Contestație act administrativ fiscal. Sentința 1/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 1/F-
Ședința publică din 09 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta, cu sediul în, B-dul -, km 5, județul A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns administrator G pentru reclamantă și consilier juridic pentru pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, achitată conform chitanței nr. 21756/06.11.2007 și timbru judiciar de 0,65 lei - fila 77.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților prezente raportul de expertiză întocmit de expert contabil.
Reprezentantul reclamantei arată că nu are de formulat obiecțiuni față de raportul de expertiză.
Reprezentanta pârâților arată că are obiecțiuni de formulat, pe care le depune la dosar și le susține oral în ședință publică. Astfel, arată că expertul nu a răspuns temeinic, argumentat și legal tuturor obiectivelor stabilite de instanță, iar expertiza nu poate fi avută în vedere la pronunțarea hotărârii în cauză. Precizează că expertul nu a menționat motivul pentru care a apreciat că facturile fiscale sunt deductibile fiscal și nici nu precizat dacă există documente justificative, care să ateste efectuarea serviciilor cu privire la care au fost deduse facturile fiscale, pentru că, în realitate, aceste documente, nu există. Depune la dosar obiecțiunile formulate de reprezentantul pârâtelor, ce a participat la efectuarea expertizei și la inspecția fiscală.
Reprezentantul reclamantei, solicită respingerea obiecțiunilor formulate, precizând că reprezentantul pârâtelor, la efectuarea expertizei, a fost de acord cu cele expuse de expert și că documentele justificative există.
Instanța respinge obiecțiunile formulate de reprezentanta pârâților, față de expertiza contabilă întocmită în cauză, apreciind că nu se impune completarea acesteia, având în vedere, că la dosar există suficiente înscrisuri în dovedirea acțiunii, iar susținerile reprezentantei pârâților, nu intră în competența expertului și vor fi analizate de instanță cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul reclamantei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, desființarea Deciziei nr. 279/27.09.2007, restituirea sumelor reținute în mod ilegal drept obligații fiscale suplimentare. Depune la dosar concluzii scrise, însoțite de un set de înscrisuri.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea acțiunii și menținerea deciziei contestate și a actelor subsecvente acesteia, potrivit întâmpinării și obiecțiunilor formulate față de raportul de expertiză întocmit în cauză.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată;
La data de 19.10.2007, reclamanta "", a investit instanța cu acțiunea de a se dispune anularea Deciziei nr.279/27.09.2007, emisă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Teritorială de Administrare Fiscală, prin care i-a fost respinsă contestația, înregistrată sub nr.-/29.06.2006 și reînregistrată sub nr.-/20.06.2007, având ca obiect anularea actelor fiscale (raportul de inspecție fiscală nr.11211/10.04.2006 și Decizia de impunere nr.136/26.04.2006), referitoare la plata sumei de 549.780 lei, către bugetul de stat, cu titlu de impozit și, precum și accesoriile aferente acestora.
În motivare, reclamanta susține, că nu datorează bugetului de stat sumele pretinse prin actele fiscale și că, organele fiscale au aplicat și interpretat în mod nelegal textele de lege; art.11 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobat prin nr.HG44/2004, se aplică numai în cazul afilierii persoanelor juridice române cu cele străine; în cazul asocierii a două persoane juridice române, nu se pot ajusta veniturile și cheltuielile, nefiind posibilă înlăturarea acestora.
A realizat venituri și cheltuieli pe bază de documente (în aceeași perioadă), care sunt deductibile, însă organele fiscale, ignoră cheltuielile, realizând astfel o dublă impunere a unor operațiuni, desfășurate între doi parteneri comerciali. Partenerul său, " COM METAL", a înregistrat sumele pe care i le-a transmis, la capitolul venituri, achitând impozitele corespunzătoare, iar în urma rezultatelor controlului, s-a stabilit aceeași obligație și în sarcina sa.
Actul fiscal este nul, întrucât lipsesc semnăturile celorlalți doi inspectori, care au început controlul.
Nu a fost verificată în perioada 03.04.2006 - 08.04.2006, fapt ce rezultă din Registrul Unic de Control; inspectorul a preluat informații de la partenerul său amintit, în baza inspecției realizată la data de 04.04.2006.
Rapoartele de inspecție fiscală din datele de 17.11.2005, 17.03.2006 și 10.04.2006, au conținuturi contradictorii, sub aspectul sumelor datorate către bugetul de stat.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând să se dispună respingerea acțiunii, cu motivarea, că reclamanta, a înregistrat în perioada 30.06.2003-22.12.2004, cinci facturi fiscale, emise de " COM METAL", reprezentând contravaloare servicii de transport, fără a exista documente justificative care să ateste efectuarea serviciilor (situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare, fiind încălcate dispozițiile art.9 (7) lit.s din Legea nr.414/2002). Deducerea a cheltuielilor, este condiționată, prin dispoziții legale, de prestarea efectivă a serviciilor, probată prin documente justificative.
