Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1207/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1207
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile promovate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Agenția Națională a Vămilor, Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, împotriva sentinței civile nr.570/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentelor, T și A consilier juridic, lipsă fiind recurenta DGFP A, lipsă reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtelor recurente, T și A - consilier juridic solicită atât admiterea recursurilor formulate de către pârâtele, T și A cât și cel declarat de pârâta DGFP A, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 13 ianuarie 2009, precizată și completată, reclamanta SRL Aac hemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a cerut anularea procesului verbal de control nr.11678/12 08 2008 și a Deciziei pentru regularizarea situației pentru obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.707/13 08 2008 emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale și anularea Deciziei nr.549/12 11 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea acțiunii și în completările la aceasta, reclamanta arată că prin procesul verbal de control nr.11678/12 08 2008 și Decizia nr.707/13 08 2008 s-au stabilit în sarcina sa obligații suplimentare de plată în sumă de 675 lei reprezentând TVA și 248 lei majorări de întârziere aferente TVA suplimentar pe care le-a contestat dar prin Decizia nr.549/12 11 2008, Aar espins contestația.
Reclamanta a invocat excepția de nulitate a procesului verbal de control și a Deciziei nr.707/13 08 2008 întrucât aceste acte administrativ fiscale se referă la o perioadă și o sumă care a mai fost controlată anterior, respectiv mărfurile importate cu declarația vamală nr. I 2149/19 04 2007.
Cu privire la obligațiile calculate în sarcina sa, reclamanta a considerat că nu le datorează întrucât bunurile au fost introduse în România în regim de admitere temporară - leasing cu declarație vamală de admitere temporară nr.22167/25 03 2004 și au fost puse în liberă circulație cu declarația vamală nr. 2149/19 04 2007, datoria vamală fiind calculată la cursul valutar de la data înregistrării declarației vamale de punere în liberă circulație conform art.196(1) din nr.HG 1114/2001 raportat la art. 161(1) din Legea nr. 571/2003 și art. 27 din nr.OG 51/1997.
Că datoria vamală a fost calculată corect, afirmă reclamanta, rezultă și din adresa nr.21807/7 08 2008 trimisă de Autoritatea Națională a Vămilor tuturor direcțiilor regionale vamale.
TVA suplimentară nu datorează nici accesoriile calculate.
Reclamanta a cerut și suspendarea executării procesului verbal de control nr.11678/12 08 2008 și a Deciziei pentru regularizare nr.707/13 08 2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu motivarea că are în derulare diferite operațiuni vamale urgente și care nu pot fi îndeplinite întrucât potrivit art.224 din nr.OG 92/2003, pe perioada existenței unei datorii la bugetul statului provenită din operațiunile de vămuire, nu se mai pot efectua astfel de operațiuni.
Prin întâmpinare Aas olicitat respingerea excepției nulității actelor emise de organul vamal cu motivarea că al doilea control s-a efectuat ca urmare a dispozițiilor date prin Decizia nr.353/10 07 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A.
Pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare arată că prin declarația vamală nr.2149/19 04 2007 au fost determinate greșit obligațiile vamale la un curs de schimb valabil la data punerii în liberă circulație a vehiculului importat întrucât o dată cu aderarea României la la data de 01.01.2007 s-au adoptat prevederile legislației europene în domeniul taxelor vamale, așa cum sunt prezentate în Tratatul de aderare a României și Bulgariei la raportat la art. 148 (2) din Constituție care stabilește că prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Ca urmare, susține pârâta, sunt aplicabile prevederile art.144(1) din regulamentul nr.2913/ 1992, al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar potrivit cărora cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă mărfurilor puse în liberă circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim.
A cerut respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării întrucât reclamanta nu a făcut dovada unor cazuri bine justificate și nici a iminenței unui prejudiciu.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin întâmpinarea făcută prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că potrivit Tratatului pentru aderarea României și Bulgariei la. Anexa V, pct.4 alin.16, când declarația de plasare a mărfurilor sub regim se admite temporar a fost acceptată înainte de data aderării, elementele pentru stabilirea datoriei vamale rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat, înainte de data aderării.
