Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 35/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 35/
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din.
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată de reclamantul în contradictor cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamantul și consilier juridic -C pentru pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, lipsă fiind pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, adresa nr. S4/C1/AP - din 08.02.2010, prin care pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră solicită a se dispune potrivit art. 86 alin. 1 și art. 114^1 alin. 2 din Codul d e procedură civilă comunicarea unei copii a acțiunii, precum și ale eventualelor înscrisuri anexate la dosarul cauzei, în vederea formulării unei apărări corespunzătoare.
Avocat, pentru reclamant, depune la dosar chitanța nr. - din 22.01.2010, cu care face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 1 leu, precum și adeverința medicală, din care rezultă data la care a fost montat contestatorului aparatul ghipsat în cadrul Spitalului "Sf. " din I, comunicând câte o copie a acestei adeverințe părții adverse și reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I depune la dosar un înscris din care rezultă data când reclamantul a ieșit din România.
Instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul, solicită admiterea cererii de repunere în termen, în baza art. 103 din Codul d e procedură civilă, avându-se în vedere faptul că a făcut dovada imposibilității introducerii contestației în termenul legal de 10 zile.
Pe fondul cauzei, solicită anularea măsurii dispuse privind interdicția de intrare în România pe o perioadă de 6 luni.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că în mod justificat contestatorul nu a părăsit teritoriul României în acel interval de 3 luni. Contestatorul este student în anul I de studiu la Universitatea " " din I, sens în care a înțeles să achite taxa aferentă pentru anul universitar 2009 - 2010.
În același sens, solicită a se avea în vedere faptul că acesta desfășoară activitate comercială pe teritoriul României, respectiv comerț cu ridicata prin firma
De asemenea, solicită a se avea în vedere că, contestatorul are o familie organizată, soția sa are domiciliul pe teritoriul României, are doi copii, dintre care unul este minor. Are asigurat spațiu de locuit corespunzător, împreună cu familia sa, fiind beneficiarul contractului de închiriere, depus la dosar.
Solicită a se avea în vedere și aspectul moral al personalității contestatorului, respectiv faptul că este un cetățean onest, cinstit, nu a săvârșit fapte antisociale, nu are antecedente penale, așa cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar.
Instanța pune în discuție împrejurarea dacă adeverința medicală din 28.11.2009 a fost dată în lipsa contestatorului, având în vedere că din acte rezultă că la data de 20.1.2009 acesta a ieșit din România.
Avocat, pentru reclamantul, arată că acesta nu a intrat din nou în România. Fiind vorba de o fractură de membru inferior drept, i s-a dat din oficiu adeverința, în baza adeverinței inițiale.
Consilier juridic -C, pentru pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, solicită respingerea cererii de repunere în termen și admiterea excepției tardivității contestației.
De asemenea, invocă excepția necompetenței teritoriale a Curții Apel Iași.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror, pune concluzii de admitere a excepției tardivității contestației și respingerea pe acest temei a acțiunii.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 5 ianuarie 2010, reclamantul a solicitat, în contradictor cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, anularea măsurii interdicției de intrare în România, pe o perioadă de 6 luni, luată împotriva sa, precum și radierea mențiunii din pașaport, pe motiv că prelungirea duratei de ședere pe teritoriul României s-a datorat faptului că urmează cursurile Universității din I, că împreună cu soția sa ocupă în mod legal un spațiu de locuit, situat în I,- și că desfășoară o activitate comercială legală în cadrul persoană juridică ce este înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J-.
Reclamantul a solicitat de asemenea să fie repus în termenul de contestare a măsurii menționate, motivat de faptul că "am suferit o fractură a membrului inferior drept, fiind în repaus total la pat, neputându-mă deplasa", astfel cum rezultă din adeverința medicală emisă la data de 20 noiembrie 2009, completată prin adeverința datată 28.11.2009 și adeverința medicală emisă de dr..
Pârâtul I, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, motivat de faptul că măsura interzicerii intrării în România, contestată, a fost dispusă de, solicitând totodată respingerea cererii de repunere în termen, pe motiv că reclamantul luat cunoștință de măsura luată împotriva sa la data de 20 noiembrie 2009 și că, în raport de această dată, acțiunea a fost depusă la instanță cu depășirea termenului legal de 10 zile, prevăzut de art. 105, alin. 5 din nr.OUG 194/2002.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că reclamantul s-a născut la data de 13.08.1968, în localitatea, Republica M, că el este cetățean al acestui stat, și că cel în cauză, intrat în România, în baza vizei de ședere temporară ce i s-a eliberat, în cursul anului 2009.
Anterior acestei intrări, reclamantul a participat la constituirea societății cu răspundere limitată având denumirea "", înregistrată în registrul comerțului sub nr. J -, iar în anul 2009 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității " " din I, stabilindu-și reședința în I,-, în baza contractului de închiriere înregistrat la. I sub n 40203 din 11.09.2009.
La data de 20 noiembrie 2009, reclamantul s-a prezentat la Punctul de trecere a frontierei, ocazie cu care s-a constatat că acesta depășit termenul de ședere în România cu 92 de zile, fapt pentru care fost sancționat contravențional, prin procesul verbal nr. - din 20.11. 2009, comunicându-i-se totodată, sub semnătură, în aceeași dată, la orele 2225, că, în conformitate cu art. 105 alin. 2, coroborat cu art. 106 alin. 1, din nr.OUG 194/2002, s- dispus instituirea interdicției de intrare în România, pe o perioadă de 6 luni, de la data ieșirii din România, întrucât a stat ilegal pe teritoriul acestui stat timp de 3 luni.