Societatea nu a prezentat nici un document, din care să rezulte că serviciile facturate, pentru care a înregistrat cheltuieli în baza celor cinci facturi fiscale, au fost efectiv prestate și că au fost necesare, desfășurării activității sale.
cheltuielilor de servicii, este condiționată de către legiuitor, de existența unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, tarifele percepute, precum și valoarea totală a contractului.
Facturile emise la data de 30.06.2003 și 29.10.2003, nu sunt aferente contractului încheiat între reclamantă și " COM METAL" la data de 05.01.2004, ci anterior, iar facturile din data de 12.01.2004, 30.01.2004 și 22.12.2004, sunt înscrise la rubrica "cumpărător", fapt ce conduce la concluzia că serviciile au fost prestate în folosul reclamantei.
Au fost administrate probele cu acte și expertiză contabilă.
Din probatoriul administrat, instanța reține că organele de inspecție fiscală, au verificat activitatea comercială a reclamantei, desfășurată în perioada 01.01.2001 - 30.09.2005, stabilindu-i obligații fiscale în sumă de 619.747 lei, cu titlu de impozit pe profit și, precum și accesoriile aferente acestora, prin procesul-verbal nr.11211/10.04.2006 și Decizia de impunere nr.136/26.04.2006.
Împotriva acestor acte fiscale, reclamanta a formulat contestație la pârât, iar acesta, prin Decizia nr.139/10.08.2006, a suspendat soluționarea, motivând că este necesară, soluționarea unei cauze penale, ce condiționează dezlegarea pricinii.
Împotriva acestei soluții, reclamanta s-a adresat instanțelor de judecată, care prin Sentința nr.92/F/C/16.10.2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, irevocabilă prin Decizia nr.2803 din data de 31.05.2007, a dispus anularea deciziei, obligându-l pe pârât să soluționeze contestația. Au fost de asemenea, suspendate și actele de inspecție fiscală, până la soluționarea contestației, pe cale administrativă.
În acest context, pârâtul a emis Decizia nr.279/27.09.2007, prin care, a desființat actele fiscale pentru suma de 69.967 lei și a respins ca neîntemeiată contestația, pentru suma de 549.780 lei, din care 190.716 lei, impozit pe profit, 81.966 lei, dobândă aferentă, 21.556 lei, penalități de întârziere, 166.419 lei, 63.217 lei, dobândă aferentă și 25.906 lei, penalități de întârziere.
Decizia reține, ca și întâmpinarea, că reclamanta a încheiat la data de 05.01.2004 cu " COM METAL" un contract de prestări de servicii, prin care aceasta din urmă urma să-i asigure transportul cu autobasculante, către diverși clienți și că s-a făcut înregistrarea fiscală, fără a exista foi de parcurs sau alte documente, care să justifice cheltuielile de transport.
" COM METAL", a emis cinci facturi fiscale în valoare totală de 1.042.311 lei, din care în sumă de 166.419 lei, iar reclamanta le-a înregistrat în contabilitate și a făcut deducere de A, fără a face dovada efectivă a prestării serviciilor prin documente justificative.
Soluția pronunțată de către pârât este nelegală, după cum va rezulta din considerentele ce se vor arăta.
Astfel, în contextul deciziei, pârâtul reține că facturile emise la data de 12.01.2004, 30.01.2004 și 22.12.2004, de către " COM METAL", au fost înscrise de către reclamantă în contabilitate la rubrica "cumpărător", "presupunând" că serviciile au fost prestate în folosul său și nu în folosul altor clienți. Pârâtul, nu demonstrează vinovăția reclamantei, ci o presupune, pentru a face încadrări în textele de lege și a-i stabili obligații fiscale.
De asemenea, nu specifică care sunt elementele obligatorii care lipsesc din facturile fiscale sau din contract și care sunt considerentele, pentru care, acestea nu constituie documente justificative. Consideră, că activitatea comercială, nu se poate desfășura fără contracte, pe bază de facturi fiscale, fapt incorect, întrucât nu există dispoziții legale, care să impună astfel de condiții.
Analizând contractele de închiriere și de transport, încheiate la data de 05.01.2004, de către reclamantă și " COM METAL" Pitești (132-138), se constată, că reclamanta a închiriat mijloace de transport pentru o perioadă de un an, fiind stabilite obligații în sarcina ambelor părți (valoarea contractului, prețul și modalitatea de plată, etc.).
Aceste contracte, cuprind toate informațiile necesare și reprezintă documente justificative, în sensul dispozițiilor Legii nr.82/1991 și art.6(2), pct.119 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității, aprobat prin nr.HG82/1991.
