Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1154/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--18.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1154
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta recurentă - SRL Reșița și pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr.87/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică,se prezintă pentru reclamanta recurentă - SRL Reșița domnul director, lipsă fiind pârâta recurentă DGFP C-
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție excepția tardivității recursului formulat de - SRL Reșița și acordă cuvântul pe aceasta.
Reprezentantul recurentei reclamante - SRL-director învederează instanței faptul că nu a primit motivare sentinței, motiv pentru care solicită repunerea recursului în termen. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea contestației, respingerea recursului formulat de pârâta DGFP C-
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.87/21.01.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea reclamantei - SRL Reșița împotriva pârâtei C-S și a anulat decizia de impunere nr. 5/18.01.2007 și decizia nr. 14/13.03.2007, emise de pârâtă, a respins cererile reclamantei de anulare a raportului de inspecție fiscală nr. 168/19.01.2007, întocmit de pârâtă, de rambursare a sumei de 22420 lei, cu titlu de TVA, de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale și a penalităților de întârziere.
În motivare s-a reținut că prin contractul de leasing financiar nr.4440/21.05.2003 - SA B, în calitate de proprietar, a cedat către - -CLUB SRL Oțelu, în calitate de utilizator dreptul de folosință și posesia asupra autovehiculului Peugeot 406.
Prin actul adițional nr.1/28.11.2005 la acest contract - CLUB SRL Oțelu, în calitate de utilizator cedent și cu acordul proprietarului - SA, a cedat contractul de leasing către - SRL, actuala - SRL Reșița, în calitate de utilizator cesionar.
La fel, contractul de leasing financiar 5735/23.10.2003, încheiat de - SA B, în calitate de proprietar și - -CLUB SRL Oțelu, în calitate de utilizator, cu privire la autoturismul Peugeot 307, fost cedat către - SRL, actuala - SRL Reșița, în calitate de utilizator cesionar, prin actul adițional nr.1/11.11.2005.
De asemenea, reclamanta, fosta - SRL Reșița a achiziționat 10 aparate de jocuri de noroc, potrivit facturilor fiscale -/21.04.2006, -/22.04.2006, eliberate de SISTER SRL Oțelu și -/20.04.2006, eliberată de CLUB SRL (filele 83,84), prin care s-a facturat și TVA de 1710 lei.
Cu privire la cele două autoturisme Peugeot, - CLUB SRL Oțelu a emis reclamantei 27 de facturi prin care s-a facturat și TVA în sumă de 20710 lei ( filele 56-82).
Prin aceste facturi, reclamanta a despăgubit-o pe - CLUB SRL Oțelu cu sumele de bani pe care aceasta din urmă le-a plătit cu titlu de rate în baza celor două contracte de leasing, până la cesionarea lor către reclamantă.
Astfel că susținerea pârâtei potrivit căreia - CLUB SRL a transmis proprietatea asupra celor două autoturisme Peugeot, deși nu era proprietar, nu este întemeiată.
De altfel, pe cele 27 de facturi sunt menționate tranșele achitate de - CLUB SRL în baza celor două contracte de leasing și pentru care a fost despăgubită de reclamantă.
În consecință, reclamanta a solicitat pârâtei restituirea de TVA.
Prin decizia de impunere 5/18.01.2007, pârâta a aprobat restituirea sumei de 4618 lei cu titlu de TVA,dar a respins cererea reclamantei de restituire a sumei de 22420, reprezentând TVA-ul referitor la cele două autoturisme Peugeot și a celor zece aparate de jocuri de noroc.
Prin aceeași decizie,pârâta a stabilit obligația reclamantei de plată a sumei de 22420 lei, reprezentând TVA către bugetul de stat.
Potrivit art.145 al.2 lit.a din legea 571/2003, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Sunt operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, operațiuni care interesează speța de față, livrarea de bunuri și prestarea de servicii, adică transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar, respectiv orice altă operațiune care nu constituie livrare de bunuri, așa cum prevăd art. 128 al.1 și art. 129 al.1 din legea 571/2003.
De asemenea, art. 137 al.1 lit.a din același act normativ prevede că baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată este constituită din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează să fie obținută de furnizor ori de prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț.