Ori înainte de aderare era aplicabil codul vamal al României aprobat prin Legea nr. 86/2006 care la art. 164 (1) prevede că atunci când ia naștere o datorie vamală pentru mărfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare acestor mărfuri în momentul acceptării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară iar aceste prevederi sunt concordante cu prevederile art.144(1) din Regulamentul nr.2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar.
Întrucât în urma aderării la prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatelor de aderare, prevederile art.122 din Legea nr. 141/1997 au devenit inaplicabile fiind contrare legislației europene.
Pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de art.14 din Legea nr. 554/2004 pârâta a cerut respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate.
Prin sentința civilă nr.570/01.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice A pentru suspendarea Deciziei nr.707/2008 și a procesului verbal nr. 11.678/12.08.2008, emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a respins cererea de suspendare față de aceasta; a admis în parte acțiunea, precizată și completată, formulată de reclamanta - SRL A împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A,-; a anulat Decizia pentru regularizarea situației pentru obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 707/13.08.2008 și procesul verbal de control nr. 11.678/12.08.2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Decizia nr. 549/12.11.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A; a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 707/13.08.2008 și a procesului verbal de control nr. 11.678/12.08.2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 39 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 25.03.2004 societatea reclamantă a plasat în regim de admitere temporară, un vehicul. Ulterior, cu declarația vamală nr.2149/19 04 2007 vehiculul a fost pus în circulație.
În conformitate cu prevederile art.78 din Regulamentul nr.2913/1992 privind instituirea Codului Vamal Comunitar și art.100 din Legea nr. 86/2006, a fost efectuat un control ulterior al declarației vamale nr.2149/2007 constatându-se faptul că valoarea în vamă a fost eronat stabilită deoarece cursul valutar folosit a fost cel de la data punerii în liberă circulație și nu cel de la momentul plasării sub regim suspensiv. S-a procedat la regularizarea situației și recuperarea datoriei vamale în sumă de 923 lei prin întocmirea Deciziei de regularizare a situației nr.424/22 04 2008, această decizie fiind desființată de către prin Decizia nr.353/ 10 07 2008 prin care s-a dispus reluarea controlului operațiunii de punere în liberă circulație cu declarația vamală nr.2149/19 04 2007.
Ca urmare a reluării controlului, a fost întocmit procesul verbal de control nr.11678/ 12 08 2008 și a fost emisă Decizia pentru regularizarea situației nr.707/13 08 2008 (fila 18) prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei aceleași obligații vamale suplimentare în sumă de 923 lei respectiv, 675 lei TVA suplimentară și 248 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Prin Decizia nr.549/ 12 11 2008 Aar espins contestația formulată de reclamantă împotriva acestor acte administrativ fiscale.
Instanța a respins excepția de nulitate a procesului verbal de control nr. 11678/12 08 2008 și a Deciziei pentru regularizare nr.707/13 08 2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A întrucât controlul ulterior efectuat de autoritatea vamală s-a efectuat în temeiul art.100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, și nu în temeiul art. 103(3) din nr.OG 92/2003 privind inspecția fiscală, ori art. 100 din Legea nr. 86/2006 nu limitează numărul controalelor ulterioare.
Instanța a reținut însă nelegalitatea actelor administrativ fiscale atacate, atât organul vamal emitent al actelor administrativ fiscale cât și organul de soluționare a contestației făcând o aplicare greșită, trunchiată a actelor normative.
Pentru obligarea societății la plata obligațiilor vamale s-a invocat ca temei de drept Legea nr. 157/2005 anexa 5 pct. 4 alin. 16,19, Legea nr. 86/2006, vamal de import al României, Regulamentul CEE nr.2913/1992.
Prin Legea nr. 157/1995 România a ratificat Tratatul de aderare a Bulgariei și României la UE.
Potrivit art.4 (16) Uniunea vamală din Anexa 5 tratatului de aderare
" procedura care reglementează admiterea temporară stabilită de art.84-90 și 137-14 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1003 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valori în vamă și a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
Ca urmare, în cazul în care declarațiile de plasare a mărfurilor sub regim vamal de admitere temporară au fost acceptate înainte de data aderării, sunt instituite dispoziții speciale aplicabile României, în calitatea sa de nou stat membru.
