Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BAC
SECȚIA COMERCIAL, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 1230/2009
Ședința public de la data de 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
Judector - - - -
Judector - -
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI N, împotriva sentinței civile nr. 50 din 12 martie 2009, pronunțat de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal fcut în ședința public, a rspuns avocat cu împuternicire avocațial din partea recurentului-pârât Consiliul Local - Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului P N, lips fiind intimata-reclamant COM.
Procedura legal îndeplinit.
S-a expus referatul cauzei de ctre grefier, dup care:
Aprtorul recurentului arat c nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constat cauza în stare de judecat, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât susține oral motivele de recurs coroborate cu înscrisurile aflate în dosar din care rezult c deși se susține de ctre intimat c, a fost reziliat contractul de închiriere privind suprafața de teren pentru care au fost stabilite obligațiile fiscale, nu exist un proces-verbal de predare-primire al acestuia. De asemenea, consider c expertiza contabil efectuat în cauz este nul întrucât expertul nu a fcut dovada convocrii prților pentru data stabilit în vederea efecturii expertizei. Concluzionând, apreciaz c în cauz, este vorba de o denunțare unilateral a contractului de închiriere. Faț de motivele invocate și probele administrate în cauz, solicit admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecat reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta - Com SRL în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local P N - Direcția Taxe și Impozite, a solicitat s se dispun anularea Deciziei cu nr.57/2007 prin care a fost respins contestația reclamantei, anularea Deciziei de rectificativ nr. 5527/DI/05.07.2007 și s se constate valoarea exact a cuantumului taxei pe teren pentru suprafața de 887. pentru anul fiscal 2007.
În motivarea acțiunii reclamanta arat c prin Decizia de impunere nr. 2066/DI/13.03.2007 pârâta a stabilit în sarcina reclamantei o tax pe teren pentru suprafața de 887. situat p. în P N, str. - precum și un impozit pe cldirea nefinalizat. Prin contestația cu nr. 141/12.04.2007 reclamanta a contestat ambele valori stabilite în sarcina reclamantei, iar prin Decizia nr.57/04.07.2007 contestația reclamantei a fost admis în parte în sensul c s-a constatat greșita impozitare a unei cldiri nefinalizate și s-a emis decizia rectificativ nr. 5527/DI/05.07.2007 prin care s-a reținut în sarcina reclamantei contravaloarea taxei pe teren. Reclamanta susține c nici Decizia rectificativ nu este corect în condițiile în care suma stabilit ca tax pe teren nu este real deoarece suprafața de 887. teren p. a constituit obiectul contractului de închiriere nr. 19804/18.08.2002 iar categoria de folosinț potrivit nr.9/26.01.1005 este teren neproductiv. Potrivit nr.412/07.12.2006 terenurile neproductive nu sunt impozabile iar potrivit art.256 alin.3 din Codul Fiscal pentru terenurile proprietate public sau privat a statului ori a unitților administrativ teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori folosinț se stabilește taxa pe teren care reprezint sarcina fiscal a concesionrilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinț, dup caz, în condiții similare impozitului pe teren.
Concluzioneaz reclamanta c în condițiile în care impozitul pe teren nu poate fi perceput din cauza categoriei de folosinț a terenului, precum și datorit similitudinii dintre modul de stabilire a taxei pe teren faț de impozitul pe teren în situația dedus judecții, reclamanta susține c nu exist nici o obligație de plat a unei taxe pe teren. Ceea ce reclamanta datoreaz pentru acea suprafaț de teren este contravaloarea redevenței pentru concesiune, sum ce a fost achitat de reclamant. Susține c terenul nu mai este în posesia reclamantei ca urmare a rezilierii contractului de concesiune.
Prin întâmpinare pârâta Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite arat c în urma soluționrii contestației cu nr. 141/12.04.2007 formulat de reclamant, autoritatea fiscal a constatat c se impune stabilirea în sarcina reclamantei taxa pe teren pentru anul 2007 pentru terenul închiriat de la municipiul PNp rin Contractul de închiriere nr. 19804/13.08.2002 în conformitate cu dispozițiile art. 256 alin.3 din Codul fiscal, care reprezint sarcina fiscal a titularilor dreptului de închiriere. Prin susținerile referitoare la faptul c în sarcina sa a fost stabilit și calculat obligația fiscal reprezentând impozit pe teren, reclamanta se afl în eroare întrucât în sarcina sa a fost stabilit obligația fiscal tax pe teren și nu impozit pe teren. Obligațiile fiscale au fost stabilite și calculate potrivit art. 258 alin.5 Cod fiscal. În aceast situație organul fiscal a constatat c acest capt de cerere al contestației administrative este neîntemeiat și a fost respins
În dovedire au fost depune înscrisuri: Decizia nr.57/04.07.2007, Decizia de nr.2066DI/13.03.2007, contestația cu nr.141/12.04.2007 împotriva Deciziei de, Decizia de rectificativ cu nr.5527DI/05.07.2007, Contract de Închiriere cu nr.19804 din 13.08.2002, act constitutiv al - Com. A fost încuviințat proba cu expertiza contabil.
