Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 51/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.51/CA
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulată de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, județul C, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B,-, sector 5, INSPECTORATUL GENERAL AL POȚIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B,--6, sector 5 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C - cu sediul în C, bd. - nr.104-105, județul C, având ca obiect Legea 544/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimații pârâți cons.juridic, în baza delegațiilor nr.-/3/17.01.2008 și nr.21/26.01.2008 depuse la dosar, lipsind recurentul reclamant.
S-a făcut referatul cauzei în care grefierul învederează instanței că:
- recurentul reclamant a depus cereri de încuviințare a probei cu înscrisuri și cu interogatoriu propus a fi luat intimaților pârâți Ministerul Administrației și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție Județean C și Inspectoratului General al Poliției Române;
- intimații pârâți Ministerul Administrației și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române au depus întâmpinare.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua la cunoștință conținutul înscrisurilor depuse la dosar și pentru comunicarea întâmpinării către recurentul reclamant.
În cazul respingerii cererii de amânare a cauzei, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare.
Curtea, pentru a da posibilitatea reprezentantului intimaților pârâți să ia cunoștință conținutul înscrisurilor depuse de recurent, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă pentru intimații pârâți consilier juridic, lipsind recurentul reclamant.
Curtea pune în discuția contradictorie a părților cererile de probatorii depusă de recurentul reclamant.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, învederează instanței că se opune încuviințării probelor solicitate, considerând că proba cu interogatoriu putea fi solicitată la instanța de fond. În ce privește proba cu înscrisuri solicitate de reclamant în cele trei cereri depuse la dosar, apreciază că nu acestea nu sunt utile soluționării cauzei ori nu au legătura cu pricina și nu duce la dezlegarea ei. Astfel, Ordinul Ministrului de Interne nr. S/389/2003 vizează testarea psihologică a cadrelor militare din cadrul ministerului d e interne, iar dosarul personal al recurentului,solicitat ca probă, nu este util soluționării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge ca inadmisibilă proba cu interogatoriul propus a fi luat intimaților pârâți și ca nefiind utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri și că excede limitelor investirii instanței.
Întrebat fiind reprezentantul intimaților pârâți arată că nu mai are cereri de formulat, înscrisuri de depus, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, solicită recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Potrivit dispozițiilor art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001, recurentul reclamant, în cazul în care nu era mulțumit de răspunsul instituției, avea posibilitatea să facă plângere la instanța de contencios-administrativ în termen de 30 zile de la data comunicării răspunsului, însă acesta s-a adresat instanței la 5 luni de la expirarea acestui termen.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă apreciere și în ce privește lipsa calității pasive a Ministerului Administrației și Reformei Administrative, întrucât documentele din dosarul personal solicitate de recurentul reclamant se află în arhiva Inspectoratului de Poliție al Județului
Curtea declară dezbaterile încheiate și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 850/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost admise excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL DE POLIȚIE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE ca tardiv introdusă. A fost respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr.1905/CA/2003 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor B ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat Serviciul Arhive din cadrul Secretariatului General al ministerului d e Interne să-i elibereze copii de pe dosarul personal întocmit de Inspectoratul de Poliție Transporturi C, de pe ordinul de reîncadrare nr.62/17.09.1999 și de pe lucrarea nr.49786/19.11.1999 întocmită pentru reîncadrarea sa.
Reclamantul a motivat cererea prin aceea că în luna august 1994 activitatea sa în Inspectoratul de Poliție Transporturi Caî ncetat în urma deciziei luate de către fostul al Inspectoratului de Poliție Transporturi C, decizie emisă fără a se respecta procedura legală; factorii de decizie au efectuat verificări concrete în urma cărora s-a dovedit eroarea administrativă comisă prin decizia de încetare a activității și s-a dispus reîncadrarea sa; deși s-a dispus reîncadrarea sa, situația a rămas și în prezent neclarificată deoarece în dosarul personal nu se găsesc deciziile și documentele oficiale întocmite de către organele abilitate; la data de 3.02.2003 s-a adresat cu o cerere conducerii ministerului d e Interne solicitând eliberarea de copii de pe documentele de reîncadrare, solicitare care nu a fost soluționată favorabil; documentele din dosarul său de personal sunt considerate în mod nejustificat informații clasificate, fapt pentru care refuzul pârâtei este nejustificat lezându-i interesele legitime.
