Anulare act administrativ . Decizia 1233/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 1233/2009
Ședința publică de la data de 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B împotriva sentinței civile nr.494 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic G cu delegație de reprezentare din partea recurentei-pârâte Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B și intimata-reclamanta, personal și prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, susținând oral motivele de recurs coroborate cu actele normative în vigoare care la data solicitării reclamantei a plății unei indemnizații pentru cel de-al doilea copil, nu prevedeau acordarea acelei indemnizații, acest drept fiind stabilit ulterior în cursul anului 2009, prin lege, dar care potrivit principiilor de drept, nu retroactivează. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și a menținerii deciziei emise de pârâtă și contestată de reclamantă.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică având în vedere că instanța de fond în mod corect a anulat decizia emisă de recurentă, statuând că dispozițiile art.2 alin.1 din G:1025/2006 și art.6 alin.1 din OUG148/2005 nu pot fi interpretate decât prin prisma art.3 alin.1 din HG1025/2006. În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefundat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1364/110/04.03.009 reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B, a solicitat anularea Deciziei nr. 167/11.12.2008 și emiterea unei noi decizii prin care să se acorde indemnizația de crește și pentru cel de-al doilea copile minor, născut la data de 30.09.2008 până la împlinirea vârstei de 2 ani.
În motivarea acțiunii s-a arătat că este mama a doi copii gemenii: și născuți la data de 30.09.2008, dar prin Decizia nr. 167/11.12.2008 pârâta a respins cererea de acordare a indemnizației de creștere și pentru minorul, motivat de faptul că primește deja indemnizație pentru celălalt copil, născută la aceeași dată. Se susține că acordarea indemnizației de creștere pentru copii minorii este reglementată de art. 1 din OUG nr. 148/2005 legiuitorul dorind ca părinții să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară, legea reglementând situația copiilor născuți concomitent, astfel că drepturile stabilite pentru un copil trebuie răsfrânte și asupra celorlalți, iar art.2 alin.3 din HG nr. 1025/2006 care definește noțiunea de naștere, încalcă prevederile art.1 și art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, instituind o discriminare între persoane aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă și cei rezultați dintr-o naștere simplă, creând posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizației pentru naștere, dar nu pentru toții copii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi firesc.
De asemeni, prin prevederile art.1 și art.6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 legiuitorul a dorit, ca în cazul unei nașteri multiple, a doi copii, fiecare dintre aceștia să beneficieze de aceleași drepturi ca și copii rezultați dintr-o naștere simplă, acordarea indemnizației lunare raportându-se la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondate.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că această excepție a fost invocată față de afirmați reclamantei privind nelegalitatea dispozițiilor art. 2 alin.3 din HG nr.1025/2006 raportate la art.1 și art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005 iar S -. B este nevoită să aplice normele legislative în vigoare și nu să le și emită.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii și menținerea Deciziei nr. 167/11.12.2008, având în vedere dispozițiile art.1, art.6 alin.1 din OUG nr.14/2005, cât și dispozițiile art. 2 alin.1, art. 3 alin.1, art.8 alinm.2 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, legiuitorul având în vedere indemnizația acordată să reprezinte plata concediului pe care angajatorul îl acordă angajatului pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, luând în calcul procesul nașterii ca atare, fără a se preciza expres numărul copiilor ce pot rezulta în cazul unei nașteri.
Prin sentința civilă 494/13 mai 2009 s- respins excepția lipsei calității procesuale, s-a admis acțiunea și s-a anulat decizia 167/11 2008 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să acorde indemnizație lunară și pentru minorul, născut la 30.09.2008 până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive instanța a respins-o, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Decizie nr. 167/11.12.2008, decizie care a fost emisă de către pârâtă, iar pe de altă parte reclamata nu a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.3 din G nr. 1025/2006 ci doar discordanța dintre aceste dispoziții legale și dispozițiile art.1 și art.6 din OUG nr. 148/2005.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Contestatoarea, este mamă a doi copii gemeni: și născuți la data de 30.09.2008, conform certificatului de naștere depuse la dosarul cauzei.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3048/08.12.2008 reclamanta s-a adresat Agenției Județene de Pensii Sociale B, solicitând acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, născut la data de 30.09.2008, până la împlinirea vârstei de doi ani, cererea care a fost respinsă prin Decizia nr. 167/11.12.2008, motivat de faptul că reclamanta beneficia de acest drept pentru copilul, născută la aceeași dată (30.09.2008) cu copilul pentru care solicită aceste drepturi.
Conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din G nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, persoanele care în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau opțional în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
De asemeni, conform art.6 alin.1 din G nr.148/2005 atât concediul cât și indemnizația lunară, prevăzută la art.1 și art.2 se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri, dispoziție preluată și de art. 2 din G nr.1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor G nr. 148/2005.
Noțiunea de "naștere" este definită de dispozițiile art.3 alin.1 din G nr.1025/2006 în sensul că "prin naștere se înțelege aducerea pe lume a uneia sau mai multor copii vii".
Ca urmare, din interpretarea dispozițiilor art. 3 alin.1 din G nr.1025/2006, rezultă că legiuitorul nu a făcut nici o diferențiere între o naștere simplă sau o naștere multiplă, ci intenția legiuitorului a fost aceea de a se reglementa numărul de copii născuți vii ca urmare a procesului nașterii și nu numărului de nașteri ca atare.
