Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1231/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 1231/2009
Ședința publică de la data de 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de reclamantul Sindicatul " C M" al angajaților din Administrația Locală N împotriva sentinței civile nr.143 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată că recursul promovat în cauză de reclamantul Sindicatul " C M" al angajaților din Administrația Locală N, este declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997. De asemenea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și că prin întâmpinarea formulată intimata Primăria Comunei a solicitat judecata în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț Sindicatul " C M" al din Administrația Publică Locală N în numele și pentru reclamanții: -, -, a chemat în judecată pârâții: Primăria Comunei și Primarul Comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata următoarele drepturi bănești pentru perioadele mai jos arătate, sume ce se solicită a fi actualizate în raport de rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective:
- sporul de stabilitate și fidelitate, în procent de 20% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sporul de confidențialitate, în procent de 15% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres de 10% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, începând cu luna octombrie 2005 și a tichetelor cadou, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.193/2006, 26.05.2006, până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
- indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au calitatea de funcționari publici și că nu au beneficiat de drepturile pe care le pretind deși au fost solicitate autorității pârâte.
Reclamanții invocă în drept art.3 lit. f din Legea nr.188/1999, art.31 alin.2 din aceeași lege, art.41, art.48 și pct. D anexa 3 din OG nr.6/2007 aprobată prin Legea nr.232/2007 și modificată prin OG nr.9/2008 ca temei juridic al sporului de stabilitate și fidelitate.
Ca temei juridic al sporului de confidențialitate, reclamanții invocă art.46 din Legea nr.188/1999, art.7 alin.(2) lit. c și d și alin 3 din Legea nr.-, art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, art.41, art.46 din Legea nr.232/2007 modificată prin OG nr.9/2008, art.39 alin.2 lit. f din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, precum și art.7 alin.2 lit. c și d și alin.3 din Legea nr.477/2004.
Ca temei juridic al sporului de suprasolicitare neuropsihică și de stres, reclamanții invocă art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, art.41, art.48 și punctul D anexa 3 din OG nr.6/2007, aprobată prin Legea nr.232/2007 și modificată prin OG nr.9/2008 precum și art.8 lit. h din G nr.281/1993.
Ca temei juridic al tichetelor de masă și tichetelor cadou reclamanții invocă art.1 din Legea nr.142/1998, art.5 din HG nr.5/1999 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.142/1998, art.1 din Legea nr.193/2006, art.41 alin.2 din Constituția României și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În privința indemnizației de dispozitiv reclamanții invocă art.13 din Legea nr.138/1999 și Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor. Conform susținerii reclamanților de indemnizația de dispozitiv beneficiază și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, motivat de necesitatea egalității de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
În apărările formulate pârâta comuna a depus întâmpinare solicitând judecarea cauzei în lipsă și lăsând la aprecierea instanței soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță.
În dovedire au fost depuse înscrisuri și jurisprudență, reclamanții făcând dovada calității de funcționari publici.
Din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005.
Prin sentința civilă nr. 143/CA din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005 și respinge acțiunea reclamanților pentru plata acestor drepturi, ca prescrisă.
A fost respinsă acțiunea formulată de SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, în numele și pentru reclamanții funcționari publici din aparatul administrativ al comunei: -, -, în contradictoriu cu pârâții: Primarul Comunei și Primăria Comunei, județul N, ca neîntemeiată, în ce privește drepturile bănești aferente perioadei ulterioare datei de 18.12.2005.
Instanța de fond reținut:
În cauză nu are incidență nici un motiv de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției prevăzute de Decretul nr.167/1958 iar pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005 termenul de prescripție este împlinit, motiv pentru care excepția astfel invocată va fi admisă.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților se dovedește neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele care urmează:
Stabilitatea și fidelitatea constituie principii ce stau la baza exercitării funcției publice, însă legiuitorul nu prevede nici un drept pecuniar corelativ respectării acestor obligații de către funcționarii publici. În anumite situații, nu și în cazul de față, sporul de fidelitate sau stabilitate poate fi acordat pe temei contractual decurgând din contractul sau acordul colectiv de muncă. În lipsa un ei prevederi legale sau contractuale care să confere reclamanților dreptul la acordarea acestui spor, capătul de cerere astfel formulat este neîntemeiat.
este o obligație impusă funcționarilor publici. Nerespectarea acestei obligații poate angaja răspunderea civilă administrativă sau penală. Nu se prevede legal nici o bonificație materială sau sport la salariu pentru respectarea obligației legale, capătul de cerere astfel formulat fiind neîntemeiat.
Sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres se acordă în cazurile expres și limitativ prevăzute de actele administrativ-normative în vigoare. Pentru funcționarii publici din administrația publică locală nu există act administrativ normativ care să le confere dreptul la acest spor, capătul de cerere astfel formulat fiind neîntemeiat.
Dreptul la tichete de masă și tichete cadou are un caracter facultativ. Lipsa unei prevederi legale care să oblige autoritatea publică locală la plata acestor drepturi către funcționarii publici, face ca și acest capăt de cerere să fie neîntemeiat.
Indemnizația de dispozitiv este un drept cuvenit potrivit Legii nr.138/1999 personalului din unitățile aparținând Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției. După demilitarizarea poliției și dobândirea de către polițiști a statutului de funcționari publici, aceștia, precum și personalul civil din cadrul au continuat să beneficieze de acest drept, potrivit Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003.Deși în prezent funcționarii publici reclamanți aparțin ca și polițiști aceluiași minister respectiv Ministerului Internelor și Reformei Administrative, dreptul la indemnizația de dispozitiv nu se extinde asupra tuturor funcționarilor publici din cadrul ministerului, ci se limitează la cei cărora li s-a adresat inițial prin Ordinul nr.275/2002 și celor cărora au fost avuți în vedere la emiterea ordinului. Lipsa unei prevederi care să extindă acordarea acestui drept în favoarea altor beneficiari decât cei care au fost avuți în vedere inițial și cărora li s-a adresat acest ordin face ca și acest capăt de cerere să fie neîntemeiat. Se are de asemenea în vedere că deși în prezent fac parte din același minister, funcționarii publici nu au statute socio-profesionale identice, statutul socioprofesional și obligațiile acestora fiind diferit.
Împotriva sentinței 143 din 31 martie 2009 a declarat recurs Sindicatul cel M apreciind că este rezultatul greșitei aplicări a legii. Astfel, se arată că în mod nejustificat a fost respinsă cererea privind acordarea indemnizației de dispozitiv, întrucât modificările aduse Ordinului Ministerului d e Interne nr. 275/2002 prin dispozițiile art. II pct. l din Ordinul 496/2003 extinde acordarea acestui drept și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. se mai arată că reclamanții sunt funcționari publici fiind subordonați, instituție ce este subordonată Apreciază recurenta că sunt îndreptățite la acordarea sporului de dispozitiv.
Curtea reține că recursul nu cuprinde critici referitoare la celelalte sporuri solicitate prin cererea de chemare în judecată și respinse de instanța de fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului, cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații șiindemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818 - 821/2008, prin care s- stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Pe lângă aspectele susmenționate, curtea mai reține că nici Ordinul 496/2003, nici cel anterior - nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel că nu au putere de lege (ce le este conferită numai ca urmare a publicării).
În conformitate cu art. 10 din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, partea
Față de cele ce preced, constatând că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor legale aplicabile în cauză și că nu sunt motive de modificare a sentinței, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul promovat de reclamantul Sindicatul " C M" al angajaților din Administrația Locală împotriva sentinței civile nr.143 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți: PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. red. 4 ex. 14 dec. 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