Și facturile emise îndeplinesc dispozițiile legale și constituie în mod indubitabil documente justificative. Nici o lege, nu interzice raporturile comerciale pe bază de facturi. Deși factura nr.- din data de 22.12.2004 (130), în sumă de 5.986.295.000 lei (vechi), reprezintă chirie, pârâtul o apreciază ca reprezentând cheltuieli de transport și ca fiind nedeductibilă fiscal.
Pârâtul pretinde că aceste documente, trebuiau să fie dovedite prin foi de parcurs și alte acte, însă potrivit contractului de transport amintit, art.5 (136), cărăușul (" COM METAL" Pitești), avea obligația "să posede toate actele, documentele, licențele, etc. necesare desfășurării transportului". Prin urmare, pârâtul trebuia să pretindă aceste acte cărăușului și nu reclamantei.
De asemenea, pârâtul mai reține că reclamanta nu ar fi efectuat activitate de transport în perioada supusă controlului, deși reține că "a efectuat lucrări de investiții și reparații la. ", SUCURSALA
Mai mult decât atât, procesul-verbal din data de 17.03.2006, emis de către reprezentanții săi (39-41), reține că în perioada 01.01.2001 - 30.09.2005, reclamanta a executat lucrări de reparații și investiții pe bază de contracte de prestări de servicii, utilizând țeavă, armături, flanse, vată minerală, etc. achiziționate de la diverse societăți din Făgăraș, P, D, etc.
Toată activitatea comercială redată în acest act fiscal, nu putea fi realizată fără a fi utilizate mijloacele de transport.
Activitatea de transport, se regăsește și în obiectul de activitate al reclamantei și este logic, că aceasta, nu putea să plătească o astfel de chirie, fără a utiliza mijloacele de transport, în condițiile în care avea încheiate mai multe convenții pentru a executa lucrări.
Din nici o probă, nu a rezultat, că reclamanta a folosit mijloacele de transport în folosul său propriu, deși organele fiscale, au făcut numeroase verificări de fapt și contabile.
Pârâtul, interpretează în mod greșit dispozițiile art.9(7) lit.s din Legea nr.414/2002, privind impozitul pe profit. Aceste dispoziții sunt clare, nu se permite cheltuielilor, în cazul în care, prestările de servicii, s-au făcut, fără a exista contract și fără a se justifica prestarea acestora.
În speță, aceste elemente nu se regăsesc.
Tot în mod incorect, pârâtul interpretează și dispozițiile art.11 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobat prin nr.HG44/2004, în sensul ajustării veniturilor și cheltuielilor în cazul asocierii dintre reclamantă și " COM METAL" Pitești, în condițiile în care aceste dispoziții legale, se aplică numai în cazul asocierii unei persoane juridice române cu o persoană juridică străină, fapt ce se recunoaște și prin adresa nr.111/56843/26.11.2007 (182), emisă chiar de pârât.
Această adresă reține de asemenea, că "nu se efectuează reconsiderarea evidențelor persoanelor afiliate, atunci când tranzacțiile dintre asemenea persoane, au loc în termeni comerciali de piață liberă, precum și în cazul tranzacțiilor între persoane juridice române afiliate".
Pârâtul nu contestă, că " COM METAL" Pitești, a plătit impozit pentru sumele din facturile fiscale emise de către aceasta, însă pretinde să fie achitate și de către reclamantă, fapt care ar conduce la o dublă impunere, nelegală.
Art.145(3) din Codul fiscal, prevede, dreptul de a se deduce "dacă serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile" pentru orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de, cu suma reprezentând datorată sau achitată, aferentă "bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă".
Reclamanta a respectat aceste dispoziții legale și nu datorează sumele pretinse prin actele de control.
Nefiind debit principal, nu există nici obligații accesorii.
Aceste constatări au fost reținute și în expertiza contabilă efectuată în cauză, care concretizează că reclamanta a înregistrat în contabilitate cele 5 facturi fiscale reținute de pârât, că acestea îndeplinesc condițiile de documente justificative, fiind însoțite și "rapoartele de lucru care atestă efectuarea acestor transporturi", că reclamanta a plătit TV. aferent, prin Ordinele de plată nr.546/24.05.2004 și nr.629/24.01.2005.
Așa cum s-a arătat, cum se susține și de reclamantă, expertul a constatat că bugetul de stat, nu a fost prejudiciat și că debitele suplimentare constituie dublă impunere.
Față de cele menționate, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, se va admite acțiunea, cu consecința anulării actelor fiscale și pentru suma de 549.780 lei, menținându-le pentru suma de 69.967 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta "", cu sediul în comuna, B-dul -, km.5, județul A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul
Dispune anularea Deciziei nr.279/27.09.2007, în parte, în sensul că anulează în totalitate decizia de impunere nr.136/26.04.2006, respectiv și pentru suma de 549.780 lei.
Menține Decizia nr.279/27.09.2007, cu privire la desființarea deciziei de impunere nr.136/26.04.2006, pentru suma de 69.967 lei.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./18.01.2007
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță
