Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 6/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 6/
Ședința din Camera de consiliu din 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
Grefier - - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Iași și tribunalul Iași, privitor la acțiunea în daune promovată de reclamantul G în contradictor cu pârâții, Circumscripția Sanitar Veterinară, Direcția Sanitar Veterinară I și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură
Cauza se soluționează în Camera de consiliu, fără citarea părților, în condițiile prevăzute de art. 22 Cod procedură civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Iași sub nr. 663/245/din 14.01.2009, reclamantul -. Gac hemat în judecată pe pârâții:, în calitatea sa de tehnician veterinar în cadrul Circumscripției Sanitar Veterinare, Circumscripția Sanitar Veterinară, Direcția Sanitară Veterinară I și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -Centrul Județean I, pentru a fi obligați, în solidar, la plata sumei de 2.000 lei reprezentând echivalentul primei de exploatație, pentru un număr de patru capete bovine, considerând că aceștia se fac vinovați de faptul nedepunerii la timp a documentației necesare în vederea acordării subvenției prevăzute la Ordinul nr. 295/2007, emis de ministrul agriculturii, prin răspunsul la întâmpinările depuse de pârâți reclamantul precizând în mod explicit că "obiectivul dedus judecății este o acțiune în pretenții, întemeiată pe art. 969-970 Cod civil, raportat la art. 1073-1075 Cod civil" și că "nici un moment, în cuprinsul acțiunii, nu am solicitat anularea actului administrativ prin care s-a transmis notificarea".
Prin "hotărârea" nr.6174 din 27 aprilie 2009, Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași -Secția contencios administrativ, reținându-se că reclamantul solicită obligarea în solidar a la plata sumei reprezentând contravaloarea primei de exploatație, că aceasta este o autoritate de stat, în contra căreia s-a formulat recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, și că, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea se competenței materiale a instanței de contencios administrativ, care în speță este tribunalul Iași.
tribunalul Iași, după ce, la termenul din 17.11.2009, reclamantul precizase că renunță la judecată, în contradictoriu cu și -Centru Județean I, și că dorește să se judece doar cu:, Circumscripția Sanitar Veterinară și Direcția Sanitar Veterinară I, prin sentința nr. 5/CA/ din 12 ianuarie 2010, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției civile a Judecătoriei Iași, pe motiv că, astfel cum s-a arătat și de către reclamant, litigiul este născut din faptul neînaintării la timp a documentației prevăzute de nr. 925/2007, că vătămarea a fost produsă de o persoană fizică și nu de autoritățile chemate în judecată și că temeiul răspunderii sunt dispozițiile art. 969-970 Cod civil, caz în care competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, ca instanță cu plenitudine de jurisdicție, și nu instanței de contencios administrativ.
Curtea, sesizată în condițiile prevăzute de art. 22 alin. 2 Cod procerdură civilă, constată că reclamantul și-a caracterizat în mod corect acțiunea ca fiind o cerere în pretenții, născută din pretinsa neîndeplinire, de către pârâtul, a obligației de a depune documentația necesară plății primei de exploatație, precizându-se în mod explicit de către acesta că nu se solicită anularea notificării de respingere a cererii pentru acordarea primei pe exploatația de bovine, emisă de -Centru județean I sub nr. 31448 din 9 decembrie 2008, act aflat la fila 21 din dosarul nr-.
Cum, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, problema reparării pagubei nu poate fi adusă în discuția instanței de contencios administrativ decât în cazul în care cel ce se consideră vătămat solicită anularea actului administrativ, sau invocă nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, și cum ceea ce se invocă de către reclamant nu este nelegalitatea actului administrativ emis la data de 9.12.2008, ci doar conduita neglijentă a unei persoane fizice, cu atribuțiuni specifice în cadrul unei structuri organizatorice ce nu aparține rețelei sanitar veterinare de stat, și cum însăși reclamantul invocă în susținerea cererii sale prevederile art. 969-970 Cod civil, referitoare la răspunderea contractuală, nu există temei de fapt și de drept pentru a se caracteriza raportul juridic dedus judecății ca fiind un raport de drept administrativ.
Dacă raporturile dintre reclamant și pârâta Circumscripția Sanitar Veterinară ar fi de natură contractuală, sau dacă s-ar invoca răspunderea delictuală a angajatului Circumscripției menționate, fapta cauzatoare a pretinsului prejudiciu suferit de reclamant ca urmare a pierderii beneficiului primei de exploatație, prin netransmiterea în timp a documentației necesare plății, nici raportul contractual și nici raportul delictual nu pot fi asimilate raportului de drept administrativ, care presupune acțiunea, sau inacțiunea, unei autorități sau instituții publice, ce lucrează în regim de putere publică.
Atât timp cât acțiunea în daune nu este legată, în mod cauzal, de o acțiune în anulare a unui act administrativ, nu există suport legal pentru a se angaja competența instanței de contencios administrativ.
Cum normele de competență sunt de strictă interpretare și cum, potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, în măsura în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea unei anumite cereri, competența revine în toate cazurile judecătoriei, dat fiind faptul că, conform art.1 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătoriile soluționează în primă instanță toate cererile și procesele, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, astfel că, în cauză Curtea consideră că acțiunea în despăgubire de față indiferent care ar fi temeiul ei de drept, atâta timp cât nu vizează acte sau fapte administrative, aparținând unor structuri administrative, care acționează în regim de putere publică, excede sferei contenciosului administrativ, în condițiile în care reclamantul a și renunțat la judecata cererii sale, formulată în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii în daune, promovată de reclamantul -. G, în contradictoriu cu pârâții:, Circumscripția Sanitar Veterinară și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor I, în favoarea Judecătoriei Iași - Secția civilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE
- - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.02.2010
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea
