Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1167/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV Șl FISCAL DOSAR NR- - 26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1167
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Patru
JUDECĂTOR 3: Măria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 94/PI/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect, contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtelor recurente, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente în susținerea recursurilor.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită admiterea recursurilor formulate ca temeinice și legale, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
La data de 20.06.2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș cererea formulată de reclamantul care a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei 1196/108/19.05.2008 emisă de pârâtă, ca netemeinică și nelegală, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.790 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare încasată conform chitanței seria - nr. -/22.02.2008 și obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei de 10.790 lei, de la data achitării acesteia și până la restituirea efectivă și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
La termenul de judecată din data de 04.11.2008 reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Administrației Finanțelor Publice T, cererea fiind admisă.
Prin sentința civilă nr.94/PI/CA/27.01.2009, Tribunalul a admis cererea formulată de reclamantul, și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 10.790 lei reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare achitată
cu chitanța seria - nr. - din 22.02.2008 precum și dobânda legală la această sumă începând cu data de 06.04.2008 până la restituirea efectivă.
în motivarea sentinței s-a menționat că la data de 02.11.2007, reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism marca Audi pe care l-a înmatriculat în România sub nr. -. Pentru înmatriculare reclamantul a plătit în temeiul art. 2141Cod fiscal o taxă specială în cuantum de 10.790 lei conform chitanței seria - nr. - din 22.02.2008.
Reclamantul a contestat această plată iar prin Decizia nr. 1196/108/19.05.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice Tar espins contestația.
Se arată ca starea de fapt este necontestată de părți, litigiul fiind determinat de aprecierile diferite pe care părțile le fac cu privire la dispozițiile legale, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din întâmpinări.
Instanța a menționat în considerentele sentinței că temeiul cererii reclamantului este art. 117 al. 1 lit. d Cod procedură fiscală, potrivit căruia se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Este evident că, solicitând restituirea taxei pe motiv că este interzisă de Tratatul CEE, reclamantul a considerat că pârâta Administrația Finanțelor Publice Taa plicat eronat prevederile legale deoarece taxa însăși este nelegală.
Așadar, tribunalul este chemat să stabilească dacă în momentul plății organele fiscale au aplicat corect prevederile legale.
Se arată că la data plății (23.04.2008) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 2141-2143Cod fiscal
Potrivit art. 2141al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art. 2142al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamantul pretinde că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Tribunalul constată că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul CE, tribunalul va aplica cu prioritate legislația comunitară.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul CE, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul constată că art. 2141- 2143Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, sub acest aspect neexistând discriminare. în schimb, există discriminare între autovehicule identice (adică având exact aceleași caracteristici) în funcție de locul primei înmatriculări. Dacă autoturismul cumpărat de reclamant ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România, și nu în Germania, reclamantul nu ar fi plătit taxa.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumparării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Germania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul va lipsi de efecte art. 2141- 2143Cod fiscal.
Se arata ca in ce privește OUG 50/1998, ale cărei dispoziții sunt invocate de ambele pârâte, tribunalul constată că la data când reclamantul a cerut restituirea taxei ordonanța nu era în vigoare (a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, conform art. 14 al. 1 din Ordonanță) astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art. 15 al. 2 din Constituție conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
OUG 50/2008 este incidență în cazul cererilor formulate după intrarea ei în vigoare.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Parata DGFP Tas olicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ unilateral emis de T și a Deciziei nr. 1196/19.05.2008 emis de DGFP T, având în vedere că reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art. 214 ind. 1,2,3 din Legea 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, și dat fiind faptul că taxa de primă înmatriculare a fost achitată în temeiul unui act normativ în vigoare la data plății, consideră că acțiunea reclamantului este nefondată.
Se arata ca taxa de primă înmatriculare a fost introdusă începând cu data de 01.01.2007, motivat de faptul că pentru aceste tipuri de autoturisme și autovehicule a fost eliminată plata accizelor prevăzută de art. 209 punctul 3 din Legea nr, 571/2003, care prevedea că " de accize sunt și persoanele fizice care introduc în țară autoturisme și autoturisme de teren, inclusiv rulate, precum și iahturi și bărci cu sau fără motor" și care, articol a fost abrogat o dată cu introducerea taxei de primă înmatriculare prin nr.OUG 110/21.12.2006 care înlocuiește plata accizelor, taxă al cărei nivel este stabilit în funcție de capacitatea cilindrică a fiecărei autoturisme, rulat sau nerulat în funcție de norma de poluare a autoturismului, potrivit Legii nr. 343/2006 de modificare și completare a Legii nr. 571/2003, funcții ce se regăseau și în cazul accizelor.
De asemenea arată că pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, acesta trebuia înmatriculat așa cum prevede art. 11 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice proprietarii de autovehicule sau deținătorii mandatați ai acestora fiind obligația să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale.
Astfel pentru finalizarea procedurii de înmatriculare reclamantul a fost obligat la plata taxei speciale de primă înmatriculare în valoare totală de 10.790 lei, emitându-se în acest sens de către Trezoreria T chitanța - nr. -/22.02.2008.
Precizează că potrivit art. 11 nr.OUG 50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule, reclamantul având posibilitatea în temeiul legal să se adreseze pe cale administrativă Administrația Finanțelor Publice T pentru restituirea acestei diferențe, în prezent taxa de poluare este conformă legislației comunității europene și nu există nici un temei juridic pentru restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare.
De asemenea, arată că această taxă de poluare este în conformitate cu criteriile europene, motiv pentru care Comisia Europeană va închide procedura de infrigement. în prezent nu există nici o normă legală care să dispună restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, ci legiuitorul a stabilit doar restituirea administrativă a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Pârâta Taf ormulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si respingerea acțiunii ca neîntemeiată, respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit începând cu data plății și până la restituirea efectivă, ca lipsit de temei legal și respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea recursului formulat de T se reține în principal următoarele:
în principal, casarea sentinței civile nr. 94/PI/CA/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, potrivit art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă având în vedere următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul solicită anularea deciziei nr. 1196/108/19.05.2008 emisă de T și pe cale de vale de consecință, restituirea sumei de 10.790 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, achitată cu chitanța seria - A nr. -/22.02.2008 emisă de T, actualizată cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea efectivă, însă instanța de judecată prin sentința civilă nr. 94/PI/CA/27.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, nu s-a pronunțat cu privire la capătul principal de cerere, soluționând doar capetele subsidiare de chemare în judecată.
Solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii privind anularea Deciziei nr. 1196/108/19.05.2008 emisă de T și restituirea sumei de 10.790 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, achitată cu chitanța seria - 4, nr. -/22,02,2008 emisă de
Astfel, precizează că își menține punctele de vedere exprimate pe larg în cuprinsul deciziei nr. 1196/108/19.05.2008 emisă de T, drept pentru care susțin și respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că reclamantul datora în mod legal taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) în cuantum de 10.790 lei ron.
Menționează că pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, autoturism achiziționat de reclamantul din străinătate în anul 2007, marca Audi an fabricație 2001 cu norma de poluare E 3, acesta trebuia înmatriculat așa cum prevede art. 11 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată arată că, contestatorul avea posibilitatea, după data de 01.07.2008, de a obține în baza unei cereri de restituire, diferența între suma de 10.790 lei achitată la data de 22.02.2009, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Referitor la susținerile contestatorului, privind o pretinsă contradicție între dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, situație în care art. 90 din Tratatul CE devine aplicabile în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, învederează următoarele:
a) Dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal erau conforme cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Astfel, este binecunoscut faptul că art. 90 din Tratatul CE. reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art. 90aliniatul 1 din Tratatul C, citează: "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare", norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiște instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Pe de altă parte, solită să se rețină corect care era caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa specială de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului român nefiind de a institui o astfel de taxă pentru fiecare reînmatriculare în România.
Acesta era motivul pentru care în situația în care a persoană română achiziționa un autoturism care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătea această taxă specială întrucât pe de o parte, în acest caz nu mai avea de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului sau cel mult cu o reînmatriculare (a doua înmatriculare etc), iar pe de altă parte, dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu aveau efect retroactiv până la data primei înmatriculări în România a autovehiculului (prima înmatriculare făcută înainte de aplicarea acestei taxe speciale), și nici nu se aplicau pentru toate cazurile de reînmatriculare survenite
ulterior, după data intrării în vigoare a normei legale care instituie această taxă, în conformitate cu dispozițiile art. 15 aliniatul 2 din Constituția României.
Solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății, ca lipsit de temei legal.
Astfel, învederează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
Or, în speță, obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care să prevadă că această obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, această taxă nua vea un termen legal de plată sau o dată a scadenței sale prevăzută în mod expres în lege (Codul fiscal), pe care contribuabilul să fie astfel obligat să le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
în practic, această taxă se achită de către contribuabili la o dată la care aceștia singuri op stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterală de voință, fără ca organele fiscale să-i someze în vreun fel prin raportare la vreun termen de plată sau data scadenței inexistente, după cum a arătat.
în aceste condiții, aferent, taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) prevăzută de art. 2141și urmîtoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, întrucât nu există un temei legal care să permită acest lucru, în lipsa unui termen de plată a taxei.
Examinând recursurile declarate, prin raportare la motivele invocate, si la dispozițiile art. 304 ins 1 Cod proc civ, văzând si prevederile legale incidente in cauza, Curtea constata următoarele:
Reclamantul-intimat a achiziționat din Germania un autoturism marca Audi, având seria - fabricat în anul 2001, iar pentru înmatricularea autoturismului a fost nevoit să achite pârâtei taxa specială auto pentru prima înmatriculare în cuantum de 10.790 lei, achitată cu chitanța - nr. -/22.02.2008. Reclamantul a formulat contestație împotriva actului administrativ reprezentat de chitanța mai sus menționată, solicitând restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare și plata dobânzilor calculate începând cu data achitării și până la restituirea sumei. Solicitarea reclamantului a fost respinsă prin Decizia nr. 1196/108/19.05.2008 emisă de DGFP
Temeiul cererii reclamantului este art. 117 al. 1 lit. d Cod procedură fiscală, potrivit căruia se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
La data plății (23.04.2008) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal.
In ceea ce privește susținerea paratelor-recurente in sensul ca prima instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 1196/108/19.05.2008 emisă de DGFP T, Curtea constata ca instanța de fond a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulata, astfel ca s-a pronunțat implicit asupra acestui petit. Totodată dispunând restituirea taxei de prima înmatriculare achitata de către reclamant, prima instanța s-a pronunțat implicit si asupra capătului de cerere mai sus menționat.
Potrivit art. 2141al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art. 2142al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamantul pretinde că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Germania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul va lipsi de efecte art. 2141- 2143Cod fiscal.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 Curtea reține ca in speța fata de momentul achitării taxei de prima înmatriculare dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
în astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 l/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și llona parag.61-70).
Nu în ultim rând, Curtea retine că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Totodată Curtea constata ca soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale in acord cu dispozițiile Codului d e procedura fiscala este legala, numai in acest mod putând fi reparat integral prejudiciul suferit de către reclamantul -intimat.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T, cu sediul în T, Calea nr. 11, jud. T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,-, jud. în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în T,--44,. 50,.C,.9, jud. T, împotriva sentinței civile nr.94/PI/CA/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
la act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red./28.10.2009
Tehnodact /2 ex/30.10.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Diana Duma
Judecători:Diana Duma, Răzvan Patru, Măria Cornelia
