Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 411/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 411/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2512/10.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimatul-pârât JUSTIȚIEI, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2512/10.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a espins cererea formulată de reclamantul - G în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că rin p. petiția cu nr. 07 din 07.04.2009, reclamantul a solicitat pârâtei Administrația Prezidențială în numele Președintelui României, să-i răspundă la următoarele întrebări:
1.) - de ce până în prezent, la 2 (două) luni de la sentința, hotărârea CEDO (27.01.2009 anexată în extras) prin care "România a fost condamnată pentru că a încălcat dreptul la un mediu sănătos, protejat care este garantat ca parte a dreptului la viața privată și de familie", nu a luat măsura()în funcția ce o deține, de punere în aplicare pe întreg teritoriul României - inclusiv în B M, a prevederilor sentinței care are caracter obligatoriu - definitiv - irevocabil, pentru Statul - Autoritățile române? Care sunt motivele (motivul)?,
2.) - de ce susține, apără, acționează (punând în pericol viața și sănătatea a sute de mii de români - maramureșeni, moți și nu numai) și în prezent pentru punerea în funcțiune a SRL B M și al Montana (care funcționează exact la fel ca și tehnologie cu fosta SC - SA, bazată pe cianură în circuit închis și mediu deschis în localități) când există o sentință definitivă și irevocabilă dată împotriva României, tocmai într-un caz precedent, când folosirea cianurii, a adus grave prejudicii mediului și sănătății oamenilor? Ale cui interese le apără, protejează? În nici un caz ale cetățenilor, locuitorilor din zonă. Al românilor? Nu.
3.) - pentru ce motive susține cu vehemență funcționarea SC SA (care prelucrează numai materie primă din străinătate, pentru străinătate, nouă rămânându-ne numai produsele toxice, otrăvitoare) În continuare în B M, în condițiile în care rezultatele plumbemiei (anexată în extras) făcute la băimăreni indică valori cu mult peste limita de siguranță admisă de către (de circa 2,3,5 - 10 ori mai mari)?.
Conform dispozițiilor art. 2 lit. "b" din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice, indiferent de scopul ori de forma sau de modul de exprimare a informației, ori, întrebările adresate de reclamant exced activității și atribuțiilor constituționale ale acestuia.
Prin adresa nr. 40391 din 23.04.2009, pârâtul a comunicat reclamantului că problemele semnalate în cuprinsul petiției adresată Ministerului Justiției și Libertăților, înregistrată la 09.04.2009, au fost atent analizate dispunându-se trimiterea petiției spre verificare și răspuns la Ministerul Afacerilor Externe, raportat la dispozițiile OG nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului ale Consiliului Europei și executarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă și pe cale de HG nr. 868/2003 privind organizarea și funcționarea Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu modificările ulterioare (fil 9,10).
Împrejurarea că reclamantul este nemulțumit de răspunsul primit, nu-l îndreptățește pe acesta să formuleze plângere în sensul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Din perspectiva normelor legale imperative enunțate mai sus, cererea reclamantului este neîntemietată, iar caracterul de accesorialitate al petitului privind daunele morale, raportat la cererea principală, face de prisos analizarea acestuia pe fond.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse anterior și ținând cont de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G, solicitând respectarea imperativă a dispozițiilor art.22 alin.5 din Legea nr.544/2001.
În motivarea recursului reclamantul arată că solicitat conform Legii nr.544/2001 date și informații de interes public-personal cu impact direct asupra stării de sănătate, la cele 3 (trei) întrebări puse dl., a refuzat să răspundă în termen legal de 30 de zile, pentru motivul că solicitarea nu face obiectul Legii nr.544/2001 și că întrebările adresate exced activitățile desfășurate de pârât și atribuțiile constituționale ale acestuia.
Examinând recursul formulat, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din același act normativ, autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor de documentare și de urgența solicitării.
Raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea constată că reclamantul a solicitat Ministrului Justiției, să i se comunice unele informații privind punerea în executare a hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din 27.01.2009, prin care România a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la un mediu sănătos, precum și unele aspecte privind protejarea, în opinia reclamantului, de către autoritățile statului, a unor societăți care prezintă risc pentru mediu.
Intimatul pârât a răspuns reclamantului că a dispus trimiterea petiției spre verificare și răspuns la Ministerul Afacerilor Externe, raportat la dispozițiile OG nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului ale Consiliului Europei și executarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă și pe cale de HG nr. 868/2003 privind organizarea și funcționarea Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu modificările ulterioare.
Într-adevăr, Curtea reține că Ministerul Justiției nu deține competențe cu privire la punerea în executare a hotărârilor pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cum la data solicitării pârâtul nu deținea atribuția pentru a comunica informațiile solicitate de reclamant, acesta nu poate invoca refuzul nejustificat de soluționare a cererii așa cum este acesta prevăzut în art.2 alin.1 lit.i din Legea 554/2004 pentru că doar în ipoteza în care pârâtul ar fi avut atribuțiile legate de verificarea aspectelor sesizate de reclamant prin cererea de comunicare a informațiilor ar fi putut răspunde în mod pozitiv la cererea sa.
În ceea ce privește acuzațiile reclamantului cu referire la susținerea de către autoritățile statului a anumitor societăți cu factor de risc pentru mediu, Curtea constată că acestea nu reprezintă cereri de informații de interes public, în sensul dispozițiilor Legii nr. 544/2001, care să poată primi un răspuns potrivit dispozițiilor legale menționate
Așa fiind, în mod întemeiat instanța de fond a respins ca nefondată solicitarea reclamantului astfel că instanța de recurs în conformitate cu prevederile art.312 proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2512/10.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.
4 ex./25.02.2010.
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