Din aceste texte legale instanța reține, pe de o parte, că despăgubirea de către reclamantă a - CLUB SRL cu ratele plătite în baza celor două contracte de leasing până la momentul cesionării lor reclamantei, nu are natura unei livrări de bunuri sau a unei prestări de serviciu, astfel că pentru o astfel de operațiune nici nu se datorează TVA bugetului de stat și nici nu se poate cere deducerea acestei taxe de către persoana impozabilă.
Prin urmare, cererea reclamantei de restituire TVA, în sumă de 20710 lei, ca urmare restituirii către - CLUB SRL a ratelor plătite în baza celor două contracte de leasing până la momentul cesionării lor este neîntemeiată, după cum este neîntemeiată și impunerea la plată a aceleiași sume de către pârâtă față de reclamantă.
Pe de altă parte, dreptul la deducerea TVA pentru ratele achitate până la momentul cesionării contractelor de leasing a avut-o - CLUB SRL, societatea care, de altfel, a beneficiat de rambursarea TVA aferentă acestor sume, după cum rezultă din raportul de inspecție fiscală 168/19.01.2007, întocmit de pârâtă.
În aceste condiții, reclamanta are o acțiune împotriva - CLUB SRL pentru recuperarea sumei plătite în plus, cu titlu de TVA, conform celor 27 de facturi depuse la dosar.
Doar dacă - CLUB SRL nu ar fi primit TVA-ul înapoi, reclamanta, care, în urma cesiunii celor două contracte de leasing și prin restituirea ratelor achitate până în acel moment, s-a subrogat în drepturile - CLUB SRL, ar fi putut cere restituirea TVA-ului pentru ratele anterioare cesiunii.
Cererea reclamantei de restituire a TVA pentru suma de 20710 lei, aferentă ratelor de leasing anterioare cesiunii, fiind neîntemeiată, pe cale de consecință este neîntemeiată și cererea de plată a dobânzii și a penalităților de întârziere, capete de cerere accesorii.
Cât privește cererea reclamantei de restituire a sumei de 1710 lei,reprezentând TVA facturat pentru achiziționarea a 10 aparate de jocuri de noroc, instanța reține că, potrivit art.141 al.2 lit.c din Legea 571/2003, sunt scutite de taxă operațiunile constând în pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoane autorizate.
Totodată, art.145 al.2,3,4 din același act normativ, prevede că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile; operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România; operațiuni scutite de taxă, conform art. 143,144, 1441, art.141 al.2 lit.a pct.1-5 și lit.b,art.128 al.7, art. 129 al.7, art. 128 al.8, art. 129 al.5.
a contrario, achizițiile destinate utilizării în folosul operațiunilor constând în pariuri, loterii sau alte forme de jocuri de noroc nu sunt supuse deducerii sau rambursării de TVA, astfel că și această cerere a reclamantei este neîntemeiată.
Pe cale de consecință, este neîntemeiată și cererea accesorie de plată a dobânzii legale și penalităților de întârziere.
Pe de altă parte, din art. 127 al.2 din legea 571/2003, instanța reține că titular al obligației de plată a TVA este cel care livrează bunuri, iar nu cel care le-a achiziționat, cum este reclamanta.
Prin urmare, impunerea de către pârâtă față de reclamantă a obligației de plată a TVA aferent achiziționării a 10 aparate de jocuri de noroc este neîntemeiată.
La 10 decembrie 2007 reclamanta și- completat acțiunea cu un capăt de cerere având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală 168/19.01.2007, întocmit de pârâtă.
Prin acest raport de inspecție fiscală, care a stat la baza deciziei de impunere nr. 5/18.01.2007, emisă de pârâtă, s-a stabilit rambursarea sumei de 4619 lei și refuzul de restituire a sumei de 22420 lei, ambele cu titlu de TVA.
Având în vedere considerentele reținute de instanță, în mod corect s-a stabilit refuzul de rambursare taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 22420 lei, astfel că cererea reclamantei de anulare a acestui raport fiscal este neîntemeiată.
