Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 10/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 8.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.10
Camera de consiliu din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Caransebeș și Tribunalul C - S în soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Oțelu prin primar, având ca obiect anulare act.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților, potrivit art.22 alin.5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului conflict de competență, constată:
1. Conținutul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Caransebeș sub nr.1775/208/3.07.2008, reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local Oțelu, solicitând constatarea caracterului nelegal al rezilierii contractului de închiriere nr.6012/29.05.2007.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin adresa nr.6132/30.06.2008 emisă de Consiliul Local Oțelu a fost înștiințat că se reziliază contractul de închiriere nr.5077/14.05.2007 cu privire la camera nr.50 a blocului de locuințe sociale nr.100 din localitatea Oțelu.
Reclamantul a arătat că această reziliere este nelegală, deoarece a încheiat contractul de închiriere nr.6012/29.05.2007, cu pârâtul Consiliul Local Oțelu, iar acest contract este valabil până la data de 1.06.2012.
Totodată, reclamantul a arătat că a respectat toate clauzele contractuale, astfel încât nu îi poate fi imputată vreo vină în nerespectarea acestui contract.
De asemenea, reclamantul a învederat faptul că este indicat greșit numărul contractului de închiriere nr.5077/14.05.2007 în loc de nr.6012/29.05.2007.
2. Soluția Judecătoriei Caransebeș:
Prin sentința civilă nr.1840/24.09.2008, Judecătoria Caransebeșa dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
În motivarea hotărârii, instanța a reținut că hotărârea luată de Consiliul Local Oțelu reprezintă un act administrativ, astfel încât soluționarea cauzei este de competența Tribunalului C-S, conform art.1 și 8 din Legea nr. 554/2004, și a art.2 pct.d și 158 Cod procedură civilă.
3. Soluția Tribunalului CS:
În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Tribunalul C-, la data de 14.10.2008.
În acest dosar, Tribunalul C-S a pronunțat sentința civilă nr.118/4.02.2009, prin care a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, constatând existența conflictului negativ de competență.
În consecință, Tribunalul C-S a sesizat Curtea de Apel Timișoara în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Cauza a fost transmisă Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată la data de 8.04.2009, sub nr-.
4. Analiza Curții de Apel Timișoara cu privire laconflictul de competență:
Analizând probatoriul administrat în cauză cu privire la prezentul conflict de competență, Curtea constată următoarele:
Reclamantul - domnul - contestă măsura dispusă de către Consiliul Local al Orașului Oțelu prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat de reclamant cu pârâtul cu privire la camera nr.50 a blocului de locuințe sociale nr.100 din localitatea Oțelu.
Instanța constată de asemenea, că prin contractul respectiv reclamantul a dobândit dreptul de a locui în apartamentul respectiv, care are destinația de locuință socială.
În examinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, Curtea precizează că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
De asemenea, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Curtea reține, așadar, în raport cu textele legale citate, că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze numai acele litigii în care autoritățile publice au emis sau au refuzat emiterea unor acte administrative, iar nu toate litigiile în care sunt chemate în judecată aceste autorități sau persoanele asimilate acestora.
De aceea, stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ este determinată de stabilirea caracterului administrativ al actului dedus judecății.
În prezenta cauză, așa cum s-a arătat anterior, reclamantul contestă rezilierea de către Consiliul Local al Orașului Oțelu contractului de închiriere încheiat între părți cu privire la o locuință socială.
Or, în absența unor dispoziții legale speciale, sunt incidente dispozițiile din Legea locuinței nr. 114/1996, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, și modificată - ulterior republicării - prin mai multe acte normative, din care ultimele sunt Legea nr. 230/2007, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2008 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008.
Conform art. 43 din Legea locuinței nr. 114/1996, "locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile prevederilor prezentului capitol, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari, tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I și II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite".
Conform art. 44 alin. 1 din aceeași lege, " contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe baza declarației de venituri și a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale".
În privința rezilierii acestui contract, conform art. 46 din lege "contractul de închiriere se poate rezilia:
a) în condițiile prevăzute la art. 24 din prezenta lege;
b) în cazul în care venitul mediu net lunar pe familie, realizat în 2 ani fiscali consecutivi, depășește cu peste 20% nivelul minim prevăzut la art. 42 din prezenta lege, iar titularul contractului de închiriere nu a achitat valoarea nominală a chiriei în termen de 90 de zile de la comunicare".
Cu privire la eventualele litigii născute în legătură cu obiectul de reglementare al acestei legi, art. 61 din Legea locuinței nr. 114/1996 prevede că "orice litigiu în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluționează de către instanțele judecătorești".
Așadar, textul art. 61 din Legea nr. 114/1996 - care este aplicabilă prezentei cauze, în care se discuta legalitatea rezilierii unui contract de închiriere a unei locuințe de serviciu - nu indică o competență specială a instanțelor de contencios administrativ, situație în raport cu care un astfel de litigiu este de competența instanței de drept comun.
De asemenea, fiind în discuție un litigiu privind rezilierea unui contract, iar nu a unui act unilateral emis în regim de putere publică, Curtea reține că actul a cărui anulare o solicită reclamantul nu are caracter administrativ, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Nefiind un act emis în regim de putere publică, nu se poate reține competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea cererii formulate de reclamant în prezenta cauză.
Așadar, în absența unor dispoziții procesuale speciale, sunt incidente dispozițiile art. 1 punctul 1 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora judecătoriile judecă"în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe",iar sub aspectul competenței teritoriale sunt aplicabile dispozițiile art. 5 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora " cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședință cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului".
În condițiile în care sediul pârâtului Consiliul Local al Orașului Oțelu este situat în orașul Oțelu, Curtea reține că este competentă din punct de vedere teritorial, Judecătoria Caransebeș.
În raport cu cele arătate anterior, instanța apreciază că prezenta cauză este de competența Judecătoriei Caransebeș, motiv pentru care - în soluționarea conflictului de competență - va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Față de dispozițiile art. 22 alin. 5 Cod de Procedură Civilă - potrivit cărora "instanța competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părților. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepția celei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este irevocabilă",instanța reține că prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică cu:
Reclamant - - Oțelu str.-,.100.1.50, jud. C-S
Pârât - Consiliul Local Oțelu prin primar -- jud. C-S
Red./12.06.2009
Tehnored. /4 ex./12.06.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