Apreciind că măsura luată împotriva sa este nejustificată, reclamantul a promovat prezenta acțiune, în temeiul dispozițiilor art. 105 din OUG nr. 194/2002 și a Legii nr. 554/2004, solicitând totodată a fi repus în termenul legal de contestație, în condițiile art. 103 cod procedură civilă, pe motiv că astfel cum dovedește cu adeverința medicală eliberată de dr., la data de 20.11.2009, a suferit o fractură maleolă externă, recomandându-i-se "repaus la pat și fizioterapie", în perioada 20.11.- 28.11.2009.
Raportat la această situație de fapt, Curtea va cerceta, cu prioritate cererea de repunere în termen și, respectiv, excepția tardivității introducerii acțiunii la instanță, astfel precum dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă obligă.
În acest sens, Curtea constată că nici una din părțile aflate în litigiu nu contestă faptul că reclamantul s- prezentat la Punctul de trecere a frontierei la data de 20 noiembrie 2009, că actul administrativ prin care i s-a adus la cunoștință interdicția de intra în România, pe o perioadă de 6 luni, a fost întocmit în aceeași zi, la orele 2225, când s-a întocmit și procesul verbal de sancționare contravențională, și că cel în cauză a semnat, fără obiecțiuni, atât actul nr. -/2009, cât și comunicarea aflată la fila 8 dosar, act prin care se aduce la cunoștință faptul că poate contesta măsura interzicerii intrării în România în termen de 10 zile de la comunicare.
Din moment ce reclamantul a fost prezent la data și la locul încheierii actului administrativ contestat, semnând fără obiecțiuni de luarea la cunoștință, Curtea apreciază că nimeni și nimic nu l-a împiedicat pe acesta să formuleze contestație împotriva măsurii luate de pârâți în chiar acel moment, contestație pe care o putea depune chiar la organul care a luat măsurile administrative menționate, sau să o expedieze prin poștă.
Chiar dacă s-ar accepta ca fiind reale cele consemnate în cuprinsul adeverințelor medicale eliberate de dr., la data de 20 noiembrie 2009 și, respectiv, la data de 28.11.2009, Curtea nu poate accepta susținerea că reclamantul s-a aflat "în repaus total la pat, neputându-mă deplasa", din moment ce acesta s-a deplasat din localitatea în care funcționează cabinetul medicului de familie menționat, respectiv din municipiul I, la, pe unde a trecut granița în Republica M, în condițiile în care cea de a doua adeverință a fost eliberată la o dată la care reclamantul nu se mai afla pe teritoriul României (deci în absența pacientului și fără să se fi efectuat o examinare medicală nemijlocită a acestuia, iar urmarea unui tratament de fizioterapie, ce rezultă a-i fi fost recomandat, nu se putea realiza în nici un caz la patul în care reclamantul pretinde că a fost imobilizat timp de 8 zile, în condițiile în care între această perioadă și data introducerii acțiunii este un interval de numai puțin de 30 de zile.
Ca atare, nedovedindu-se pe deplin impedimentul de ordin medical evocat și neputându-se corobora situația de fapt reținută în adeverința medicală cu actele administrative întocmite de pârâți, care atestă, prin chiar semnătură reclamantului că, la orele 2225,reclamantul se afla în Vama (cu sau fără fractură maleolă externă), punct de frontieră prin care a trecut în Republica M, Curtea consideră că nimic nu justifică existența unei așa zise împrejurări fortuite, mai presus de voința reclamantului și de neînlăturat, care să-l fi împiedicat pe acesta să depună contestație împotriva măsurii de interdicție de intrare în România, drept pentru care, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 103, alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de repunere în termenul de contestație urmează a fi respinsă.
Urmare a respingerii cererii de repunere în termen, Curtea constată că, raportat la data la care reclamantului i s-a adus la cunoștință sub semnătură, măsura interdicției de intrare în România, respectiv data de 20 noiembrie 2009, ora 2225, când celui în cauză i s- aplicat și sancțiune contravențională, la care nu a făcut obiecțiuni, acțiunea în anulare, expediată la data de 31 decembrie 2009, prin Oficiul Poștal I 10, apare ca fiind formulată cu depășirea substanțială a termenului de 10 zile, prevăzut de art. 105 alin 5 din nr.OUG 194/2002. chiar și în ipoteza în care acest termen s-ar calcula de la data de 28 noiembrie 2009, dată până la care reclamantului i s-a recomandat "repaus la pat și fizioterapie".
Pe cale de consecință, Curtea va admite excepția tardivei sale sesizări și va respinge, pe acest temei, acțiunea reclamantului, cercetarea pricinii pe fond devenind astfel de prisos.
Cât privește excepția lipsei competenței teritoriale, invocată de pârâtul I, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, reclamantul își are reședința pe raza Curții de Apel Iași, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte pentru că însăși art. 105 din nr.OUG 194/2002 se referă la "formațiunea care a dispus măsura", respectiv cea care a emis comunicarea din data de 20.11.2009, formațiune care în speță este Punctul de Poliție de Frontieră, considerente pentru care această excepție urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași.
Respinge cererea de repunere în termen formulată de reclamantul .
Respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamantul, domiciliat în orașul,-, Republica M, având reședința în I,-,. III,.968.4,.12 (la familia ), în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, având sediul în I,- - 5 și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, având sediul în B,-, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.02.2010
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea
