Conflict de competență - contencios administrativ. Încheierea 6/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.02.2009
ÎNCHEIERE NR. 6
Camera de Consiliu din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare sesizarea pentru soluționarea conflictului negativ de competență în cauza privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei - Comisia Tehnică de aplicare a Legii nr. 10, Primarul Comunei, și, având ca obiect constatarea nulității absolute.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului de competență de față constată:
Prin încheierea de ședință din 6.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, Secția civilă a reținut că reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei - Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, Primarul Comunei, și și-a precizat cererea de chemare în judecată (45) cu petitele având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare a imobilului situat în nr.558 (fost 200), înscris în nr.2686 și a Ordinului de atribuire a terenului aferent, precum și rectificarea cărții funciare. S-a dispus disjungerea acestor capete de cerere și constituirea unui nou dosar (cel de față), iar în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea dosarului nr-, având ca obiect contestație la Legea nr.10/2001, iar la termenul de judecată din 06.05.2008 s-a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș privind soluționarea dosarului nr-.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 Cod procedură civilă, judecătoriile soluționează în primă instanță "toate cererile și procesele, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
Textul instituie regula jurisdicției de drept comun în favoarea judecătoriilor, ceea ce conduce la concluzia că restrângerea competenței de atribuțiune a judecătoriilor trebuie să fie expresă și limitativă. Normele de competență fiind de strictă interpretare, rezultă că, în măsura în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
În prezenta cauză, nici dispozițiile art.2 Cod procedură civilă, nici dispozițiile Legii nr.10/2001, nu reglementează competența tribunalului pentru judecarea acțiunilor prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare, în general a actelor de înstrăinare încheiate cu privire la imobile care fac obiectul legii speciale de reparație.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit. b) Cod procedură civilă, tribunalul judecă procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei -.
De asemenea, valoarea imobilului, astfel cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată este cu mult inferioară celei prevăzute de art.2 alin.1 lit. b) Cod procedură civilă, în reglementarea în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât nici criteriul valoric al obiectului litigiului nu justifică competența tribunalului pentru soluționarea în primă instanță a cauzei.
Având în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit. b) Cod procedură civilă, precum și dispozițiile art.1 pct.1 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, precum și faptul că excepția de necompetență materială este o excepție de procedură, absolută și dilatorie, a fost admisă excepția invocată de instanță din oficiu și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei la Judecătoria Sânnicolau
Judecătoria Sânnicolau M, prin sentința civilă nr.934/26.IX.2008 pronunțată în dosarul nr- și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Timiș, Secția de contencios administrativ, reținând că înscrierea dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice privind dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilului s-a realizat potrivit încheierii de carte funciară nr.1570/01.07.2002 potrivit, nr.5/2002.
Prin hotărârea respectivă s-a atribuit în proprietate terenul în mod colectiv, fără a se analiza un minim control de legalitate a măsurii dispuse cu privire la fiecare caz în parte.
Astfel, se arată că nr.5/12.02.2007 trebuia considerată ca fiind o hotărâre de principiu a cărei punere în aplicare era condiționată, conform dispozițiilor art.2 de efectuarea unor lucrări de specialitate, respectiv expertiza prin care urma să se stabilească suprafața ce urma a fi atribuită proprietarilor construcțiilor și suprafața care rămânea în proprietatea statului, urmând a fi aprobată prin hotărârea finală a, așa cum rezultă și prin întâmpinarea formulată de pârâtele Primăria și.
Potrivit art.8 pct.1 din Legea nr.554/2004, republicată, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege s-au într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului.
Așa fiind, având în vedere faptul că reclamantul a invocat nulitatea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice în baza unui act administrativ, în speță nr.5/2002, instanța în temeiul art.2 lit. d) din Codul d e procedură civilă a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția contencios administrativ.
Cu toate că Tribunalul Timiș, Secția de contencios administrativ a fost sesizată prin acțiunea reclamantului, fără a se pronunța în vreun fel asupra acesteia, a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea acestuia, prin sentința civilă nr.101/27.2009 pronunțată în dosarul nr-, cu motivarea că potrivit art.20 pct.2 Cod procedură civilă, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină iar potrivit art.22 alin.2 din același cod, conflictul ivit între o judecătorie și un tribunal se judecă de curtea de apel în circumscripția căreia funcționează aceste instanțe.
În consecință, văzând conflictul negativ dintre Tribunalul Timiș și Judecătoria Sânnicolau M, instanța, în temeiul art.21 Codul d e procedură civilă, a sesizat Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea acestuia.
Procedând în acest mod, Tribunalul Timiș, ca instanță de contencios administrativ, s-a desesizat cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamantul, fără a pronunța o soluție în cauză, astfel că se constată că nu există un conflict de competență materială ivit între instanța care l-a sesizat și o altă instanță, în condițiile art.20 - 21 Cod procedură civilă, motiv pentru care dosarul se trimite Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ, pentru a proceda la soluționarea acțiunii cu care a fost sesizat prin declinare de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Scoate cauza de pe rol și o trimite Tribunalului Timiș, ca instanță de contencios administrativ.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./28.04.2009
Tehnodact 6.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
