Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1220/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1220/
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare împotriva Deciziei nr.433/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr- formulată de declarat de contestatoarea PRIMĂRIA ORAȘULUI P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata Prefectura V, consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, contestatoarea a depus note scrise,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de Curtea de Apel Galați, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, Instituția Prefectului V, a solicitat să se constate în contradictoriu cu Primăria Oraș P și Societatea de Gospodărire Comunală și Locativă P, nulitatea absolută a contractului de dare în plată, autentificat sub nr.524 din 5 martie 2008 la..
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr.21/21 ianuarie 2009 admis acțiunea, constatând nulitatea contractului de dare în plată.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că prin actul autentificat sub nr.524/05.03.2008 la BNP din P, intitulat "Contract de dare în plată" Primăria orașului transmitea către SCGCL P imobilele descrise la punctul 3.1 din contract, în contul unei datorii de 1.175.537,88 lei.
La încheierea acestui act primarul orașului a fost mandatat prin HCL nr.91/28.11.2007 prin care s-a aprobat trecerea imobilelor respective din domeniul public în cel privat al orașului P, precum și evaluarea acestor imobile în vederea începerii licitației publice sau compensării prin predarea în natură în contul datoriei către SCGCL
Această Hotărâre de consiliu Local a fost contestată de Instituția Prefectului în dosarul nr-, în care prin Sentința civilă nr.449/30.06.2008 s-a admis acțiunea și s-a anulat în parte articolul 3 al Hotărârii de consiliu local în ceea ce privește compensarea prin predare primire a imobilelor în contul datoriei, reținându-se că potrivit dispozițiilor art.123 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale singura modalitate legală de valorificare a imobilelor în cauză este licitația publică.
Această sentință civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.871/11.12.2008 a Curții de Apel Galați prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local al orașului
Prin urmare, intră în puterea lucrului judecat faptul că bunurile din domeniul public sau privat la statului pot fi vândute, conform dispozițiilor art.123 din Legea nr.215/2001 modificată, numai prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Împotriva sentinței au declarat recurs Primăria Oraș P și Societatea de Gospodărire Comunală și Locativă P, criticând-o pentru motive de nelegalitate, întrucât instanța de fond a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al obiectului cauzei deduse judecății, dând o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile cauzei.
În recursul Primăriei Oraș P, se susține că încheierea contractului din 5 martie 2008 s-a întemeiat pe dispozițiile P nr.91/2007 al cărei control de legalitate a fost efectuat de Prefectura Județului V pe data de 10 ianuarie 2008, situație ce a fost comunicată Primăriei la 15 aprilie 2008.
În acest fel Hotărârii Consiliului Local i-a fost recunoscută legalitatea, astfel că aceasta și-a produs efectele juridice.
Se susține că greșit instanța și-a întemeiat motivarea pe Decizia nr.871/11.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, întrucât ea nu se aplică pentru trecut, neputând retroactiva ci numai pentru viitor.
În consecință actele încheiate anterior pronunțării deciziei rămân valabile, în acest sens fiind și disp.art.23 din Legea nr.554/2004.
Sub un alt motiv de recurs se invocă greșita interpretare a disp.art.123 din Legea nr.215/2001, în referire la aceiași decizie a Curții de Apel, susținându-se că, prin aceasta s-a statornicit cu autoritate de lucru judecat că bunurile din domeniul privat al statului pot fi vândute numai prin licitație publică.
Instanța de fond trebuia să observe că vânzare și darea în plată sunt operațiuni juridice distincte și cu reglementări diferite, respectiv pentru prima, operând disp.art.123 din Legea nr.215/2001 iar pentru a 2-a, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil în capitolul său referitor la stingerea obligațiilor.
În recursul declarat de ""P se susține că, darea în plată realizată cu Primăria P se referă la o datorie acumulată de Primărie la societatea furnizoare de utilități, a cărei stingere s-a dorit a se realiza pe această cale și nu are nimic comun cu art.123 din Legea nr.215/2001 care presupune vânzarea la licitație publică.
Se mai susține că " "P a intrat în procedura insolvenței prin sentința civilă nr.1215/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, astfel că potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, orice acțiune judiciară și extrajudiciară împotriva sa, trebuia suspendată.
Se afirmă totodată că imobilul ce a făcut obiectul contractului nu se mai află în patrimoniul său, fiind vândut la licitație publică și adjudecat de "Filiala de furnizare a energiei electrice Muntenia Nord, în data de 3 iunie 2008.
Curtea a apreciat că recursul Primăriei Oraș P este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că stingerea datoriei acumulate de Primăria Oraș P s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, cu specială referire la art.123 din Legea nr.215/2001.