Prin sentința civil50/12.03.2009 s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat decizia 57/2004 și s-a desființat din decizia rectificativ DI/2007 obligația fiscal reprezentând tax pe teren ulterioare lunii martie 2007, menținându-se celelalte dispoziții ale actului contestat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre instanța de fond a reținut c prin Decizia de cu nr.2066DI/13.03.2007 i-au fost stabilite impuneri fiscale cu titlu de tax pe teren și impozit pe cldiri, iar în urma contestației administrative cu nr.141/12.04.2007 pârâta a emis Decizia nr. 57/04.07.2007 prin care a admis în parte contestația, anulând impunerea fiscal reprezentând impozit pe cldiri și menținând impunerea fiscal reprezentând tax pe teren.
Urmare a emiterii Deciziei nr. 57/04.07.2007, autoritatea fiscal a emis Decizia rectificativ nr.5527DI/05.07.2007 în cuprinsul creia printre alte impuneri fiscale precum impozit pe mijloace de transport, impozit pe cldiri și taxa de reclam și publicitate a inclus și impunerea fiscal menționat prin Decizia nr.57/2007 referitoare la impozitul pe teren (taxa pe teren) aferent închirierii suprafeței de 887. conform p. contractului nr.19804 din 13.08.2002 încheiat de reclamant cu municipiul PAr eținut instanța c efectele contractului de închiriere au încetat la sfârșitul lunii martie 2007 potrivit art.3 din cap. III din contract, reclamanta solicitând rezilierea contractului prin adresa cu nr.122/23.03.2007 cu nr. 18167/23.03.2007 la Primria P N, situație ce rezult din constatrile expertului contabil (fila 106).
Cu privire la susținerea pârâtei conform creia reclamanta nu a formulat contestație împotriva Deciziei de rectificativ cu nr.5527DI/05.07.2007 a fost constatat ca irelevant atâta timp cât impunerea fiscal reprezentând taxa pe teren reprezint tocmai consecința soluționrii contestației administrative cu nr.141/12.04.2007 formulat împotriva Deciziei nr.2066DI/13.03.2007.
Referitor la taxa pe teren, deși se încadreaz în categoria de folosinț neproductiv, acesta nu este exclus din categoria celor pentru care se datoreaz tax pe teren. Astfel pentru a se încadra în aceast categorie, terenului nu îi sunt aplicabile prevederile art.258 alin.3-5 din Legea nr.571/2003 și nu este scutit de tax, pentru a fi scutit de tax, reclamanta mai trebuia s fac dovada întrunirii cumulative a condițiilor prevzute de art.258 alin.5^1 lit. a și art.258 alin.5^1 lit.. sens în care a constatat c reclamanta îndeplinește condiția prevzut la lit. a și anume are înregistrat în obiectul de activitate agricultur, respectiv (cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante - cod 0111, cultivarea legumeloretc.) îns nu face dovada c are înregistrate în evidența contabil venituri și cheltuieli din desfșurarea obiectului de activitate - agricultur, motiv pentru care reclamanta datoreaz tax pe teren nefiind exclus de la obligația de plat a acesteia.
Având îns în vedere c reclamanta a cerut rezilierea contractului de închiriere și c potrivit art.3 din Contractul cu nr.19804/13.08.2002 la solicitarea rezilierii înceteaz prelungirea de drept a contractului, taxa de teren este datorat numai pân la sfârșitul lunii martien2007 nu și dup acest moment.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs pârâta care susține c împotriva deciziei rectificative reclamanta nu a formulat contestație iar instanța ar fi anulat-o deși reclamantul a achitat obligațiile fiscale. C greșit a reținut instanța c terenul nu ar mai fi în posesia reclamantei deși aceasta recunoaște c se afl în posesia sa.
În ceea ce privește expertiza efectuat recurenta reitereaz excepția nulitții ca urmare a necitrii prților la efectuarea acesteia.
Prin precizrile la motivele de recurs depuse la dosarul cauzei la data de 09.09.2009 recurenta arat c instanța s-a pronunțat cu privire la rezilierea contractului de închiriere depșind petitul acțiunii, c a reținut ca dat a rezilierii data de 31.03.2007 fr a preciza care au fost criteriile care au stat la baza concluziei, c fiind o închiriere pe o perioad nedeterminat încetarea contractului se poate face cu respectarea dispozițiilor art. 1436. civil, instanța neavând criterii pentru a reține rezilierea contractului. Se susține c intimata a fost chemat pentru predarea terenului îns aceasta se afl în continuare în posesia lui.
