Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1163/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1163
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina, cu sediul în Câmpina, sat Câmpina,-, județ P, împotriva sentinței nr.412 pronunțată în data de 30 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Câmpina, sat Câmpina, nr.737, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina reprezentată de consilier juridic, în baza delegației nr.175/2009 pe care o depune la dosar și intimatul-reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, aflat la primul termen de judecată și că, prin serviciul registratură al instanței s-a depus întâmpinare din partea intimatului-reclamant, după care,
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina reprezentată de consilier juridic și intimatul-reclamant personal, având pe rând cuvântul menționează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina reprezentată de consilier juridic, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, modificarea sentinței nr. 412 pronunțată în data de 30 iunie 2009 de Tribunalul Prahova în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Intimatul-reclamant personal, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 412 pronunțată în data de 30 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, conform motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Câmpina a solicitat anularea chitanței seria - nr.-, recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de primă înmatriculare, restituirea taxei în cuantum de 6.052 lei ce a fost achitată ca urmare a achiziționării din Germania unui autoturism marca Opel Astra, cu plata dobânzii de la data efectuării plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei de bani.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a achiziționat din Germania autoturismul marca Opel Astra pentru care a achitat, în vederea înmatriculării, taxa de primă înmatriculare, taxe și contribuții seria - nr.- emisă de Trezoreria P, apreciind se impune restituirea sumei de 6.052 lei, întrucât taxa de primă înmatriculare este o taxă nelegală și discriminatorie, întrucât prin introducerea acesteia prin prevederile art.214 indice1-3 din Codul fiscal, s-au încălcat dispozițiile art.20 alin.2 și art.148 din Constituția României, cât și dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, și această taxă fiind cu efect echivalent în înțelesul art.25 CE.
Reclamantul a mai menționat că rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone și pe cale de consecință, sarcina fiscală aplicată autoturismelor originale din alte state membre nu poate fi mai mare decât cea aplicată autovehiculelor similare, înregistrate deja pe teritoriul respectivului stat membru, mai mult Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile interne contrare, ceea ce conduc la concluzia că dispozițiile ordonanței ce reglementează taxa menționată au caracter nelegal.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că regimul taxei speciale pentru autoturisme a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.207 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturisme și automobile de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
A susținut că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei, și că în prezent Comisia Europeană se află în negocieri cu Guvernul României cu privire la modalitatea de stabilire a taxei.
Prin sentința nr.412 pronunțată în data de 30 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa Admite acțiunea formulată de reclamant, a obligă pârâta să plătească acestuia suma de 6.052 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății și a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat din Germania autoturismul marca Opel Astra, an fabricație 2001.
Tribunalul reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă prin Legea nr.343/2006 în Codul fiscal, iar nr.OUG110/2006 a limitat această obligativitate, în ceea ce privește doar autoturismele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România și că astfel, potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României stipulează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
De asemenea, tribunalul a reținut că, potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, tocmai pentru a nu permite existența unei discriminări din punct de vedere fiscal între produsele importate și cele similare autohtone, cu atât mai mult cu cât România nu percepe nicio taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Tribunalul constată că actul administrativ fiscal vătămător, în sensul art.2 pc.t1 lit.c din Legea nr.554/2004 pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei de primă înmatriculare, astfel încât a admis acțiunea, în baza dispozițiilor art.18 din Legea nr.554/2004, a dispus restituirea acesteia către reclamant, și a obligat pârâta la plata dobânzii legale conform nr.OG9/2000 de la data încasării până la restituirea efectivă către reclamant.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale în materie.
Susține recurenta că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, cu aplicare de 1 ianuarie 2007, se datora cu ocazia primei înmatriculări în România, potrivit art.2141și art.2142. Astfel, în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabil, fiind necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Pârâta menționează că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât nu putea ignora legislația la momentul soluționării unei cauze și nu putea crea o practică bazată pe constatarea nelegalității actelor normative cu putere de lege, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Decizia din data de 3.06.2008.
Se mai arată că legile cadrul ale Uniunii Europene sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Susține recurenta că prevederile art.90(1) din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculării în România. Or, instanța nu este în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule și legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci prevede doar ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect pentru produse interne similare.
Recurenta-pârâtă a arătat că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare și că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială prevăzută de art.90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești.
Învederează că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de articolul anterior, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare).
Menționează că reclamanta se poate adresa autorităților fiscale competente pentru restituirea taxei, în conformitate cu art.11 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, conform căruia "taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurilor stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență"
S-a solicitat admiterea recutsului modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii așa cum s-a precizat anterior.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteaptă eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina, cu sediul în Câmpina, sat Câmpina,-, județ P, împotriva sentinței nr.412 pronunțată în data de 30 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Câmpina, sat Câmpina, nr.737, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. /
4 Ex. / 14 octombrie 2009
Ds. fond - Tribunal
Jud. fond - Întocmit: comunicări /.10.2009
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