În consecință, în baza art. 127 al.2, art. 128 al.1, art. 129 al.1, art.137 al.1 lit.a, art.145 al.2,3,4 din legea 571/2003, instanța a admis acțiunea în parte și a anulat decizia de impunere nr. 5/18.01.2007 și decizia nr. 14/13.03.2007, emise de pârâtă.
Instanța a respins cererea reclamantei de anulare a raportului de inspecție fiscală nr. 168/19.01.2007, întocmit de pârâtă, de rambursare a sumei de 22420 lei, cu titlu de TVA, de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale și a penalităților de întârziere.
În cauză a declarat recurs pârâta C-S și reclamanta - SRL Reșița.
Pârâta C-S, critică prima instanță pentru că prin dispozitivul sentinței, instanța de fond a anulat Decizia nr.14 emisă de Serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul P, C-S, Decizia de impunere nr.5/18.01.2007 și a respins capătul de cerere a reclamantei privind anularea raportului de inspecție fiscală nr.168/19.01.2008.
Consideră că, prevederile din dispozitiv sunt contradictorii, întrucât actele anulate au fost emise chiar în baza raportului de inspecție fiscală.
De asemenea, învederează următoarele prevederi ale Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare.
de buniri: Art.128 alin.1 "Prin livrea de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia.
Art.145 alin.3 "Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoana impozabilă înregistrată ca plătiror de TVA are dreptul să deducă: a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunuriloor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă."
Având în vedere cele precizate cu privire la taxa pe valoarea adăugată, rezultă că în mod legal, organele de control nu au admis ca deductibilă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 20.710 lei, facturată de - Club SRL, deoarece nu avea calitatea de proprietar pentru a transmite dreptul de proprietate.
Referitor la diferența de TVA, în sumă de 1.710 lei, aferentă achizițiilor a 10 aparate de jocuri de noroc, sunt incidente prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal:
pentru operațiuni din interiorul țării, art.141 alin.2 Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxa pe valoarea adăugată: e) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfășoare astfel de activități;
Societatea nu are dreptul de deducere a TVA, în sumă de 1.710 lei, deoarece bunurile achiziționate trebuie să fie în folosul operațiunilor taxabile, iar activitatea de jocuri de noroc nu este o operațiune taxabilă, ci scutită, fără drept de deducere.
Reclamanta recurentă - SRL Reșița arată, în recurs, că privitor la tranzacțiile și operațiunile aferente, a dedus corect TVA, în sumă de 20.710 lei, reprezentând contravaloare contracte de cesiune 4440 șpi 5735, deși pârâta a înțeles tranzacția, iar instanța de fond prin sentința pe care pronunțat-o a reținut cele menționate de reclamantă, în mod inexplicabil a respins capetele decerere cu privire la rambursarea sumei de TVA precum și-a dobânzilor legale șia penalităților de întârziere. Instanța la pag.4 din sentință, nu a ținut cont de art.145 alin.2 și 129 alin.1 interpretând legea într-un alt fel, deși art.145 alin.2 spune: "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiunii: a) opreațiuniloe taxabile, iar art.129 alin.1 prevede " Se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri, așa cum este definită la art.128".
Textul invocat de pârâtă la art.145 alin.3 a fost abrogat și art.145 are alt cuprins modificat de pct.114 la art.1 din legea nr.343 din 17 iulie 2006, publicată în nr.662 din 1 august 2006.
facturile fiscale -/14.09.2006 și -/13.07.2006, care face parte din cele 27 facturi emise pentru a dovedi "denumirea serviciului", aceste 27 de facuturi se regăsesc la filele 56-82.
Cu privire la operațiunile taxabile depune un număr de facturi emise de societatea reclamantă pentru a dovedi ca aceasta a înregistrat și înregistrează venituri, astfel că pârâta nu mai poate invoca faptul că firma făcea sau face achiziții fără a acumula venituri. sunt cele 32 de facturi, numeroase de la -- -, respectiv de la 1-4, aferent anilor 2005-2006-2007-2008, în sumî de1.710 lei reprezentând achiziționare jocuri de noroc.
Pentru suma de 1.710 lei, care reprezintă contravaloareaTVA-ului din facturile de achiziții a unui nr.de 10 aparate-jocuri de de noroc, societatea poate deduce TVA-ul atâta timp cât a fost facturat și încasat de către societatea furnizoare.