Aceste dispoziții speciale sunt derogatorii de la procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în art.84-90 și 137-144 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul () nr.2454/1993.
În conformitate cu dispozițiile speciale ale pct.4 alin.16 din Anexa 5 Tratatului de aderare, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
În funcție de data declarației de plasare a mărfurilor sub regim vamal, de admitere temporară, legislația aplicabilă înainte de data aderării, este după caz, fie Legea nr. 141/1997 în vigoare până la data de 19 06 2006, fie Legea nr. 86/2006.
Cum declarația de plasare sub regimul vamal de admitere temporară pentru autovehicul a fost acceptată la 25.03.2004, înainte de data intrării în vigoare a Legii nr.86/2006 Codul vamal al României, iar potrivit art.284 din această lege operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a legii, se finalizează potrivit acelor reglementări, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din Legea nr. 141/1997 în vigoare la data admiterii declarației vamale de admitere temporară.
Potrivit art.122 din Legea nr. 141/1997 în cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.
Așadar, în cazul operațiunilor de admitere temporară inițiate sub incidența Legii nr.141/1007, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de punere în liberă circulație, așa cum a fost calculat prin declarația vamală nr.2149/19 04 2007.
Ca urmare instanța a înlăturat susținerea pârâtelor că valoarea datoriei vamale se stabilește conform art.144 din Regulamentul CEE 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar întrucât prin Tratatul de aderare sunt prevăzute dispoziții derogatorii de la art.144.
A accepta punctul de vedere al pârâtelor ar însemna să nu ținem cont de prevederile derogatorii din Tratatul de aderare.
A fost înlăturată și susținerea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor cum că art. 122 din Legea nr. 141/1997 nu poate fi aplicat pentru că ar cuprinde reglementări contrare legislației europene.
Potrivit art.148(2) din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare.
Ori, art. 122 din Legea nr. 141/1997 nu contravine prevederilor tratatului de aderare care cuprind norme derogatorii făcând trimitere la legea internă în vigoare înainte de aderare.
Este adevărat că la data aderării în vigoare era Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.86/2006, dar prevederile acesteia nu se puteau aplica operațiunilor vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a acestui cod, care se finalizează potrivit acelor reglementări.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, apreciind că reclamanta nu datorează obligații vamale suplimentare de 923 lei stabilite de autoritatea vamală, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea reclamantei și a anulat procesul verbal de control nr.11.678/12 08 2008 și Decizia deregularizare a situației nr.707/13 08 2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A dar și Decizia nr.549/12 11 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării procesului verbal de control și decizia de regularizare a situației, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice A invocată de aceasta întrucât actele a căror suspendare se cere sunt emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale și în consecință în temeiul art.137 Cod fiscal a respins cererea de suspendare față de această pârâtă în baza excepției.
Analizând cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv, producerea unei pagube iminente, cererea fiind astfel neîntemeiată, și a fost respinsă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Agenția Națională a Vămilor, Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii, ca netemeinică și nelegală, a acțiunii formulate de SRL și menținerea actelor administrative contestate, ca fiind temeinice și legale.
În motivarea recursului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A se arată, după expunerea situației de fapt, că odată cu aderarea României la Uniunea Europeana la data de 01.01.2007, s-au adoptat prevederile legislației europene în domeniul taxelor vamale, așa cum sunt acestea prezentate în Tratatul de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, prevederile acestora fiind de imediată aplicare, potrivit art. 148 alin.(2) din Constituție.
In aplicarea acestor prevederi și ca urmare a informațiilor suplimentare obținute în timpul ședințelor organizate de Comisia Europeana - G - prin adresa nr.44138/06.08.2007 au fost făcute precizări referitoare la încheierea operațiunilor suspensive începute înainte de data aderării, astfel încât apreciază corectă poziția prezentată de Autoritatea Naționala a Vămilor privind particularitățile care se aplica în funcție de regimurile vamale suspensive si care au făcut obiectul adresei circulare nr. 44138/2007".