Curtea verificând cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedur civil sentința recurat în limitele motivelor de recurs formulate, constat nefondat recursul, pentru urmtoarele considerente:
Referitor la critica privind lipsa contestației administrative prealabile privind decizia de impunere 5527/D/05.07.2007 aceasta nu se fondeaz. Astfel, așa cum arat chiar recurenta, decizia de impunere 5527/D/05.07.2007 a fost emis de recurent în urma soluționrii contestației formulat, în condițiile art.175 Cod procedur fiscal împotriva deciziei de impunere anterioar(nr.2066 D/13.03.2007), contestație ce a fost soluționat prin decizia 55/2007. Nemulțumit de soluția pronunțat de recurent în soluționarea contestației prin decizia 57/2007 reclamantul a solicitat anularea acestei decizii precum și a actelor administrativ fiscale emise în temeiul acestei decizii, respectiv declarația rectificativ 5527/D/2007.
În aceste condiții plângerea prealabil formulat împotriva actului administrativ-fiscal soluționat de ctre organul fiscal prin decizia 55/2007 acoper exigențele art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 și pentru actul administrativ fiscal emis în baza deciziei 55/2007.
Procedura prealabil este impus de lege pentru a da posibilitatea autoritții administrative de a-și reevalua actul administrativ contestat, posibilitate satisfcut de societatea reclamant prin plângerea prealabil formulat împotriva deciziei de impunere 2066/D/2007. În aceast plângere s-a invocat nelegalitatea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei, aceleași obligații - respectiv taxa pe teren - fiind stabilit, în urma soluționrii contestației și prin decizia rectificativ.
A interpreta în sensul propus de recurent ar însemna impunerea unui formalism excesiv care, în fapt, printr-un șir de declarații rectificative succesive ar avea drept consecinț împiedicarea persoanei vtmate printr-un act administrativ fiscal de a avea acces la justiție, ceea ce este contrar art.52 din Constituția României.
Nici critica privind limitele învestirii instanței nu se fondeaz.
Astfel raporturile de drept material fiscal sunt generate de folosirea de ctre reclamant a unei suprafețe de teren, folosire statuat și reglementat prin contractul de închiriere înregistrat de Primria municipiului PNs ub nr.19.804/13.08.2002. În legtur cu acest contract instanța de fond era obligat s verifice dac faptul generator al obligației fiscale, respectiv folosirea terenului, exista pe perioada pentru care se pretinde taxa pe teren.
Așa cum susține și recurenta, contractul de închiriere a avut o durat pân la 31.12.2002 și a fost prelungit tacit de prți, îns la data de 23.03.2007 locatara reclamant a notificat încetarea contractului potrivit art.1436 cod civil (fila 57). În aceast situație problema care putea fi analizat este aceea dac locatarul a respectat cerința termenului prevzut de art.1436 alin.2 Cod civil și nu existența " concediului" recunoscut de altfel și de locator prin adresa 18.167/5.06.2007(fila 56), aspect care nu a fost pus în discuție de recurent. Oricum, consecințele nerespectrii de ctre prți a clauzelor contractuale excedeaz verificrii instanței de contencios, aceasta fiind ținut doar, așa cum s-a menționat, de stabilirea situației de fapt fiscale care ar putea sau nu s genereze obligații fiscale în sarcina prților. Faț de considerentele care preced, care complinesc și considerentele primei instanțe, nici aceast critic nu se fondeaz.
Susținerea recurentei c reclamanta ar fi recunoscut c folosește terenul și în prezent, fapt ce ar fi menționat în încheierea din 12.02.2009 nu este dovedit, din încheierea menționat nu rezult o astfel de împrejurare (fila 139).
Referitor la nulitatea expertizei invocat prin motivele de recurs, aceasta chiar întemeiat, nu ar avea consecințe asupra hotrârii recurate deoarece la pronunțarea acesteia instanța nu a avut în vedere concluziile expertului.
Astfel, este lipsit de relevanț dac instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții atât timp cât expertiza nu a fost avut în vedere la soluționarea cauzei.
În consecinț, apreciind ca fiind nefondate criticile formulate de recurent, instanța urmeaz s resping recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI N, împotriva sentinței civile nr. 50 din 12 martie 2009, pronunțat de Tribunalul Neamț, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamant COM, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 04 2009.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea - - | Judector, - - - | Judector, - |
Grefier, |
Red.sent.
Red.dec.rec.
Tehnored.Fl.B-4 ex.- 28.12.2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
