Despăgubire. Sentința 161/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.02.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.161
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 20.05.2009, pârâtul a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr.230/59/20.02.2009, reclamanta a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților, solicitând, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a desemna evaluatorul sau societatea de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, precum și obligarea autorității administrative la desemnarea acestui evaluator, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția nr.1144/18.04.2005, emisă de Primăria municipiului T în baza Legii nr. 10/2001, i-au fost acordate reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 2/3 din casa expropriată și demolată, înscrisă în cartea funciară nr.1916 T, având număr cadastral 5238, situată în municipiul T,-, dosarul administrativ fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Reclamanta a arătat că, deși a solicitat pârâtei să desemneze evaluatorul pentru întocmirea raportului de evaluare, această autoritate administrativă nu a soluționat dosarul respectiv, comunicându-i, prin adresa nr.-/13.10.2008, faptul că dosarul administrativ de revendicare nr.2774/CC nu a fost soluționat.
Reclamanta a învederat că în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, soluționarea cauzei într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, componentă care este garantată atât în faza judecății, contestatorilor și în faza procedurii administrative prealabile.
În opinia reclamantei, nu poate constitui o justificare în tergiversarea soluționării cererii sale faptul că Legea nr. 247/2005 nu a stabilit un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlurile de despăgubiri.
2. Argumentele pârâtului:
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 8.04.2009 (atașată la filele 17-19 dosar), pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a solicitat respingerea acțiuni reclamantei, ca nefondată.
Pârâtul arată că în cauza dedusă judecății, printr-o notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul-construcție demolată și teren în suprafață de 382. situat în Municipiul T,-, înscris în Cartea Funciară nr. 1916, nr. top. 5238.
Prin dispoziția nr.1144/18.04.2005. Primăria Municipiului T, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în cuantumul sumei de 832.795.739 ROL. pentru 2/3 din casa expropriată și demolată, notificată de reclamantă.
Prin aceeași dispoziție a fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul înscris in CF T nr. 1916. nt. top. 5238. întrucât cota-parte 2/3 din terenul notificat a trecut in proprietatea statului în baza Legii nr.54.1974.
Cota parte de 1/3 din imobilul notificat a fost obținută de reclamantă prin Sentința Civilă nr.5562/1984, care nu a fost intabulată în cartea funciară și astfel, nu a produs efecte constitutive de drepturi reale, potrivit dispozițiilor Decretului-lege nr.115/1938, motiv pentru care a fost respinsă notificarea reclamantei cu privire la această cotă-parte din imobil.
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247 2005.
În cadrul acestei proceduri administrative, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, această etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul, modificat și completat prin G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă in care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct.26 din G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire ".
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr.1144/18.01.2005 a fost transmis de Primăria Municipiului T, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.2774/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a cotei de 2/3 din imobilul - construcție demolată și teren, situat în Municipiul T,-. înscris în CF nr.1916, nr. top. 5238.
În urma analizării efectuate, s-a constatat că, la dosar, nu existau acte care să descrie imobilul notificat (măsurătorile în plan pentru construcția demolată, materialele de construcție, precum și anul edificării acesteia), motiv pentru care a fost înaintată Primăriei Municipiului T și, spre știință, reclamantei, adresa nr.2774/CC/19.03.2009, anexată în copie.
Referitor la etapa evaluării, pârâtul subliniază faptul că aceasta etapă este condiționată de completarea dosarului nr.2774/CC cu acte privind descrierea imobilului-construcție demolată notificat, așa cum s-a arătat.
Având in vedere cele expuse mai sus, pârâtul subliniază faptul că, în speță, ulterior primirii documentelor solicitate, efectuării raportului de evaluare și aprobării acestuia, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Față de susținerile reclamantei conform cărora ar exista un refuz nejustificat din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind desemnarea unui evaluator sau societăți de evaluare in vederea întocmirii raportului de evaluate a imobilului notificat, se aduc următoarele precizări:
Potrivit art.2 alin.1 lit. h din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.
În speță, răspunsul formulat în baza memoriului reclamantei, nu poate fi considerat ca fiind refuz nejustificat, neconținând o exprimare a intenției de a nu da curs solicitării reclamantei. Răspunsul amintit prezintă doar procedura administrativă care trebuie parcursă în vederea emiterii de către Comisia Centrală a deciziei conținând titlul de despăgubire.