Imobilul înstrăinat în modalitatea aleasă de părți, face parte din domeniul privat al orașului P, situație în care, acestuia i se aplică regimul prevăzut de legea citată.
În legătură cu soluționarea cauzei, interpretarea dată de recurentă, în sensul că instanța de fond s-a aflat într-o gravă confuzie cu privire la noțiunea de vânzare și dare în plată, este total neavenită.
În fapt prin vânzare sau dare în plată, finalitatea operațiunii a fost aceiași respectiv stingerea datoriei acumulate de primărie, fiind vorba de o reală înstrăinare a unui bun, aparținând domeniului privat al orașului
Sub acest aspect, instanța de fond nu putea ignora cele dispuse prin decizia nr.871/11.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, care a menținut sentința civilă nr.449/30.06.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul anulării în parte a mai exact art.3 din nr.91/28.11.2007, care a aprobat trecerea unor bunuri din proprietate publică în cea privată a orașului P, precum și începerea procedurii de evaluare a lor, în vederea organizării licitației publice sau a compensărilor prin predarea în natură în contul datoriei către ""
În această situație, disp.art.23 din Legea nr.554/2004, nu funcționează fiind vorba de o anulare parțială a, respectiv un singur articol din cuprinsul ei, care se referă la subiecți de drept precis determinată, ceea ce nu-i conferă sub aspectul discutat valoarea de act administrativ cu caracter normativ.
Recursul declarat de Societatea Comercială de Gospodărire Comunală și Locativă P, a fost anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii, Primăria orașului P, prin reprezentanții săi legali, a formulat contestație în anulare, fără a se indica însă temeiul de drept aș cererii.
În motivare s-a arătat că decizia este rezultatul unor greșeli materiale cât și a omisiunii pronunțării pe unul din motivele recursului contestatoarei.
Instanța a încălcat principiul neretroactivității legii, tranzacția fiind efectuată în perioada de legalitate a HCL nr.91/2007.
Curtea nu s-a pronunțat cu privire la motivul de recurs ce se referă la o dispoziție imperativă, respectiv prevederile art.49 din Lg. 215/2001 potrivit cărora hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință iar cele individuale de la data comunicării. Aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termene de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect, termen care în cauză nu a fost respectat.
Tranzacția în speță nu încalcă norme de ordine publică pentru a fi lovită de nulitatea absolută este reglementată de legea civilă, art.1095 coroborat cu art.1124 civ. și art.61 al.1 di Lg.215/2001, astfel încât nu au fost încălcate prevederile art.123 din Lg.215/2001.
În concluzie, dispozițiile imperative ale art. 23 din Lg.544/2004 modificate prin Lg. 262/2007 și ale art.49 din Lg. 215/2001 republicată au fost ignorate sau greșit interpretate, fapt ce a condus la o decizie total eronată.
Prin precizările depuse ulterior, contestatoare arată că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la nulitatea invocată de instanța de fond, iar cu ocazia soluționării recursului s-a asimilat în mod greșit vânzarea cu darea în plată.
Prin cererea depusă la data de 30.11.2009 contestatoarea a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ cu consecința nulității absolute a celor două hotărâri, speța fiind de competența instanțelor de drept comun.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 317-318 .pr. civ. ce reglementează expres și limitativ cazurile de contestație în anulare, Curtea apreciază că cererea nu este fondată.
Motivele invocate de contestatore nu reprezintă greșeli materiale în sensul reglementat de textul de lege citat, ci apărări de fond care au fost avute în vedere și asupra cărora instanțele s-au pronunțat nemaiputând face obiectul analizei în cauza de față.
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, motivarea deciziei respectând prevederile art.261 pct.5 pr. civ.
Instanța a analizat natura operațiunii intervenite, apreciind că prin vânzare sau dare în plată finalitatea este aceeași, fiind vorba de o reală înstrăinare a unui bun aparținând domeniului privat al orașului P, situație în care s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 123 din Lg.215/2001.
Ca atare, corect a apreciat Curtea că art.23 din Lg. 554/2004 nu funcționează cauza fiind soluționată sub toate aspectele invocate.
Sunt nefondate susținerile contestatoarei în sensul necompetenței instanțelor de contencios administrativ având în vedere prevederile art.2 lit.a pr.civ. raportat la obiectul cererii și calitatea părților.
Față de cele expuse, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare împotriva deciziei nr.433/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr- formulată de contestatoarea PRIMĂRIA ORAȘULUI P,-, județul V, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 3 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./15.02.2010
Tehnored./2ex./19.02.2010
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
