Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1164/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1164
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina, cu sediul în Câmpina, sat Câmpina,-, județ P, împotriva sentinței nr.382 pronunțată în data de 16 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul A, domiciliat în Câmpina, sat Câmpina,.2,.A,.2, nr.737, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina reprezentată de consilier juridic, în baza delegației nr.176/2009 pe care o depune la dosar și intimatul-reclamant A personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, aflat la primul termen de judecată și că, prin serviciul registratură al instanței s-a depus întâmpinare din partea intimatului-reclamant, după care,
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina reprezentată de consilier juridic și intimatul-reclamant A personal, având pe rând cuvântul menționează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina reprezentată de consilier juridic, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, modificarea sentinței nr. 382 pronunțată în data de 16 iunie 2009 de Tribunalul Prahova în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Intimatul-reclamant A personal, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 382 pronunțată în data de 16 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, conform motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul Aac hemat in judecata Administrația Finanțelor Publice Câmpina, solicitând obligarea paratei sa-i restituie contravaloarea diferenței de taxa de prima înmatriculare nerestituita în cuantum de 2960 lei, suma actualizata cu dobânda legală, începând cu data plătii taxei si pana la data restituirii efective a acesteia.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat că in luna mai 2007 achiziționat un autoturism marca Opel Astra din Germania, iar pentru a-l reînmatricula in România a fost obligat să plătească o taxa de prima înmatriculare in cuantum de 6052 lei, taxa achitata la Trezoreria Mun. Câmpina prin chitanța sr. nr.-/2007. A mai aratat ca a solicitat paratei restituirea sumei respective, insa aceasta i-a restituit doar parțial suma precizata, nerestituindu- suma 2960 lei, fiind obligat a urmat procedura prev.de art.205 si urm.din OG nr.92/2003, insă demersurile sale au rămas fără rezultat.
Reclamantul a mai învederat ca taxa de prima înmatriculare este perceputa ilegal în raport de disp. art.90 par.1 din Tratatul E, care se aplica cu prioritate fata de normele interne din codul fiscal, precum si ca instanta de judecata trebuie sa aplice direct normele comunitare.
Câmpina a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata, arătând ca taxa se calculează după formula prev. de art.2141al.3 din Codul fiscal si se achita la organele fiscale teritoriale, care nu emit in acest sens nici un act administrativ fiscal care sa materializeze aceasta taxa, ca nu sunt incidente in cauza disp. art.90 din Tratatul Comunităților Europene, întrucât taxa urmează a fi plătita de către toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România, ca, de principiu, Comisia Europeana nu este împotriva perceperii acestei taxe, aflându-se in prezent cu România in negocieri cu privire la modalitățile de stabilire a acesteia, precum si ca procedura de restituire a diferenței dintre taxa de prima înmatriculare si taxa de poluare se restituie, conform art.11 din OUG 50/2008 si de art.6 din Anexa la HG 686/2008.
Prin sentința nr.382 pronunțată în data de 16 iunie 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulata de reclamantul A, în contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice Municipiului Câmpina, și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2960 lei, reprezentând diferența taxa de prima înmatriculare, suma actualizata cu dobânda legala, începând cu data plații si pana la data restituirii efective a acesteia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat in luna mai 2007 un autoturism marca Opel Astra din Germania, iar pentru a-l reînmatricula în România a fost obligat să plătească o taxa de prima înmatriculare în cuantum de 6052 lei, în temeiul art. 2141, 2143cod fiscal, taxa achitata la Trezoreria Mun.P prin chitanța sr. nr.-/2007.
Reclamantul s-a adresat Câmpina pentru restituirea taxei, menționata anterior, iar prin decizia de restituire nr. 11/2008, emisa conform OUG nr. 50/2008, s-a dispus restituirea sumei de 3092 lei, reprezentând diferența dintre taxa de prima înmatriculare si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, rămânând neachitata suma de 2960 lei. Ulterior, reclamantul a solicitat paratei si restituirea diferenței menționata, insă prin adresele nr. 4256/2009 si 6333/2009, parata i-a comunicat practic refuzul de a da curs solicitării ce i-a fost adresata.
Tribunalul constata ca poziția paratei ( de a refuza restituirea integrala a taxei de prima înmatriculare) este nelegala, întrucât taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 în codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat aceasta obligativitate doar pentru autoturismele si autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care isi desfășoară activitatea in România.
Astfel, la momentul achitării taxei de prima înmatriculare contestata (iulie 2007), aceasta era reglementată de disp. art. 2141- 2143codul fiscal, precum si de pct. 31/1 - 31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG 444/2004.
Tribunalul mai reținut că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd ca " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", așadar dispozițiile menționate limitează libertatea statelor membre, în materie fiscala, de a restricționa libera circulatie a mărfurilor între statele uniunii, prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile precizate din Tratat se aplică în cauză, întrucât disp. art. 148 al.2 din Constituția României a statuat ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, consacrând astfel supremația prevederilor comunitare fata de legislația interna. De asemenea, disp. alin 4 din articolul precizat a prevăzut că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor rezultate din principiul enunțat anterior.
Tribunalul a reținut ca taxa de prima înmatriculare reglementata în codul fiscal introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, față de autovehiculele din Romania, pentru a căror reînmatriculare nu se datorează aceasta taxa și că, începând cu data de 1.01.2007, prevederile art.90 (1) din Tratat fac parte din ordinea de drept interna din România, astfel ca trebuie sa fie aplicate in prezenta cauza, în care reclamantul a solicitat restabilirea drepturilor conferite de aceasta reglementare comunitara, care i-au fost încălcate de către autoritățile parate, prin aplicarea reglementarilor naționale din codul fiscal, menționate anterior.
Ca urmare, perceperea taxei de prima înmatriculare si încasarea acesteia l-au prejudiciat pe reclamant, care este îndreptățit sa i se restituie taxa integrala încasata, respectiv diferența în cuantum de 2960 lei, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, de care reclamantul a fost lipsit in mod nelegal, din momentul achitării taxei si pana la data restituirii efective a acesteia.
Tribunalul nu a putut reține apărarea pârâtei conform căreia reclamantului trebuia să îi fie restituită doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa de prima înmatriculare si cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008 (taxa de poluare), întrucât încasarea taxei speciale pentru autoturism si autovehicule s-a efectuat în mod nelegal in perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunității Europene și că dispozițiile ordonanței nu se pot aplica retroactiv, înainte de intrarea sa in vigoare (1.07.2008), taxa fiind achitata cu mult înainte.
Acesta este motivul pentru care, impunându-se aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar - potrivi art. 148 din Constituția României -, se impune restituirea integrală a taxelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, precum si acordarea unor despăgubiri pentru perioada in care sumele in cauza s-au aflat la dispoziția statului R, care nu este in drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal in întreaga perioada cuprinsă intre 1.01.2007 -30.06.2008.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior în contul bugetului statului - ca taxa de prima înmatriculare - si sumele care ar fi datorate in temeiul OUG 50/2008 la fondul de mediu, ca taxa de poluare, întrucât cele doua prelevări au naturi juridice diferite ( acciza, respectiv taxa de mediu ) și se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar (bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu ).
Tribunalul potrivit dispozitiilor legale menționate anterior si ale art. 18 din Legea 554/2004, a admis acțiunea si a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea diferenței de taxa de prima înmatriculare in cuantum de 2960 lei, suma actualizata cu dobânda legala, începând cu data plătii si pana la data restituirii efective a acesteia
Împotriva acestei sentințe formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale în materie.
Recurenta a menționat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, cu aplicare de 1 ianuarie 2007, se datora cu ocazia primei înmatriculări în România, potrivit art.2141și art.2142. Astfel, în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabil, fiind necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Pârâta menționează că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât nu putea ignora legislația la momentul soluționării unei cauze și nu putea crea o practică bazată pe constatarea nelegalității actelor normative cu putere de lege, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Decizia din data de 3.06.2008.
Se mai arată că legile cadrul ale Uniunii Europene sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Susține recurenta că prevederile art.90(1) din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculării în România. Or, instanța nu este în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule și legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci prevede doar ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect pentru produse interne similare.
Recurenta-pârâtă a arătat că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare și că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială prevăzută de art.90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești.
Învederează că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de articolul anterior, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare).
Menționează că reclamantul se poate adresa autorităților fiscale competente pentru restituirea taxei, în conformitate cu art.11 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, conform căruia "taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurilor stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență"
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice Târgoviște care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteapta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina, cu sediul în Câmpina, sat Câmpina,-, județ P, împotriva sentinței nr.382 pronunțată în data de 16 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul A, domiciliat în Câmpina, sat Câmpina,.2,.A,.2, nr.737, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. /
4 Ex. / 14 octombrie 2009
Ds. fond - Tribunal
Jud. fond Întocmit: 2 comunicări /.10.2009
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
