Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1156/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1156
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele recurente Adinistrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.533/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație act administrativ fiscal,-restituire taxă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, pentru reclamanta lipsă se prezintă avocat, lipsă fiind recurentele.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că s-au depus la dosar de către reclamantă, prin registratura instanței, actele solicitate de instanță.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei solicită respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.533/16.VI.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins cererea de suspendare a judecatii cauzei formulată de pârâta Direcția Generală a Finanațelor Publice T și a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii in contencios administrativ fata de neefectuarea procedurii prealabile, a respins exceptia prematuritatii actiunii, exceptia tardivitatii formularii actiunii si a inadmisibilitatii capatului de cerere privind restituirea taxei speciale, formulate de T si T precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ti nvocata de aceasta, a admis actiunea formulata de reclamanta, împotriva paratelor DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE si ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, a dispus anularea Deciziei nr.76915/11.03.2008 emisa de DGFP T si a chitantei Seria - 4 B nr.- din 12.12.2007 emisa de -TREZORERIA T, a obligat paratele la restituirea catre reclamanta a sumei de 3182 lei RON, reprezentand taxa speciala auto la prima inmatriculare achitata de reclamanta cu chitanta Seria - 4 B nr.- din 12.12.2007 actualizata cu dobanda legala de la data de 12.12.2007 pana la restituirea efectiva și a obligat paratele in solidar la plata catre reclamanta a sumei de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata, onorariu de avocat.
În motivare s-a reținut că reclamanta a cumpărat în 17.2007 un autoturism folosit marca FORD MONDEO1,8, fabricat in Germania, in anul 2001, serie sasiu nr.-.
Pentru a finaliza însă procedura înmatriculării autoturismului în România, a fost obligat să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214(1) din Codul Fiscal, fiindu-i emisă chitanța chitanta seria - 4B nr.- din data de 12.12.2007 emisa de -TREZORERIA
Pârâta a cerut suspendarea judecății conform art.244 Cod procedură civilă, până la soluționarea procesurii de infrigement de către Comisia Europeană.
Cu privire la cererea de suspendare a cauzei, invocată de pârâtă în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, până la finalizarea procedurii de infringement de către Comisia Europeană, instanța a considerat-o neîntemeiată și a respins-
Potrivit art.244 alin.1 Cod procedură civilă suspendarea se poate pronunța când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența ori inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, ori în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Procedura de constatare a încălcării tratatelor comunitare- infringement- gestionată în această fază de Comisia Europeană, este o procedură administrativă, ce are două faze, precontencioasă și faza contencioasă, conform art.226 din Tratatul Comunității Europene.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, și acest stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrează în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, se face referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (1) din Tratat și conchide că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare, a efectului direct a art.90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constatate că art.2141-2143din codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând și aplicabile în dreptul interne, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum de 12.102 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Considerând demonstrată încălcarea art.90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.2141-2143Codul fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei, stabilind că taxa a fost ilegal încasată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ față de neefectuarea procedurii prealabile, formulată de DGFP precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, invocata de DGFP T prin întâmpinare, instanța a constatat că aceste excepții sunt neântemeiate ți urmează a fi respinse ca atare.
De asemenea, excepțiile invocate de pârâta T prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile, inadmisibilitatea formulării direct în instanță a capătului de cerere privind anularea "actului administrativ fiscal" și excepția tardivității și a inadmisibilității restituirii taxei speciale, și aceste excepții au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin urmare actul administrativ- fiscal, vătămator pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamanta prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamantă la.
Considerând demonstrată încalcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâți să o restituie. -l pe reclamant în mod nelegal de suma de 3182 lei RON de la data plății sumei, pârâții datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în suma de 1500 lei.
În cauză au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțeșor Publice T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În principal recurentele invocă excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ data de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX- Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Cum nu s-a atacat o decizie emisă în condițiile art.218 Cod procedură fiscală, acțiunea este prematură.
Pe fondul cauzei, recurenta solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii, ca neîntemeiată, pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Învederează instanței că, la data de 1.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr.327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță:
"Art.14 1)Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Se învederează instanței și faptul că, dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11 din acest act normativ.
"Art.11 Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Privitor la dobânzile acordate, sentința este nelegală pentru că în materia fiscală se aplicvă prevederile art.2 din nr.OG9/2000 care prevede că dobânda legală se plătește exclusiv în cazulîn care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii, astfel în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contrcatuale, obligația este putătoare de dobânzi fără se se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
Or, în speță pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG9/2000 așa cum în mod nelegal a solicitatat reclamanta, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, privitor la dobânzi în cadrul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.