În acest sens conform art.146 alin.1 din Legea nr.571/2003, orice persoană impozabilă care deține o factură în care sunt cuprinse informațiile prevăzute de art.155, privind facturarea, poate deduce TVA-ul facturat și achitat societății furnizoare.
Cu privire la art.141 alin.2 invocat de pârâtâ nu are legătură cu săpeța în cauză, aceste articol se referă la activitatea în sine, ci nu la bunul respectiv livrat. Bunul a fost achiziționat cu TVA, iar firmele de la care le-a cumpărat, la rândul lor au achiziționat aceste bunuri (aparate-jocuri de noroc), plătind și TVA-ul, iar art.141 alin.2 lit.g) spuse că doar dacă nu a fost dedus TVA-ul, atunci bunul respectiv din această categorie putea fi facturată fără TVA.
Examinând recursul pârâtei C-S în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat și se admite reccursul declarat de pârâta C-S împotriva sentinței civile nr.87/21.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S, se modifică sentința și se respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SRL Reșița împotriva pârârei G-. C-S, se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL Reșița împotriva aceeleiași sentințe, pentru că:
Potrivit Raportului de inspecție fiscală din 18.2007 în baza căruia s-a emis decizia de impunere fiscală nr.5/2007, s-a constatat că în perioada 1.2006-30.IX.2006 reclamanta a dedus TVA în sumă de 20.710 lei, pentru autoturismele Peugeot 406 și Peugeot 306, reprezentând "contravaloare avans/contract de cesiune.", sume facturate de - -Club SRL-utilizator cedent către - SRL (actuală - SRL)-utilizator cesionar, cesionări făcute cu acordul proprietarului (- SA B). Facturile emise - Club au fost considerate livrare și au fost înregistrate la - SRL în contabilitate ca mijloace fixe de transport, în contul 213.
Din conținutul acestei constatări rezultă că operațiunile susmenționate au privit bunuri aflate în regim de leasing, financiar ceea ce înseamnă că proprietarul bunurilor este societatea de leasing, până în momentul când se dobândește proprietatea acestora de către utilizator, condiție pe care reclamanta nu a îndeplinit-o la momentul efectuării operațiunilor verificate și nici - -Club SRL.
Cum facturile susmenționate, emise de Sc -Club SRL, au fost considerate livrare de bunuri și apoi înregistrate de reclamantă în contabilitate ca mijloace de transport, în contul 213, au fost achitate.
În cauză sunt incidente prevederile art.128 alin.1 Cod procedură fiscală care prevede că "prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană dar societatea care a emis facturile nu avea calitatea de proprietar al bunurilor.
Așa fiind, reclamanta nu are dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 20.719 lei pentru facturile emise de - -Club SRL, urmare la încălcarea prevederilor art.145 alin.3 Cod fiscal care prevede că " dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă: a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestată sau urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă.
Cum bunurile nu i-au fost livrate reclamantei, în sensul legii, sentința este nelegală sub aspectul admiterii cererii referitoare la acest aspect.
Privitor la dreptul reclamantei de a deduce TVA în sumă de 1710 lei, aferent achiziționării unui număr de 10 aparate de jocuri de noroc, activitatea din acest domeniu este reglementată de art.141 alin.2 din Codul fiscal, prevăzându-se la lit.e din articolul respectiv că jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfășoare astfel de activității sunt scutite de TVA.
Cum operațiunea în litigiu este scutită de TVA achiziționarea bunurilor nefiind făcută în folosul operațiunilor taxabile, nu există drept de deducere a, astfel că și sub acest aspect sentința s-a pronunțat cu încălcarea legii.
În consecință, se admite recursul pârâtei C-S modificându-se sentința prin respingerea acțiunii în tot, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Raportat la soluția dată recursului pârâtei,recursul reclamantei - SRL se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C-S împotriva sentinței civile nr.87/21.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-
Modifică sentința și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SRL Reșița împotriva pârâtei C-
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SRL Reșița împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 5.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -06.11.2008
tehnored. - 14.11.2008; 2 ex./prima instanță:Tribunalul C-S/Judecători:;
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Rodica Olaru