Astfel, dispozițiile art. 2 alin.1 din G nr. 1025/2006 și art. 6 alin.1 din G nr. 148/2005 nu pot fi interpretate decât prin prisma dispozițiilor art. 3 alin.1 din G nr. 1025/2006 în sensul că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare copil născut dintre primele trei nașteri, neputându-se pune semnul egalității între procesul nașterii și starea fiziologică de "sarcină".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care susține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 al. l din OUG 148/2005 cât și a dispozițiilor art. 2, 3 din HG 1025/2006, legiuitorul, în opinia recurentei a avut în vedere acordarea indemnizației luând în calcul procesul "nașterii ca atare" fără se preciza numărul copiilor. recunoaște recurenta situația dezavantajoasă mamelor care au născut gemeni, însă consideră că a aplicat corect legislația în vigoare.
Prin întâmpinare reclamanta - intimată arată că din interpretarea art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 indemnizația se cuvine pentru primele trei nașteri iar prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii, legea nefăcând deosebire dintre nașterea simplă și multiplă. Că nu există identitate între sarcină și naștere, că prin proiectele de legi pentru modificarea OUG 148/2005, deși se reglementează acordarea indemnizației pentru sarcini multiple acestea nu retroactivează.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate constată fondat recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat cerere pentru acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului la data de 03 2008. Potrivit art. l alin. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG148/2005 indemnizația lunară pentru creșterea copilului se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri.
Prin naștere, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG 148/2005 aprobate prin HG1025/2006, se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Așadar din interpretarea dispozițiilor legale menționate indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani se acordă nu în raport de numărul de copii ci în raport de numărul de nașteri. Că aceasta reprezintă voința legiuitorului rezultă și din dispozițiile art. 3 și 4 din art. 6 din OUG 148/2005. Astfel, potrivit acestor dispoziții dacă se propun două sau trei situații de natură a genera acest drept (naștere) durata concediului prevăzut de art. 1 se prelungește corespunzător, însă, se acordăo singură indemnizație.
Nu există nici o rațiune a legii ca în cazul nașterii unor sarcini multiple să se acorde indemnizații corespunzător numărului copiilor născuți din sarcină multiplă, iar din nașteri succesive în intervalul de 2 ani să se acorde doar o singură indemnizație așa cum prevede fără echivoc legea prin art. 6 alin. 4 din OUG 148/2005.
În sprijinul acestei interpretări se adaugă un argument de text. Astfel, prin Legea 239/2009 - în vigoare din 17 iunie 2009 - în situația sarcinilor multiple legiuitorul a statuat că indemnizația prevăzută de art. l din OUG 148/2006 (600 lei sau 85 % din media media veniturilor pe 12 luni - dar nu mai mult de 4.000 lei) se "majorează cu 600 lei pentru fiecare copil". deci nici chiar urmare a adoptării uneia din inițiativele legislative menționate de reclamantă legiuitorul nu a înțeles să acorde câte o indemnizație pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă ci doar o indemnizația unică ce se majoreazăînsă cu o sumă fixă pentru fiecare copil născut.
Susținerea intimatei că ar exista în procedura de legiferare inițiative legislative în sensul reclamat de aceasta sunt irelevante, instanța este ținută să se pronunțe asupra drepturilor pretinse de părți doar în baza actelor normative în vigoare, respectarea principiului neretroactivității legii civile fiind obligatorie și pentru instanță.
În consecință, față de considerentele ce preced instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3041, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și recursul fiind fondat urmează ca în baza art. 312 alin. 1 să îl admită, cu opinia separată exprimată de doamna judecător -.
În temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B cu sediul în mun.B, str. - nr.63 A, județul B împotriva sentinței civile nr.494 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamanta cu domiciliul în comuna, satul, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu opinia separată a doamnei judecător -, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 5 ex.
21 dec.2009
Opinia separată
Consider că se impune respingerea recursului ca nefondat, cu păstrarea ca legală și temeinică a soluției primei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din nr.OUG148/20054, concediul și indemnizația luară se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii.
HG nr.1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG148/2005, prin acest act normativ fiind definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurale de acordare a dreptului.
Respectivele norme prevăzute în art.3 sunt, însă, în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără a exista o justificare de ordin obiectiv.
Acordarea indemnizației lunare este raportată prin art.6 din nr.OUG148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care se observă că dispozițiile art.3 din Normele Metodologice contravin textului ordonanței. Aceasta, pentru că, art.6, trimițând la dispozițiile art.1 alin.1 din ordonanță care folosește sintagma "nașterea copilului", apoi "creșterea copilului", forma de singular exclude posibilitatea de a extinde prin normele metodologice, definiția "nașterii".
Cu atât mai mult, cu cât sensul comun al termenului de naștere este, conform, acela de a aduce pe lume o ființă. Așadar, definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai mulți copii vii, art.3 din nr.HG1025/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță juridică superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
Față de titlul și obiectul de reglementare al actului normativ, apare ca fiind nefondată și susținerea că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art.6 din ordonanță și nu poate fi stabilită prin trimitere la acte normative referitoare la alte forme de protecție socială.
De astfel, această inechitate normativă a fost și remediată ulterior, legiuitorul intervenind prin Legea nr.239/2009 în sensul celor expuse mai sus.
Judecător, - |
Red.
Tehnored.Fl.
04.01.2010
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