Astfel, art.124 Cod procedură civilă suscitat dispune că:
1). Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau art.70 după caz.
2). Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori".
Mai mult, această dobândă prevăzută de art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală se datorează doar începând din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2) sau la art.70 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar nu începând cu data de 12.12.2007, așa cum în mod eronat, neîntemeiat și nelegal a solicitat reclamanta.
Ca urmare, reclamanta nu putea să solicite decât acordarea dobânzii prevăzute de art.124 din Codul d e procedură fiscală, începând cu data de 22.04.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, calculat începând cu data de 06.03.2008, data comunicării la. Tac ererii de restituire a sumei achitate, și numai pentru diferența de taxă menționată la punctul 3 din recurs.
Recurenta T, susține de asemenea că nu are calitate procesulă pasivă în cauză pentru că reclamanta nu a făcut dovada procedurii prealabile în cauză și invocă nelegala obligare la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, în acord cu art.274 Cod procedură civilă, pentru că instanța trebuia să aprecieze în ce măsură fiecare parte din cele obligate, poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în funcție de raportul de drept dintre pârâte, or, potrivit art.275 Cod procedură civilă, recunoscând în parte pretențiile reclamantei-intimate prin recalcularea și restituirea taxei de poluare, nu vor putea fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult,cu cât aceasta a solicitat la instanța de fond suspendarea soluționării cauzei până la intrarea ăn vigoare a OUG nr.50/2008 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
Examinând recursulurile în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu, prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sunt fondate, astfel că se admite recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.533/16.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se modifică sentința în sensul ca se respinge cererea reclamantei față de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru dobânzi, menținându-se în rest sentința, pentru că:
Prin acțiune reclamanta și-a întemeiat cererea referitoare la obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, pe dispozițiile art.1082-1084 Cod civil și instanța a admis cererea pe acest temei juridic, obligând pârâtele la dobânzi legale aferente taxei de restituit, de la data plății sumei și până la data restituirii efective.
Soluția sub acest aspect este nelegală, pentru că în materia impunerilor fiscale există reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Codul civil și anume nr.OG9/2000 și dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală.
Cum sentința s-a pronunțat cu încălcarea legislației speciale în materie, este nelegală astfel că, recursurile pârâtelor se admit așa cum s-a menționat anterior cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În rest criticile recurentelor sunt nefondate pentru că nu subzistă afirmația legată de inadmisibilitatea acțiunii pentru neatacarea unui act fiscal, pentru că reclamantul a solicitat restituirea taxei de la pârâtă menționând chitanța prin care aceasta s-a încasat, și de asemenea este nefondată și critica legată de lipsa unei procedurii prealabile atâta timp cât acțiunea vizează un refuz de soluționare a unei cereri, când această procedură nu este obligatorie conform Legii nr.554/2004, reținându-se totodată că autoritatea fiscală nu a înțeles să se pronunțe printr-o decizie asupra cererii reclamantei pentru a devenii incidente prevederile art.205 Cod procedură fiscală.
Este irelevantă în cauză și invocarea prevederilor art.117 Cod procedură fiscală, prin raportate la prevederile Nr.OUG50/2008, pentru că această ordonanță nu este aplicabilă reclamantei, atâta timp cât este un act normativ emis ulterior plății taxei din litigiu, încasate în baza art.2141Cod procedură fiscală.
Privitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei T, instanța constată că este nefondată pentru că prin acțiune s-a solicvitat și anularea adresei nr.76915/11.III.2008 emisă de această pârâtă, prin care recurenta a răspuns cererii reclamantei de restituire a taxei în litigiu.
Este nefondată și critica legată de obligarea solidară a pârâtelor la cheltuieli de judecată pentru că art.276 Cod procedură civilă nu este aplicabil în speță, întrucât acesta prevede că, atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor, ori pârâta T nu a efectuat nicio cheltuielă de judecată.
Nu se aplică nici art.275 Cod procedură civilă pentru că aceeași pârâtă nu a recunoscut pretențiile reclmanatei, la primul termen de judecată.
În concluzie, pentru motivele expuse recursurile se resping ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele Administrația finanțelor publice T și T împotriva sentinței civile nr.533/16.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea reclamantei față de pârâtele Administrația finanțelor publice T și T pentru dobânzi.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 5.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -06.11.2008
tehnored. - 14.11.2008; 2 ex.
prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Rodica Olaru
