Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 1521/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1521
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul -G, împotriva Sentinței civile nr. 3707 din 29 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, prin director, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr. 544/2001).
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtului intimat Serviciul Român de Informații, consilier juridic - care depune împuternicire de reprezentare la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform art. 22 alin. 5 din Legea nr. 544/2001, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 06.04.2009, recurentul a înregistrat un script.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. În susținere se arată că, acțiunea formulată de reclamant își are temeiul în dispozițiile Legii nr. 544/2001, care stabilește care sunt informațiile care sunt exceptate. Astfel, în această categorie se înscriu și informațiile solicitate de către reclamant care privesc date privind securitatea națională sau informații de interes personal, acestea nefăcând obiectul Legii nr. 544/2001. Mai mult de atât, se relevă că reclamantul înțelege să solicite un dosar penal nr. 31/P/1995 care nu se află la instituția pe care o reprezintă. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În urma deliberării, se reține că prin sentința civilă nr.3707/29 octombrie 2008 Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtului, în calitate de Director al Serviciului Român de Informații, având ca obiect aplicarea Legii 544/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul G, prin cererea înregistrată la instanță la data de 07.10.2008, a chemat în judecată pe pârâtul - Directorul Serviciului Român de Informații, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să răspundă la adresa reclamantului nr. 1/01.09.2008, retrimisă la data de 17.09.2008 prin care au fost formulate următoarele întrebări:
- care sunt motivele pentru care - Directorul Serviciului Român de Informații, personal, refuză categoric, în mod repetat, de peste 1,8 ani să comunice reclamantului (sau să pună la dispoziție) dosarul cu nr. /P/1995 întocmit împotriva reclamantului la solicitarea și Direcția de contraspionaj a Ap.
- care sunt motivele pentru care se ascunde și se apără identitatea cadrelor militare care au făcut acțiuni de poliție politică securisto-comunistă în dosarul /P/1995 și deconspirarea în mod public a tuturor celor care au participat la întocmirea dosarului.
S-a cerut și obligarea pârâtului la daune morale de 1 milion Euro.
În motivarea acțiunii s-a susținut că au fost încălcate prevederile Legii 544/2001 modificată, privind liberul acces la informațiile de interes public.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În primul rând s-a susținut excepția autorității lucrului judecat, dedusă din existența sentinței civile nr. 1645/28.05.2007 prin care s-a rezolvat o cerere identică formulată de petent.
Pe fond, pârâtul a susținut în esență, că informațiile solicitate de reclamant sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor, deoarece privesc informații clasificate.
S-a apreciat că, cererea reclamantului nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin informații de interes public, potrivit art. 2 lit. "b" din legea 544/2001 modificată privind liberul acces la informațiile de interes public, se înțelege orice informație care privește autoritățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice.
Refuzul de a pune la dispoziția reclamantului documentele aflate în dosarul 31/P/1995 nu se încadrează în categoria informațiilor de interes public. Cererea cu un astfel de obiect se încadrează în categoria petițiilor reglementate de OG 27/2002 modificată privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Potrivit art. 2 din OG 27/2002 prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris, pe care un cetățean se poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale.
Dosarul 31/P/1995, unde reclamantul a fost cercetat, a fost generat la nivelul Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat acestei instituții și nici că i-a fost refuzată solicitarea făcută.
Dosarul penal menționat mai sus și nici eliberarea de acte din acest dosar nu privește activitatea și nici nu rezultă din activitatea pârâtului, pentru a putea fi încadrată în categoria informațiilor de interes public.
În altă ordine de idei, numai refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor Legii 544/2001 este susceptibil de a fi atacat potrivit art. 21 din legea respectivă. Pârâtul nu are această calitate.
sau apărarea identității unor cadre militare, despre care reclamantul pretinde că au făcut poliție politică în dosarul 31/P/1995, menționate la întrebarea nr. 2, nu se încadrează în categoria informațiilor de interes public deoarece vizează responsabilitatea personală a celui care este acuzat de astfel de fapte, responsabilitate care se stabilește în alte condiții decât cele reglementate de legea 544/2001 modificată.
Interpretarea art. 22 ( 1) din legea 544/2001 este că, în materia acestei legi plângerea prealabilă prevăzută de arat. 7 din Legea 554/2004 nu este obligatorie.
Tribunalul a atașat pe cale scurtă dosarul - pentru a verifica excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât.
Din conținutul dosarului soluționat prin sentința civilă 1645/28.05.2007, confirmat prin decizia civilă 1949/01.11.2007 nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, informațiile solicitate în cele două dosare sunt diferite, chiar dacă la un moment dat se face trimitere în ambele cereri la existența dosarului 31/P/1995, această trimitere este insuficientă pentru a se reține excepția invocată.
În termen legal, împotriva sentinței menționate a formulat recurs reclamantul -G prin care acesta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul legalității cât și al temeiniciei.
În esență, acesta a susținut că informațiile solicitate se încadrează în categoria informațiilor de interes public, astfel că, intimatul pârât avea obligația să i le comunice, în conformitate cu Legea nr.554/2001.