Prin sentința civilă nr.173/2003 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins acțiunea ca inadmisibilă reținând că, în conformitate cu prevederile art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.544/2001 și a celor din anexa 2 lit.a pct.11 din Ordinul nr.S/389/2003, informațiile solicitate fac parte din categoria informațiilor clasificate, respectiv dosarele personale ale cadrelor active și de rezervă ale, precum și fișele de personal constituie secret de serviciu și nu pot fi comunicate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3415/31.05.2005 pronunțată în dosarul nr.1829/2004, a admis recursul declarat de reclamantul, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe pe fondul cererii, astfel că prin sentința civilă nr.483/CA/2005 pronunțată în dosarul nr.320/R/CA/2005 Curtea de APEL CONSTANȚA, în rejudecare, a admis excepția tardivității invocată de pârât și, pe cale de consecință a respins acțiunea reținând că în raport de prevederile art.11 alin.1 din Legea nr.544/2001 cererea depusă de reclamant depășește termenul de 30 de zile.
Prin decizia nr.781/8.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant, reținând că prin hotărârea recurată a fost încălcată norma specială de competență cuprinsă în Legea nr.544/2001. Totodată, s-a reținut că verificarea excepției tardivității acțiunii și a temeiniciei solicitărilor reclamantului pot fi făcute numai de tribunal - secția de contencios administrativ - în primă instanță.
În rejudecare, la prima zi de înfățișare, reclamantul a învederat instanței că renunță la judecată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Transporturi C și a solicitat lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză, în calitate de pârâți, și a Inspectoratului General de Poliție B și a Inspectoratului de Poliție C, luându-se act de cadrul procesual pasiv în ședința publică din 14.05.2007.
Reprezentantul convențional al pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a Inspectoratului Județean de Poliție Car eiterat excepția tardivității cererii în raport de dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001 și excepția lipsei calității procesuale pasive a AB față de prevederilor art.12 pct.2 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, invocate prin întâmpinarea depusă în dosarul nr.320/R/CA/2005 al Curții de APEL CONSTANȚA.
Prin "note scrise" reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâți ca nefondate.
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii,a motivat instanța de fond că, potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute de lege, poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității sau instituției publice,în termen de 30 de zile de ladata expirării termenului prevăzut de art. 7 din lege, iar art.7 din Legea nr.544/2001 prevede obligația autorității publice să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în C mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării.
Din interpretarea taxelor legale menționate rezultă că Legea nr.544/2001, ca lege specială, derogă de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în sensul recunoașterii dreptului persoanei care consideră că i-a fost vătămat accesul liber la informațiile de interes public, de a formula acțiunea în justiție fără îndeplinirea procedurii administrative prealabile, dar cu respectarea termenelor și condițiilor de formulare a cererii în instanță.
În speță, la data de 3.02.203 reclamantul a formulat cereri către Ministerul d e Interne și Inspectoratul de Poliție Transporturi C prin care a solicitat eliberarea de copii de pe documentele din dosarul personal, respectiv ordinul de reîncadrare nr.62/1999 și lucrarea nr.49786/1999.
Prin adresa nr.40087/28.02.2003 autoritatea publică - Ministerul d e Interne face cunoscut reclamantului că dosarul personal se găsește în arhiva unității la care a fost trecut în rezervă, și anume Inspectoratul de Poliție Transporturi C (în prezent arhiva fiind preluată de C ) - fila 13 dosarul nr. 1905/CA/2003.