Menționează de asemenea că în condițiile în care data plasării bunurilor sub regimul de admitere temporara a avut loc înainte de data aderării la Uniunea Europeana, atunci când erau în vigoare prevederile Regulamentului de aplicare a Codului vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. l 114/2001, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 155 alin.2 din Regulament care stipulează că " vamale și alte drepturi de import datorate se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv".
Astfel, cauzei i-au fost aplicate dispozițiile conținute în adresa circulara nr. 44138/06.08.2007 înregistrată la.V T sub nr. 21807/08.08.2007, chiar de către organele autorității vamale, care la momentul emiterii deciziei atacate au făcut aplicațiunea conținutului acesteia.
Având în vedere cele mai sus arătate rezultă că la încheierea regimului suspensiv prevăzut de art. 4 alin. (16) lit. d din Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/1992 început înainte de aderare si neîncheiat la momentul aderării, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este potrivit legislației comunitare, respectiv pct. 15, si pct. 16 din Actul de Aderare - Anexa V pct.4 din Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, cel valabil la data înregistrării declarației vamale de plasare a mărfurilor sub acest regim și nu cel de la data punerii în liberă circulație a bunurilor, fapt care a condus la calcularea eronata a valorii în vamă de către petentă și implicit a drepturilor vamale aferente declarației vamale nr. 2149/19.04.2007.
Referitor la majorările de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata suplimentara, calculate în sarcina reclamantei-intimate prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 706/13.08.2008, menționăm că stabilirea de majorări de întârziere în sarcina reclamantei reprezintă măsură accesorie în raport cu debitul, acestea fiind corect stabilite de organele vamale.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ.; art. 284 din Legea nr. 86/2006; art. 122 din Legea nr. 141/1997 actualizata; art. 144 din Regulamentul CEE nr. 2913/92; art. 32, art. 119, art. 206, art. 207, art. 210, art. 213 si art. 216 din nr.OG 92/2003 instituire a Codului vamal Comunitar.
În motivarea recursului, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale arată că soluția primei instanțe este nelegală deoarece la interpretarea textului de lege nu se are în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare".
Astfel, potrivit Tratatului de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, Anexa V, pct.4, par. 13 "depozitul temporar și regimurile vamale menționate la articolul 4 alineatul 16 lit. b-h (lit. f: admiterea temporară - ) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 care au început înainte de aderare încetează sau se încheie în condițiile legislației comunitare ".
În conformitate cu prevederile art. 144 alin.1 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar "atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară" . Astfel, prevederile art. 122 din Legea nr. 141/1997 au devenit inaplicabile fiind contrare legislației europene.
În ceea ce privește punctul de vedere al autorității vamale se arată că prin adresa nr. 44.138/06.08.2007 a Direcției Tehnici de și Vamal, pct.2, urmare a precizărilor suplimentare obținute în timpul ședințelor organizate de Comisia Europeană -DG, se fac precizări în sensul că "Pentru regimurile de perfecționare activă și admitere temporară [.] e) cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim".
De asemenea, la pct.7 din aceeași adresă se dispune că "Dispozițiile contrare cuprinse în adresele circulare [.] nr. 14.938/13.03.2007 își încetează aplicabilitatea".
În ceea ce privește contestarea sumelor reprezentând majorări de întârziere menționează faptul că acestea au fost calculate în baza art. 119 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală care prevede că "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere" coroborat cu art. 120 alin.1 din Codul Fiscal care stipulează că "majorări de - întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv" și având în vedere momentul nașterii datoriei vamale așa cum este el prevăzut de art. 223 alin.2 din Codul Vamal al României instituit prin Legea nr. 86/2006, și anume: "datoria vamală la import se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză ". Astfel, în mod legal accesoriile au fost calculate de la data punerii în liberă circulație și până la data controlului.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a reținut corect că, în cazul operațiunilor de admitere temporară inițiate înainte de data aderării României la Comunitatea Europeană, cursul de schimb valutar necesar transformării valorii mărfurilor este cel valabil la data punerii în liberă circulație iar nu cel de la data plasării bunului în regim de admitere temporară.
