelor care au predat reclamantei deșeul metalic, cu identificarea legală a acestor persoane.
Or, reclamanta nu numai că nu a ținut o astfel de evidență, dar a și falsificat adeverințele pe baza cărora se putea determina valoarea impozitului respectiv, purtând răspunderea pentru imposibilitatea determinării ei.
Din acest punct de vedere, Curtea consideră că imposibilitatea dovedirii faptului că reclamanta sau administratorul acesteia au ascuns sursa impozabilă este lipsită de relevanță în litigiul fiscal determinat de neîndeplinirea obligației de reținere și de depunere a impozitului datorat de persoanele fizice pentru veniturile obținute din valorificarea deșeurilor metalice care nu provin din gospodăria proprie.
Organul fiscal are posibilitatea de a calcula impozitul respectiv și prin estimare, iar înlăturarea acuzațiilor penale nu echivalează cu înlăturarea obligațiilor fiscale care au determinat cercetarea penală pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală".
Or, instanța penală a confirmat numai faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece expertiza a arătat că " " nu avea obligația de a reține și preda la bugetul de stat impozitul de 16% datorat de persoanele fizice care au predat cantitățile de deșeuri metalice.
Conform organelor de urmărire penală, lipsa obligației de reținere și predare la bugetul de stat a impozitului se justifică prin aceea că societatea nu avea posibilitatea de a verifica dacă cele menționate în adeverințele semnate de persoanele fizice ce au predat metalul sunt conforme cu realitatea, respectiv dacă metalul predat reclamantei provine din gospodăriile lor proprii.
Or, Curtea a reținut tocmai faptul că reclamanta este vinovată de falsificarea acestor adeverințe, iar falsificarea adeverințelor împiedică organele fiscale să identifice persoanele care au depus deșeul metalic aflat în posesia reclamantei precum și proveniența acestui deșeu.
În aceste condiții, nu se poate reține existența unei autorități de lucru judecat a laturii penale față de litigiul fiscal.
În această privință, Curtea precizează că, potrivit art. 22 alin. 1 Cod de Procedură Penală, "hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".
Or, în condițiile în care scoaterea de sub urmărire penală s-a dispus pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, existența faptei a fost reținută și de către de organele de urmărire penală.
Cât privește vinovăția persoanei cercetate, Curtea subliniază că regulile stricte privind vinovăția pentru săvârșirea unei infracțiuni nu sunt identice cu regulile impuse pentru stabilirea răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor fiscale. Lipsa vinovăției penale nu implică absența altei forme de răspundere, întrucât o faptă care nu poate fi calificată ca fiind infracțiune poate întruni condițiile pentru a fi calificată ca o contravenție sau ca un delict civil, să atragă răspunderea patrimonială
În prezenta cauză, independent de absența vinovăției administratorului reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. 1 din lit. a) Legea nr. 241/2005, reclamanta poartă răspunderea pentru modul defectuos în care a evidențiat și a calculat impozitul datorat de persoanele fizice care au predat cantitățile de deșeuri metalice.
Cum organele de urmărire penală au reținut existența că angajații reclamantei sunt vinovați de falsificarea adeverințelor pe baza cărora se putea calcula eventualul impozit ce trebuia reținut de la persoanele care au predat deșeul metalic reclamantei, Curtea constată că reclamanta poartă întreaga răspundere pentru neevidențierea, calcularea și reținerea acestui impozit.
Date fiind aceste considerente, Curtea apreciază că recursul formulat de reclamanta " " este nefondat.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr. 2170/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr. 2170/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-31.03.2009
Tehnored.-6.04.2009/2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Diana Duma