Inspectoratul de Poliție Transporturi C, prin adresanr.-/07.04.2003(fila 18 din dosarul nr. 1905/CA/2003), față de informațiile solicitate, precizează că dosarul personal al reclamantului are caracter "secret de servicii", clasificare prevăzută de Ordinul nr. S/399/17.02.2003.
Prin urmare, față de data de7.04.2003când reclamantul a primit răspunsul la solicitarea sa și data de23.10.2003când s-a înregistrat acțiunea, instanța a reținut că s-a depășit termenul de 30 de zile prevăzut de norma specială reglementată de art.22 raportată la art.7 din Legea nr.544/2001.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a B, instanța a reținut că pârâtul nu se legitimează procesual în cauza dedusă judecății deoarece informațiile solicitate de reclamant - documente din dosarul personal - se păstrează în arhiva C și nu a instituției publice chemate în judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurentul, în esență, că interpretarea dată de către prima instanță dispozițiilor legale este eronată, astfel că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel,excepția tardivitățiia fost invocată de către pârâți prin fals și uz de fals, iar soluția instanței este contrară dispozițiilor cuprinse în decizia nr.781/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că, în raport de data reclamației administrative adresate ministrului de interne, data limită de sesizare a instanței este data de 17.10.2003.
A arătat recurentul că însuși Ministerul d e Interne a încălcat disp. art.7 din Legea nr.544/2001 deoarece nu i-a răspuns în termen de 5 zile și motivat, astfel cum prevede art.7 alin.2, la cererea adresată la data de 3.02.2003 prin care a solicitat să i se elibereze copii de pe lucrarea nr.49786/19.11.1999 și de pe Ordinul de reîncadrare nr.62/17.09.1999. Mai mult, adresa nr.40087/28.02.2003 emisă de Inspectoratul General de Poliție nu poate fi considerată un răspuns tacit prevăzut de lege deoarece nu se invocă dispozițiilor Ordinului Ministrului Internelor nr.S/389/17.02.2003, iar din această adresă rezultă că informațiile solicitate ministerului d e Interne nu se află la dosarul personal de la Inspectoratul de Poliție Transporturi C, situație confirmată de documentele emise ulterior de IPJ
Recurentul a mai susținut că nici adresa nr.-/7.04.2003 nu poate fi considerat un refuz tacit sau explicit al autorității publice deoarece a fost emisă de Inspectoratul de Poliție Transporturi C, respectiv o unitate de poliție și nu de o autoritate publică, iar contestațiile pe cale ierarhică formulate împotriva acestei adrese sunt întemeiate, legea prevăzând dreptul la procedura administrativă.
A învederat recurentul că la data de 2.09.2003 a adresat Ministrului de Interne o reclamație administrativă ce a fost soluționată negativ prin adresa nr.94484/3.10.2003, însă instanța, printr-o gravă eroare materială, refuză să ia în considerare data de 19.10.2003 ca termen limită de sesizare a instanței, considerând că recșlamația administrativă s-a depus la data de 3.10.2003, data înregistrării la instanță.
Cu privire lacalitatea procesuală pasivăa Ministerului Internelor și Reformei Administrative, recurentul a susținut că acesta, în calitate de autoritate centrală, emitentă a Ordinului Ministrului Internelor nr.S/389/17.02.2003, răspunde de legalitatea ordinului, precum și a documentelor solicitate, cuprinse în dosarul personal.
Intimații pârâți, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând apărările formulate în fața primei instanțe.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, reclamantul a sesizat instanța de judecată prin cererea formulată la data de 3.10.2003 (data poștei), solicitând obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție Transporturi C și Ministrul Administrației și Internelor să-i elibereze copii de pe dosarul personal întocmit de Inspectoratul de Poliție Transporturi C, de pe ordinul de reîncadrare nr.62/17.09.1999 și de pe lucrarea nr.49786/19.11.1999 întocmită pentru reîncadrarea sa.