Astfel, pentru a putea vorbi de un refuz nejustificat, trebuie să existe o comunicare expresă a poziției autorității publice, căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluționa favorabil cererea să se bazeze pe un exces de putere. Or, răspunsul, la care face referire reclamanta, nu conține sub nici o formă un refuz întemeiat pe un exces de putere, care apare atunci când autoritatea respectivă are dreptul de apreciere, când legea îi îngăduie să adopte o soluție din mai multe posibile.
Astfel, dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisa Centrală, fără a exista alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.
Mai mult, pârâtul precizează că soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale nu reprezintă, în mod automat, un refuz nejustificat. Caracterul nejustificat poate să rezulte numai prin raportare la legislația existentă, cu care refuzul trebuie să fie în contradicție.
În cauza supusă judecății, prin răspunsul adresat reclamantei, îi sunt aduse la cunoștință detaliile în legătură cu procedura de soluționare a dosarelor, fără a conține o exprimare neechivocă a intenției de a nu respecta prevederile legale privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul arată că subscrisa comisie este o entitate în subordinea Ministerului Finanțelor, având un buget propriu. De altfel, această comisie nu se opune cererii formulate, astfel că, în măsura în care instanța va aprecia că este necesară obligarea Comisiei Centrale la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, solicită respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art.275 Cod procedură civilă.
3.Probele administrate în cauză:
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus copia dispoziției nr.1144/18.04.2005 emisă de Primăria municipiului T (atașată la filele 4-5 dosar), răspunsul emis de Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților sub nr.-/13.10.2008 (atașat la filele 6-7 dosar) și copia deciziei nr.4503/21.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal (atașată la fila 8 dosar).
4. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
Conform art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,se predaupe bază de proces-verbal de predare-primireSecretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, darnu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
De asemenea conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"notificărileformulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi,se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centralepentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centraleconținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitivea deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".
Totodată, potrivit art. 16 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,Biroul Centralconstituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilordepuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
5. Analiza instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin prezenta acțiune în justiție, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 2774/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.
Reclamanta a învederat faptul că prin dispoziția nr.1144/18.04.2005, emisă de Primăria municipiului T în baza Legii nr. 10/2001, i-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 2/3 din casa expropriată și demolată, înscrisă în cartea funciară nr.1916 T, având număr cadastral 5238, situată în municipiul T,-, dosarul administrativ fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Totodată, reclamanta - sesizând Curtea de Apel Timișoara la data de 20.02.2009 - a arătat că, până la data sesizării instanței, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților, astfel cum prevede procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Examinând fondul litigiului, instanța amintește că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 2774/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei.
Instanța amintește, de asemenea, că prin dispoziția nr.1144/18.04.2005, emisă de Primăria municipiului T în baza Legii nr. 10/2001, reclamantei i-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent, ca urmare a respingerii cererii reclamantei de restituire în natură a unui imobil situat în T și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de a proceda la analizarea dosarului reclamanților în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Cu toate acestea, până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri.
Instanța observă că nu s-a furnizat nici o justificare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a motiva faptul că nu s-a pronunțat asupra dosarului cuprinzând cererea reclamanților deși au trecut peste trei ani de la înregistrarea în evidența sa a dosarului respectiv.
În condițiile în care legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, instanța nu poate reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste trei ani în verificarea legalității acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o formă această întârziere excesivă.
Pe de altă parte, instanța subliniază că este incontestabil că reclamanta are dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 alin. 3 din Constituția României - drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării litigiului.
Este incontestabil și faptul că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor.
Instanța reamintește că legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei.
Însă această omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamantei.
În aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii (în natură sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001 impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea soluționării cererii reclamantei.
Pentru aceste motive, instanța consideră că necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la analizarea dosarului nr. 2774/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei.
În consecință, reținând temeinicia acțiunii reclamantei, instanța o va admite și va obliga pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 2774/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al acțiunii reclamantei, instanța va obliga ârâtul p. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamanți, respectiv la plata sumei de 840 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în mun. T,-, Județ T,cu domiciliul procesual alesla mandatar avocat, în mun. T,-, județ T, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 202, sector 1.
Obligă pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 2774/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 840 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către reclamantă și către pârât.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./12.06.2009
Tehnored. /5 ex./23.06.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