Curtea subscrie argumentației juridice din considerentele sentinței civile recurate cu privire la interpretarea dispozițiilor art.284 din Legea nr.86/2006, art.122 din Legea nr. 141/2007 precum și a dispozițiilor reglementărilor comunitare, respectiv art. 84-90, art. 137 -144 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992, art. 496-523, art. 553-584 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993.
În plus, raportat la dispozițiile art. 27 alin. 1 și 4 din Ordonanța nr. 51/28 august 1997 privind operațiunile de leasing, utilizatorul, în situația în care optează pentru achiziționarea bunului este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, toate obligațiile vamale se calculează prin raportare la valoarea reziduală a bunurilor din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, moment care survine atunci când utilizatorul își exprimă opțiunea pentru achiziționarea bunului și care se situează în timp uneori la o distanță considerabilă față de data când respectivul bun este plasat sub regim de admitere temporară.
Pe cale de consecință, și la calcularea bazei de impozitare pentru TVA organul vamal trebuie să aibă în vedere cursul de schimb valutar din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare iar nu acela din momentul plasării bunului sub regim vamal suspensiv, fiind lipsit de rațiune ca pentru o datorie vamală, născută și calculată la o anumită dată, să se aibă în vedere un curs valutar valabil cu câțiva ani înainte, când nici contribuabilul, nici autoritatea vamală nu aveau reprezentarea prețului vânzării ori a intenției de cumpărare a autovehiculului.
Considerentele rezultate din interpretarea art.27 alin.1 și 4 din Ordonanța nr. 51/1997, cu privire la momentul în raport cu care trebuie calculat cursul valutar, își găsesc fundamentarea și pe art. 35 alin.1 și 2 Cod vamal comunitar, din care rezultă că atunci când factorii folosiți la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimați într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb care se folosește este cel publicat de autoritățile competente ale statului membru interesat, fiind necesar ca "un astfel de curs de schimb să reflecte cât mai corect posibil, valoarea curentă a acestei monede în tranzacțiile comerciale".
Concluzia care se impune în speța de față este aceea că datoria vamală trebuia calculată la cursul de schimb din momentul nașterii datoriei vamale, respectiv cel al declarației bunurilor pentru import, 19.04.2007. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât în speță nu este contestat momentul nașterii datoriei vamale.
Cât privește invocarea de către recurenta _ apunctului 1 lit.din adresa Autorității Naționale a Vămilor nr.44138/06.08.2007, Curtea reține că aceasta, pe lângă faptul că nu deține forța juridică a unei reglementări, nici nu se referă la situația concretă în care se află reclamanta intimată, ci lamărfurile necomunitareaflate în regimuri vamale suspensive.
Mai mult decât atât, aceeași adresă, referindu-se de această dată la operațiunile de leasing, în cadrulpunctului 6al acestei adrese, prevede că nivelul taxei vamale și cursul de schimb utilizat pentru determinarea acestora suntcele în vigoare la data declarării mărfurilor sub regim vamal de import sau de liberă circulație
Însăși pârâta confirmă așadar prin adresa menționată momentul în raport de care se efectuează transformarea monedei ca fiind acela al importării sau punerii în circulație iar nu acela al situării bunului în regim de admitere temporară.
Față de considerentele expuse, se impune concluzia că operațiunea vamală în cauză trebuia finalizată conform prevederilor din Regulamentul CEE nr. 2454/1993, în cazul mărfurilor comunitare aplicându-se cursul valutar de la data punerii în circulație a mărfurilor. Pe cale de consecință, fiind apreciată ca nedatorată taxa pe valoare adăugată suplimentară, aceeași concluzie se impune și cu privire la accesorii, în virtutea principiului "accesorium sequitur principale".
Apreciind așadar că recursurile formulate sunt neîntemeiate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, urmează a le respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile promovate de recurenta DGFP A și, T și A, împotriva sentinței civile nr.570/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Red. -19.11.2009
Tehnored ML-19.11.2009
2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Ionel Barbă, Rodica