Temeiul legal invocat de reclamant este Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că actul normativ menționat are caracter special și derogator de la normele de drept comun ale contenciosului administrativ, cererea reclamantului fiind supusă termenelor cuprinse în art.22 alin.1 și respectiv art.7 din legea specială.
Conform dispozițiilor menționate, reclamantul avea posibilitatea de a contesta refuzul eliberării informațiilor solicitate, refuz exprimat de către Inspectoratul de Poliție Transporturi C prin adresa -/7.04.2003, în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului.
Ori, față de data sesizării instanței, în mod corect s-a apreciat că reclamantul a depășit termenul stabilit de lege, acțiunea sa fiind tardivă.
Recurentul a susținut că adresa nr.-/7.04.2003 nu poate fi considerată un refuz tacit sau explicit al autorității publice deoarece a fost emisă de Inspectoratul de Poliție Transporturi C, respectiv o unitate de poliție și nu de o autoritate publică.
Aserțiunea recurentului este nefondată deoarece art.2 lit.a din Legea nr.544/2001 definește noțiunea deautoritate sau instituție publică, respectiv orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, iar la momentul emiterii răspunsului de către Inspectoratul de Poliție Transporturi C acesta îndeplinea condițiile legale pentru a putea fi considerat instituție publică.
De asemenea, recurentul a arătat că la data de 2.09.2003 a adresat Ministrului de Interne o reclamație administrativă ce a fost soluționată negativ prin adresa nr.94484/3.10.2003, de la această dată trebuind instanța să considere curgerea termenului de 30 de zile.
Curtea reține că, potrivit art.21 din lege, "(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.
(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat."
Prin urmare, procedura administrativă la care se referă recurentul vizează refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al autorității sau instituției publice de a aplica prevederile legii și este o procedură facultativă, care angajează totodată și răspunderea disciplinară a angajatului.
În cazul în care există un refuz al angajatului în sensul celor arătate mai sus, termenul de sesizare a instanței curge de la momentul comunicării răspunsului de către conducătorul instituției publice, cu menționarea în același timp a sancțiunilor disciplinare aplicate celui vinovat. Cum, însă, instituția publică a comunicat răspunsul său prin adresa nr.-/7.04.2003, nefiind în situația mai sus prezentată, Curtea apreciază că procedura administrativă declanșată de reclamant nu prezintă relevanță pentru curgerea termenului de sesizare a instanței.
În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit cu care interpretarea instanței de fond este contrară celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.781/2007, Curtea o apreciază neîntemeiată. Instanța de control judiciar nu a stabilit că data limită de sesizare a instanței este data de 17.10.2003 (este doar prezentarea susținerilor făcute de recurent), ci a arătat doar că"verificarea excepției tardivității acțiunii și a temeiniciei solicitărilor recurentului reclamant pot fi făcute, în primă instanță, numai de către tribunal - secția de contencios administrativ".Rezultă că indicațiile deciziei de casare au fost în sensul rejudecării pricinii în întregime de către instanța competentă, sub toate aspectele invocate și puse în discuție de către părți, fără a trasa vreo direcție cu privire la soluția ce urma a se pronunța.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța de fond a constatat în mod corect că acesta nu deține informațiile solicitate de reclamant, motiv pentru care nu se legitimează procesual în cauză.
Faptul că Ministrul Internelor și Reformei Administrative este emitentul Ordinului nr.S/389/17.02.2003 nu poate să justifice atragerea pârâtului în proces atâta timp cât nu s-a solicitat anularea sau constatarea nelegalității actului administrativ arătat.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ formulată de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, județul C, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B,-, sector 5, INSPECTORATUL GENERAL AL POȚIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B,--6, sector 5 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C - cu sediul în C, bd. - nr.104-105, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Ptr. Grefier, - - Conf.art.261 alin.2 Semnează Grefier, |
jud. fond:
red.dec.jud.
2 ex/10.03.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban
