Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1177/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV Șl FISCAL Dosar Nr- -25-06-2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1177
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Patru
JUDECĂTOR 3: Măria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr. 482/CA din data de 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată L, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind reclamanta intimată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele arătate pe larg în acțiune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de fata, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.01.2009 sub nr. dosar -, reclamantul - SRL, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ Șl ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, având ca obiect anulare act, a solicitat admiterea acțiunii și pe cale de consecință, obligarea intimatei la restituirea sumei de 12.081 Ron.
Prin sentința civilă nr.482/29.04.2009 Tribunalul Timișa respins excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii. Instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 12.081 lei, reprezentând taxă auto de înmatriculare achitată prin chitanța seria nr. 416/27.11.2007 în contul Trezoreriei Municipiului
In motivarea sentinței s-a reținut ca prin nota de calcul din 27.11.2007 întocmită de inspector din cadrul L, reclamanta a fost obligată la plata unei sume de 12.081 Ron, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculului comercial marca Mercedes Benz model 3343, cartea de identitate seria G - adus din Germania. Se arata ca această sumă a fost plătită prin nr. 416/27.11.2007 în contul Trezoreriei Municipiului Sem enționează ca taxa a fost plătită potrivit art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal și pct. 31 ind. 1 - 31 ind. 2 din
Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cuo cazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
în cererea sa, reclamantul invocă dispozițiile art. 90 CE, care stipulează în sensul că, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
întrucât excepția de inadmisibilitate și tardivitate a acțiunii este strâns legată de analiza de fond a cererii principale, potrivit art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța le-a analizat împreună.
Astfel esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Se arata in considerentele sentinței ca analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța de fond a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
în consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Se învederează in cuprinsul sentinței ca in privința reglementării interne, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Se menționează ca potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141 din Codul fiscal. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai
Se arată că diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141 -2143 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum de 6287 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor
originare (. ) înainte de aderare, sunt obligatorii pentru (. ) România și se
aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă. într-adevăr, reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second - hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. în consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamanta prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituie a taxei depuse de către reclamantă, motiv pentru care vor fii respinse excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii.Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii.
In motivarea recursului se arată că a ridicat în cauză excepția tardivității acțiunii raportat la prevederile art. 11 aliniatul 2 și aliniatul 5 din legea contenciosului administrativ arătând instanței de judecată că acțiunea a fost introdusă în data de 15.01.2009 cu depășirea termenului de decădere de un an de la data achitării sub semnătură a taxei (27.11.2007).
A ridicat în cauză excepția neîndeplinirii în termen a procedurii prealabile și excepția prematurității și inadmisibilității cererii raportat la prevederile nr.OUG 50/2008 și nr.HG 686/2008 de aprobare a Nomelor Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, arătând că petenta nu a urmat procedura prevăzută la art. 11 din acest act normativ.
Pe fondul cauzei a arătat că sunt incidente în cauză prevederile nr OUG, 50/2008 art. 11 prevederi legale în vigoare și care se referă și la taxele achitate anterior, în sensul c se dispune restituirea diferenței între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Prima instanță nu s-a referit absolut deloc la aceste aspecte motivând hotărârea pe o așa zisă excepție a inadmisibilității acțiunii raportat la faptul că actul administrativ nu ar fi un act administrativ fiscal, excepție ce nici măcar nu a fost ridicată în cauza de față. De asemenea instanța nu s-a referit la aplicabilitatea în cauză a nr.OUG 50/2008. Prin hotărâre instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte, motivarea are un caracter general fără nici o legătură cu aspectele deduse judecății și aparatele formulate, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare conform art. 312 Cod procedură civilă.
,n cazul în care se aprecia că nu se impune a casa cu trimitere spre rejudecare solicită a se ica hotărârea recurată raportat la excepțiile și aspectele de fond arătate. Cu privire la excepția tardivității pentru depășirea termenului de 1 an de la luarea la cunoștință a actului administrativ fiscal (27.11.2007), termen pe deplin aplicabil în fața instanțelor de contencios administrativ consideră că din moment ce instanța de judecată a stabilit că este atacat un act administrativ, stabilind că acesta este chiar obligația de plată a taxei, devin aplicabile pevederile art. 11 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004."Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la aliniatul 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz:"
A arătat că acțiunea este inadmisibilă raportat la nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii.în condițiile apariției OUG50/2008 și a prevederilor art. 11 din acest act normativ, doar după parcurgerea procedurii instituite în acest sens conform nr.HG 686/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a nr OUG, 50/2008 și emiterea unei decizii de restituire societatea avea posibilitatea de ase adresa instanței de judecată în condițiile legii. Procedura administrativă este finaliyată doar prin emiterea deciziei de restituire si nstiințării de restituire conform NR.oug 50/2008.
Prevederile nr.OUG 50/2008 au fost elaborate, ținându-se seama de respectarea normelor de drept comunitar invocate în acțiunea ce face obiectul cauzei de față, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. La art. 11 se instituie o procedură de recalculare a taxei speciale achitate în perioada 01.01.297 - 30.06.2008 iar în data de 30.06.2008 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 480 GH. nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a în perioada 01.01.297 - 30.06.2008 iar în data de 30.06.2008 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 480 GH. nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Deși a expus acestea primei instanțe, în mod greșit prima instanță a dispus în mod nelegal restituirea întregii taxe achitate. De altfel, conform art. I-33 din Legea nr. 257/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană. "Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autotităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor".Interpretarea art. 148 din Constituție, potrivit cîruia tratatele constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, se face prin prisma rezultatului, instituțiile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor comunitare devin obligatorii.
Legal citata, reclamanta-intimata nu a formulat intampinare.
Examinând recursul de față, prin raportare la prevederile legale incidente, la motivele invocate de recurentă, precum și față de dispozițiile art. 304 ind 1 și urm Cod proc civ, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a achitat suma de 12.081 Ron, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculului comercial marca Mercedes Benz model 3343, cartea de identitate seria G - adus din Germania. Această sumă a fost plătită prin nr. 416/27.11.2007 în contul Trezoreriei Municipiului Taxa a fost plătită potrivit art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din Codul Fiscal și pct. 31 ind. 1 - 31 ind. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cuo cazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, nr. 416/27.11.2007 atestă achitarea de către reclamanta, în beneficiul L, a sumei de 12.081 Ron, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul in cauza, iar ulterior, la data de 30.07.2008, reclamanta a înregistrat cererea de restituire a acestei sume, pârâta L răspunzând negativ la această solicitare, conform adresei nr.53233/31.07.2008.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamanta invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Astfel fiind, Curtea constata ca in mod legal prima instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum si pentru inexistenta unui act administrativ. Totodată, Curtea constata ca reclamanta-intimata a formulat cerere de restituire a taxei achitate la data de 30.07.2008 iar recurenta a răspuns acestei cereri la data de 31.07.2008, astfel ca de la data emiterii răspunsului pana la data investirii instanței de judecata cu soluționarea prezentului litigiu nu s-a depășit termenul de 1 an prevăzut de legiuitor in Legea nr.554/2004, astfel ca in mod corect a fost respinsa excepția tardivității formulării acțiunii. Curtea constata ca prima instanța a analizat aspectele invocate de către recurenta-parata prin întâmpinare, dovada fiind considerentele sentinței atacate.
Curtea constata că la data plății (27.11.2007) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal
Potrivit art. 214 al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art. 2142al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamanta pretinde că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Curtea constată că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul CE, tribunalul va aplica cu prioritate legislația comunitară.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul CE, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, Curtea constată că art. 2141- 2143Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, sub acest aspect neexistând discriminare. în schimb, există discriminare între autovehicule identice (adică având exact aceleași caracteristici) în funcție de locul primei înmatriculări. Dacă autoturismul cumpărat de reclamanta ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România, și nu în Germania, reclamanta nu ar fi plătit taxa.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Germania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul va lipsi de efecte art. 2141- 2143Cod fiscal.
În ce privește OUG 50/1998, ale cărei dispoziții sunt invocate de parat, Curtea constată că la data când reclamanta a achitat taxa ordonanța nu era în vigoare (a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, conform art. 14 al. 1 din Ordonanță) astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art. 15 al. 2 din Constituție conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Reținând cele expuse, văzând si dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge recursul formulat ca fiind neîntemeiat.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, cu sediul în L,--3, jud. T în contradictoriu cu reclamanta - SRL,cu sediul în L,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr.482/CA/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-.
la act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red./02.11.2009
Tehnodact / 2.11.2009
Prima instamță Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Patru, Măria Cornelia