Nemulțumit de soluția pronunțată, în termen legal, reclamantul Gaf ormulat recurs, susținând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.
In esență, prin criticile formulate reclamantul evidențiază încălcarea Legii nr.554/2001, a Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, prin prisma faptului că i s-a refuzat comunicarea unor date și informații "de interes public - personal" care au și au avut un impact direct asupra vieții și activității reclamantului și a familiei lui, respectiv asupra altor cetățeni, care au fost anchetați în dosarul de poliție "politica de tip securisto-comunist" nr.31/P/1995.
Prin întâmpinarea depusă (14), intimatul și-a exprimat poziția procesuală, în sensul că s-a opus admiterii recursului, subliniind că a răspuns cererii de comunicare a unor informații de interes public în condițiile și limitele impuse atât prin Legea nr.554/2001, cât și de legislația în materia protecției informațiilor clasificate - Legea nr.182/2002, HG nr.585/2002, HG nr.781/2002, Legea nr.51/1991.
Cu privire la daunele morale pretinse de reclamantul recurent, s-a arătat că acesta nu a făcut dovada prejudiciilor materiale și morale a căror reparație o solicită, respectiv nu a dovedit existența celorlalte condiții care să atragă răspunderea materială.
Nu au fost administrate probe noi.
Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin demersul lui reclamantul recurent G dorește să i se aducă la cunoștință conținutul dosarului nr.31/P/1995, respectiv să obțină informații cu privire la identitatea persoanelor care au instrumentat dosarul menționat.
În ceea ce priveștedosarul penal nr. 31/P/1995, se reține că potrivit art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.544/2001 "prin informatie de interes public se intelege orice informatiecare priveste activitatile sau rezulta din activitatileunei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei".
Or, așa cum întemeiat a reținut și prima instanță, dosarul penal nr.31/ în care reclamantul a fost cercetat aparține conform indicativului, secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv acesta se află în arhiva altei instituții decât a intimatului, astfel că nu privește activitatea intimatului și nici nu rezultă din activitatea acestuia, astfel că nu își găsește aplicabilitatea art.2 lit.b din Legea nr.544/2001.
Într-adevăr conform art.21 din Legea nr.544/2001, refuzul de a comunica datele solicitate atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat, însă probațiunea administrată nu confirmă că reclamantul s-ar fi adresat autorității la care se află dosarul, respectiv secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte și Casație și Justiție și nici că i-ar fi fost refuzată solicitarea.
In ceea ce privește informațiile solicitate de către reclamant, se apreciază că și în măsura în care acestea ar fi vizat activitatea, cererea lui, prin prisma dispozițiilor Legii nr.544/2001, apărea de asemenea ca neîntemeiată,
Într-adevăr potrivit art.1 și art.6 din Legea nr.544/2001, oricărei persoanei îi este recunoscut dreptul de a solicita și obține de la autoritățile și instituțiile statului, în condițiile legale, informații de interes public, dispoziții care sunt conforme atât cu Constituția, care la art. 31 consacră dreptul la informație, cât și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Insă, așa cum în mod constant s-a statuat în practica CEDO, Convenția nu apără drepturi absolute, astfel că permite ca legiuitorul intern să impună limitări, fără ca acestea să aducă atingere chiar substanței dreptului, limitări care s-ar justifica în vederea apărării unui scop legitim, și care respectă principiul proporționalității.
Asemenea limitări a instituit legiuitorul prin art.12 din Legea nr.544/2001, stabilind că în categoria excepțiilor de la accesul liber al cetățenilor sunt incluse și "informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;" (art.1 alin.1 lit.a), respectiv "informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii; "( respectiv lit.d).
Or, conform art.17 alin.1 lit.f și g din Legea nr.182/2002 în "categoria informațiilor secrete de stat sunt cuprinse informațiile care reprezintă sau care se referă la: activitatea de informații desfășurată de autoritățile publice stabilite prin lege pentru apărarea țării și siguranța națională, respectiv la mijloacele, metodele, tehnica și echipamentul de lucru precum și sursele de informații specifice, folosite de autoritățile publice care desfășoară activitatea de informații.
Corect a tranșat prima instanță și aspectele legate de întrebarea nr.2, stabilind că aceasta vizează responsabilitatea personală a celui care este acuzat de astfel de fapte, responsabilitate care se stabilește în alte condiții decât cele reglementate de Legea nr.544/2001.
Reclamantul a solicitat și obligarea la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 lei, solicitarea pe care Curtea o apreciază de asemenea ca nefondată, raportat la faptul că acordarea acestora este condiționată de întrunirea cumulativă a mai multor condiții, iar probațiunea administrată nu confirmă îndeplinirea acestora, neputându-se reține vreo culpă în sarcina intimatului, prin prisma faptului că informațiile solicitate nu vizau activitatea acestuia și nici nu rezultau din activitatea lui.
Raportat la considerentele expuse, Curtea în temeiul art.312 al.1 pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de -G împotriva sentinței civile nr.3707 din 29.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECATORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.DG/MR
07.05.09/2 EX.
jud.fond.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Daniela Griga
