Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 36/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 36/
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din.
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată de reclamantul în contradictor cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Poliției de Frontieră V, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, note scrise formulate de reclamant - transmise prin fax.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a acțiunii, măsura administrativă luată împotriva reclamantului fiind justificată de faptul condamnării acestuia pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul frontierei de stat.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 50/45 din 19 ianuarie 2010, primită spre competentă soluționare de la Curtea de Apel București, care și-a declinat competența prin sentința nr. 1645 din 14 aprilie 2009, menținută prin decizia nr. 4209 din 09 octombrie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a solicitat anularea măsurii interzicerii intrării în România, dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, la data de 2 noiembrie 2008, pe motiv că "se consideră cetățean român și are dreptul la liberă circulație în România", în condițiile în care a depus o cerere de acordare de viză la Ambasada Italiei din România, iar plecarea în această țară a fost determinată de nevoia de a câștiga "o pâine pentru familie".
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității contestației, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că măsura luată împotriva reclamantului a fost justificată de faptul că acesta a trecut ilegal frontiera, el fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 70 alin. 1 din nr.OUG 105/2001, în condițiile în care art. 4 alin. 5 din nr.OUG 194/2002 îl obliga să se supună controlului pentru trecerea frontierei de stat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că reclamantul s-a născut la data de 02.12.1962, în localitatea, din Republica M, stat al cărui cetățean este, că el figura ca intrat în România la data de 17.10.2004 și că, întrucât existau suspiciunea că a trecut, ulterior, ilegal frontiera de stat, împotriva sa a fost începută urmărirea penală, prin sentința nr. 448 din 24 noiembrie 2008, Judecătoria Huși condamnându-i la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 70 alin. 1 din nr.OUG 105/2001.
Urmare acestui fapt, V, prin Sectorul Poliției de Frontieră H, i-a făcut cunoscut celui în cauză că împotriva sa a fost luată măsura interzicerii intrării în România, în baza art. 105 alin. 2 din nr.OUG 194/2002, măsură pe care acesta a apreciat-o a fi nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită anularea ei prin acțiunea de față.
Raportat la această situație de fapt, Curtea, examinând cu prioritate excepția invocată de către pârât, constată că, în raport de data de 03 decembrie 2008, când contestația de față a fost expediată instanței de către avocatul ales al reclamantului, și de data de 23 noiembrie 2008, când acestuia i-a fost adusă la cunoștință măsura luată împotriva sa, termenul de 10 zile, prevăzut de art. 105 alin. 5 din nr.OUG 194/2002, a fost respectat, motiv pentru care excepția tardivității introducerii contestației la instanță urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că este în afara oricărei îndoieli faptul că reclamantul este cetățean al M și că el a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul frontierei de stat, instituit prin nr.OUG 105/2001, caz în care nu mai are nicio semnificație juridică modul în care acesta se poziționează în raport cu România, și nici vicisitudinile pe care populația de pe ambele maluri ale râului le-a avut de înfruntat în decursul istoriei, care nu pot conduce la anularea cadrului legislativ privitor la circulația persoanelor.
Din punct de vedere al legilor M și ale României, reclamantul avea la data luării măsurii contestate, și are și în prezent, statut de cetățean al M și ca atare, pe teritoriul României, el nu poate fi încadrat decât în categoria cetățenilor străini, persoane al căror regim juridic este stabilit prin nr.OUG 194/2002.
Potrivit acestui act normativ, cei care nu au cetățenia română și se află pe teritoriul României, au obligația de a respecta legislația română, printre care se numără și reglementările privind frontiera de stat, art. 4 alin. 5 din nr.OUG 194/2002 stabilind în mod imperativ că străinii aflați pe teritoriul României au obligația de a se supune, în condițiile legii, controlului pentru trecerea frontierei de stat.
Ca atare, chiar dacă dreptul la liberă circulație este garantat, atât de legislația națională, cât și prin acorduri internaționale, el nu poate fi exercitat decât în condițiile legii, nici nevoia de a asigura mijloacele materiale necesare întreținerii familiei și nici interesul legitim de a se reuni cu ceilalți membri ai familiei neputând justifica înfrângerea cadrului normativ care asigură exercitarea dreptului la liberă circulație.
Faptul că reclamantul nu a respectat legislația română și că a intrat și ieșit din România, după anul 2004, fără a-și fi îndeplinit elementara obligație de a se supune controlului instituit pentru trecerea frontierei de stat, în condițiile în care însăși România este obligată să-și respecte angajamentele asumate ca membru al Comunității Europene, a justificat pe deplin luarea măsurii îndepărtării sale de pe teritoriul României și al instituirii interdicției de intrare în România, măsură întemeiată pe dispozițiile art. 81 alin. 1 și respectiv art. 105 din nr.OUG 194/2002, argumentele de ordin sentimental, istoric sau uman neputând justifica acceptarea unui alt cadru de acțiune decât cel instituit prin lege.
Ca atare, constatând că măsura contestată a fost luată în baza și în vederea punerii în executare a dispozițiilor nr.OUG 194/2002 referitoare la regimul străinilor în România și că reclamantul este singurul răspunzător de toate consecințele decurgând din săvârșirea unei infracțiuni la regimul frontierei de stat, nimic neputând justifica, din punct de vedere juridic migrația ilegală, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității introducerii acțiunii în instanță.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul, domiciliat în localitatea, raionul, Republica M, în contradictor cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, având sediul în B,-, sector 6, și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V, având sediul în
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
- ---
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
17.02.2010
2 ex.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea
