Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 1192/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenta-chemată în garanțieAdministrația Fondului pentru Mediuși recurenta-pârâtăDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului N, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N,împotriva sentinței civile nr. 117/CA din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă de ambele recurente, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Tg.N solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitată de reclamant în sumă de 2949 la 03.12.2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 08.10.2008 fiul acestuia a achiziționat din Germania de la firma Automobile un autoturism marca Volvo V40 contra sumei de 5200 Euro. Ulterior, reclamantul a achiziționat acest autoturism de la fiul său, iar pentru înmatriculare a fost nevoit să achite taxa de poluare în cuantum de 2949 lei. Conform susținerii reclamantului, taxa de poluare încalcă art. 90 (1) ex. - art.95 al Tratatului Comunității Europene, având natura unor taxe cu efect echivalent.
În apărările formulate, Direcția Generală a Finanțelor Publice N - în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a Orașului Tg.N a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului de Mediu și a depus întâmpinare.
Motivând cererea de chemare în garanție, pârâta invocă prevederile art.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, conform cărora taxa de poluare pentru autovehicule se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului de Mediu. Conform prevederilor legale invocate, organul fiscal doar stabilește și încasează taxa ce ulterior este virată în întregime Administrației Fondului de Mediu.
În întâmpinarea depusă pârâta, pe cale de excepție a invocat tardivitatea îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.207 al.1 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală în condițiile în care Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule a fost comunicată contestatorului la 03.12.2008, dată la care a fost plătită și taxa de poluare, iar solicitarea adresată organului fiscal a fost întocmită la 20.02.2009 cu depășirea termenului legal de 30 de zile.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se arată că nu poate fi primită susținerea reclamantului, conform căreia taxa de poluare încalcă art.90 al. 1 din Tratatul Comunității Europene. Taxa nu este contrară Tratatului. Textul de lege în baza căruia s-a făcut impunerea fiscală nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu, taxa aplicându-se tuturor autoturismelor produse în România sau în alte state la prima înmatriculare a acestora în România.
Chemata în garanție Administrația Fondului de Mediu a invocat excepția inadmisibilității.
Pe fondul cauzei, chemata în garanție a solicitat respingerea acțiunii principale formulate de reclamant. Se arată că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. Actul normativ care încalcă tratatul era Codul Fiscal, dar Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, este conformă principiilor comunitare. Față de sistemul de calcul al taxei, Comisia Europeană prin avizul motivat din 28.11.2007 a considerat că reglementarea din Titlul VII din Codul Fiscal încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunității Europene, în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand achiziționate din alte state. Comisia Europeană a propus abrogarea articolelor din Codul Fiscal care reglementau regimul de taxare al autovehiculelor. Comisia Europeană nu a contestat instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul a acesteia. Potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi este aceeași, indiferent de proveniența lor, fie că sunt din producție internă, import sau achiziții intercomunitare. În forma publicată în aprilie 2008, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei. Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: certificat de înmatriculare, contract de vânzare-cumpărare a autovehiculului, adresa cu nr. 2289/5,03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Tg.N către reclamant.
Examinând materialul probator, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.117/CF din 16.07.2009 Tribunalul Neamța respins excepția tardivității îndeplinirii procedurii prealabile și excepția inadmisibilității. A admis acțiunea formulată de reclamantul G și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Tg.N să restituie reclamantului taxa de poluare în sumă de 2949 lei. De asemenea, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Tg.N și a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2949 lei, reprezentând taxa de poluare percepută de pârâtă de la reclamant.
Reclamantul a achiziționat un autoturism second - hand din Germania pentru a cărui primă înmatriculare în România a achitat taxa de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Examinând excepțiile invocate instanța a apreciat că sunt nefondate.
Astfel, impunerea fiscală nu s-a făcut printr-un act administrativ fiscal cum este Decizia de impunere, împotriva căreia reclamantul ar fi avut obligația de a formula plângere prealabilă. Impunerea fiscală este atipică, reclamantul fiind constrâns să plătească taxa, în caz contrar neputând înmatricula autovehiculul. Cererea de restituire a taxei nu are natura unei plângeri prealabile, ci are natura unei cereri adresate autorității fiscale căreia autoritatea fiscală i-a și oferit răspuns. Termenul de formulare a acțiunii curge de la data adresei cu nr. 2289/5.03.2009, iar acțiunea reclamantului se încadrează în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Excepția de inadmisibilitate a fost găsită de asemenea, neîntemeiată, reclamantul ne criticând constituționalitatea Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, ci invocă aplicabilitatea directă a dreptului comunitar, susținând prevalența normei comunitare față de dreptul național, norma comunitară făcând parte din dreptul intern. Instanța română are competența de a se pronunța.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că art.90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare,sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă fiscală sau vamală care ar fi de natură a afectat libera circulație a bunurilor, mărfurilor sau serviciilor în cadrul UE.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar are competența atunci când dă efect dispozițiilor art.90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră încât drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art.90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică ) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul în care sunt importate.
Art.4 lit.a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2002 prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Instanța a apreciat că textul de lege contravine normelor comunitare cu toate că aparent aceasta ar avea în vedere toate categoriile de autovehicule.
Sintagma "(.) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România" impune plata taxei de poluare doar de către persoanele care importă un autoturism dintr-o altă țară (în cauza dedusă judecății stat membru al comunității), autoturism care este înmatriculat în acest stat și care, cu ocazia primei înmatriculări în România trebuie să plătească taxa de poluare reglementată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008.
În afară de autovehiculele second-hand importate, conform prevederilor Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, obiectul primei înmatriculări în România sunt autovehiculele noi, or pentru acestea, cumpărătorii nu plătesc taxă de poluare. Astfel, în anexa nr.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2002, figurează grila privind cota de reducere a taxei de poluare în funcție de vechimea autovehiculului. În ceea ce privește un autovehicul nou, cota de reducere este "0", de unde rezultă că nu se percepe taxă de poluare pentru autoturism nou care se înmatriculează pentru prima dată în România.
Măsura are un evident caracter discriminatoriu în condițiile în care această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand, importate care se încadrează parametrilor prevăzuți în anexele 1-4 din OUG nr. 50/2002, însă nu se aplică și autoturismelor care circulă pe teritoriul României și care se încadrează în aceeași parametri autoturismelor second-hand cumpărate în România și care nu face obiectul unei prime înmatriculări, precum și autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin urmare nu poate fi vorba de o excepție justificată privind restricțiile de ordin cantitativ prevăzută de art. 30 din Tratat.
Art. 28 al Tratatului interzice impunerea de restricții cantitative asupra importurilor și toate celelalte măsuri cu efect echivalent.
Conform, noțiunea de măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative acoperă toate reglementările din cadrul statelor membre care ar putea restricționa real sau potențial, direct sau indirect, activitățile comerciale din cadrul Comunității.
Această definiție a apărut în cauza C 8/74 Procurorul regal și .
Printre excepțiile justificate privind restricțiile de ordin cantitativ art. 30 din Tratat autorizează interdicțiile sau restricțiile la importuri, exporturi sau pentru mărfurile care tranzitează teritoriul unui stat membru, justificate pe motive de - protecția sănătății și a vieții persoanelor, animalelor, plantelor. Măsura va fi justificată, fie ca o excepție prevăzută de art. 30, fie ca o cerință obligatorie, dacă nu este discriminatorie și adecvată atingerii scopului propus, este proporțională.
În cauza C-524/07 împotriva Austria Curtea Europeană de Justiție a statuat că interzicerea măsurilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import prevăzute în art. 28 CE vizează orice măsura a statelor membre susceptibile să împiedice în mod direct sau indirect în fapt sau doar potențial, comerțul intercomunitar.
a constatat că republica Austria nu și-a respectat obligațiile ce-i revin în baza art. 28 CE, reținându-se că vehiculele care prezintă aceleași caracteristici și care sunt deja autorizate să circule în Austria nu se impun acestei condiții în momentul înmatriculării lor în acest stat membru.
OUG nr. 50/2008 reglementează o situație identică în sensul că din moment ce art. 4 1it. a prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, per a contrario, taxa nu se percepe cu ocazia reînmatriculării unui autovehicul în România, autovehicul care prezintă aceleași caracteristici cu un autovehicul second-hand importat.
În aceeași cauză, Comisia împotriva Austriei, Curtea Europeană de Justiție arată că obiectivul care vizează reducerea numărului de vehicule neechipate cu dispozitive de reducere a emisiilor poluante și a zgomotelor ar putea fi atins prin măsuri nediscriminatorii mai puțin restrictive care să fie, de altfel, de natură să contribuie în mod activ la reducerea parcului național al acestor vehicule, cum ar fi înființarea unui regim fiscal bazat pe vechimea vehiculelor sau pe poluarea produsă de către acestea și luarea de măsuri care să încurajeze casarea mașinilor vechi.
OUG nr. 50/2008 prevede că scopul adoptării acesteia este asigurarea protecției mediului, însă, în măsura în care din motive legate de protecția mediului România nu refuză reînmatricularea vehiculelor folosite care au fost deja înmatriculate în România, nu poate invoca astfel de motive pentru a refuza înmatricularea vehiculelor importate care sunt de același tip.
În ceea ce privește cauzele C 426/07 () și C 313/05 (), instanța a apreciat că acestea nu sunt aplicabile în speță.
Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa de poluare ezultă și din prevederile OUG nr. 218/2008, care reglementează modul de plată / de suspendare a plății a taxei de poluare, nu în funcție de vechimea autoturismului, ci în funcție de proveniența acestuia. Astfel, dispozițiile art. III din actul normativ mai sus menționat prevăd că:
(1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate ilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma le poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
(2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Prin urmare, și în cazul arătat mai sus, plata taxei de poluare este
condiționată de prima înmatriculare a unui autoturism plata taxei, nici într-un caz de gradul de uzură sau vechimea acestuia.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o roblemă p. de drept comunitar, să nu o poată tranșa, s-a statuat că "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție eventual contrară legii naționale".
Totodată, instanța a constatat că cererea de chemare în garanție este întemeiată, suma încasată de autoritatea fiscală fiind integral virată în contul Administrației Fondului de Mediu.
Împotriva sentinței 117/16.07.2009 au declarat recurs Administrația Fondului pentru Mediu și.
Motivând recursul apreciază că hotărârea a fost dată fără temei legal, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Astfel, se arată că instanța a respins în mod nefondat excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de. N raportat la prevederile Ordinului 986/2008. Se invocă faptul că reclamantul trebuia să formuleze plângere împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare în termen de 30 zile.
Pe fondul cauzei se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că taxa de poluare este impusă doar pentru autoturismele second hand nu și pentru autoturismele noi. Astfel din conținutul art. 6 din OUG50/2008 rezultă că datele înscrise în anexe sunt doar elemente ale unei formule de calcul, cota de reducere neprezentând valoarea taxei de poluare.
Sub un alt aspect se arată că instanța a reținut ca fiind discriminare și faptul că plata taxei de poluare este condiționată de prima înmatriculare nu de gradul de uzură sau de vechime, însă aceasta este o considerație falsă dat fiind că formula de calcul implică mai multe elemente: cilindre, gradul de uzură, valoarea combinată a emisiilor de. Apreciază recurenta că este apanajul legiuitorului stabilirea elementului cu care se face plata taxei.
Se arată că în mod greșit s-a apreciat că se încalcă dispozițiile art. 90 din tratatul
. critică sentința recurată atât sub aspectul soluționării excepției tardivității îndeplinirii procedurii prealabile cât și cu privire la fondul cauzei. Se arată că taxa de poluare percepută în aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 nu este contrară Tratatului. Recurenta a făcut trimitere la dispozițiile art. 3, 4 din OUG50/2008, apreciind că reclamantul nu se încadrează în nici una din situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plata taxei și că taxa în discuție se aplică tuturor autoturismelor fie că sunt produse în România fie că sunt produse în alte state.
Prin întâmpinare intimatul Gas olicitat respingerea recursului apreciind sentința recurată ca fiind legală. Astfel, se arată că taxa de poluare instituită de OUG50/2008 este destinată să desemneze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru, consumatorii fiind direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Apreciază intimatul că sunt incidente dispozițiile art. 90 al. 1 având în vedere că impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național sunt calculate în mod diferit.
Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate și din oficiu, această instanță apreciază că sunt fondate, însă nu toate apărările pot fi reținute.
Astfel criticile ce vizează modul de soluționare a excepțiilor sunt neîntemeiate. În cauză, reclamantul a achitat taxa de poluare la Trezoreria Tg. N, raportul de drept fiscal încheindu-se cu Tg. Apreciind că taxa de poluare a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate, uzând de dispozițiile art. 117 din OG92/2003. În acest context, instanța de fond a soluționat în mod corect excepțiile invocate câtă vreme reclamantul nu a contestat un act administrativ fiscal ci a înțeles să formuleze o cerere de restituire a unei sume pe care o consideră achitată în baza unor dispoziții legale contrare dreptului comunitar.
Pe fondul cauzei însă, această instanță reține apărările invocate prin motivele de recurs ca fiind întemeiate apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Este adevărat că în aplicarea art. 148 din Constituție judecătorul național dă eficiență cu prioritate dispozițiilor dreptului comunitar în condițiile în care dispozițiile interne sunt contrare, însă în cauză nu se poate reține că taxa de poluare instituită de OUG50/2008 este contrară art. 90 Tratatul CE.
Astfel, nr.OUG 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru
instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului
pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării
programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat greșit că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor
interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumera categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Curtea reține că art. 90 al Tratatului interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C 393/04 și C 41/05 Industries par. 55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".
Eventualul caracter discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valențe Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, instanța admite totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc). Curtea apreciază că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată
realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața
instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în
baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă
dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au
fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
C care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în dispozițiile art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursurile vor fi admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta-chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, sector 6, nr. 294, -orp A și recurenta-pârâtăDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului N, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N,cu sediul în P N,- Bis, județul N, împotriva sentinței civile nr. 117/CA din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, cu domiciliul în comuna, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea, ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la modalitatea de soluționare a excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2009.
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
red. sent.; red.; tehnored. /5 ex; 28.12.2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Loredana
