Contestație act administrativ fiscal. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2829
SECȚIA contencios ADMINISTRIATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--4.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 126
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente Administrația Financiară a Municipiului L și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 718/CA/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă înmatriculare.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă Administrația Financiară a municipiului L, lipsă fiind pârâta recurentă T și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente și în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea celor două recursului așa cum au fost formulate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 718/ca/24.09.2008, s-a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T și, în consecință, a obligat pârâții la restituirea către reclamant a sumei de 5972 lei, achitată prin chitanța seria - nr. -/28.01.2008, reprezentând taxa de primă înmatriculare.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze ca urmare a apariției OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, cerere formulată de pârâta L prin întâmpinare, instanța reținut că prezenta cerere de suspendare nu se încadrează în cauzele de suspendare de drept prev. de art 243.proc.civ. și nu sunt incidente nici disp.art.244 pct 1.proc.civ. întrucât dezlegarea prezentei cauze nu depinde de soluția pronunțată într-o altă judecată. Este de observat faptul ca OUG 50/2008 intră în vigoare la data de 1.07.2008 și prevede la art. 11 faptul că procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxa specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare s-a reglementat prin norme metodologice ce vor fi aprobate in termen de 30 de zile de la publicarea ordonanței în Monitorul Oficial (art.12).Ori, în aceste condiții instanța nu poate dispune suspendarea prezentei cauze întrucât reclamantul a înțeles să conteste însăși legalitatea taxei de primă înmatriculare iar procedura de restituire probabil va avea la bază o cerere depusă de reclamant în acest sens.
Raportat la actele depuse la dosar instanța a reținut că prin chitanța seria - 3A nr. -/28.01.2008 reclamantul a achitat suma de 5972 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul second hand marca Wolkswagen Golf Varianta 19TDI, an de fabricație 2005, gradul de poluare euro 3.
Prin cererea înregistrată la L sub nr. 26155/4.02.2008 reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare apreciind-o ca discriminatorie față de prevederile Tratatului CE și a L1 57/2005. Prin adresa nr. 26155/7.02.2008 emisă de Lis -a comunicat reclamantului faptul că cererea acestuia a fost transmisă spre competentă soluționare Biroului de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP T prin adresa 28140/7.02.2008.
Raportat la această stare de fapt instanța nu își poate însuși excepția invocată de pârâta L în sensul ca în fapt chitanța eliberată nu se încadrează în disp.art.2 din L 554/2004 și acest act nu poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ în condițiile în care însăși aceasta pârâta a calificat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare ca fiind contestație și a înaintat-o spre competentă soluționare pârâtei DGFP T așa cum rezultă din conținutul adresei existente la fila 5 dosar.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 205 din OG 92/2003 cu raportare la art. 7 din L 554/2004 instanța reținut că la data de 5.02.2008 reclamantul a înregistrat la L cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, sub nr. 26155, cerere ce a fost înaintată spre soluționare la data de 7.02.2008 către pârâta DGFP T și care nu a înțeles să procedeze la soluționarea acestei contestații până la data de 21.03.2008, data introducerii prezentei acțiuni, astfel încât instanța constată că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prev. de art. 7 554/2004 cu raportare la art. 205 din Codul d e procedura fiscală iar pârâta DGFP T se face vinovată de nesoluționarea în termen legal a cererii depuse conform art. 2 al 1 lit. h cu raportare la art. 8 al.1 din L 554/2004 coroborate cu art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei DGFP T instanța respins-o întrucât deși aceasta instituție nu are calitatea de încasator al taxei de primă înmatriculare a fost sesizată prin adresa 28140/7.02.2008 cu soluționarea cererii reclamantului privind restituirea taxei de primă înmatriculare și în aceste condiții devin incidente disp.art.1 al.1 din L 554/2004 cu raportare la art. 2 alin. 1 lit. h și art. 8 alin. 1 din L 554/2004.iar instituția nu s-a conformat obligației de a-i răspunde petentului în termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de restituire taxa de către
Pe fondul cauzei, chestiunea invocată de reclamant în motivarea cererii de restituire a acestei taxe constă în aceea că dispozițiile Codului fiscal cuprinse la art. 2141- 2143contravin disp.art.90 al.1 din Tratatul CE. Potrivit acestei din urmă dispoziții nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Ca atare prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor de a restricționa liberă circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă de natura similară. Art. 90 din Tratat se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate produselor altor membre și impozitele interne de orice natura care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor membre ale UE in comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Statului Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care procedează la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa stabilită de art. 214 ind. 1 Cod fiscal nu se percepe în cazul reînmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România dar se percepe în cazul înmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Ori, în aceste condiții se constată o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniența față de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxă.
S-a mai observat că discriminarea operează și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 când Statul Român a aderat la UE și au intrat în vigoare disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal si nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007 și în consecință instanța a constatat că art. 90 din Tratatul CE este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză. Disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu disp.art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune obligarea pârâților la restituirea acestei taxe.
Instanța națională este primul judecător comunitar și este abilitată să analizeze dispozițiile legislației interne prin raportare la prevederile dreptului comunitar. Potrivit art. 148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar autoritatea judecătoreasca este obligată să aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din aceste prevederi, ținând cont și de principiul efectului direct a art. 90 al.1 din Tratatul CE pentru ordinea juridică internă a României.
Mai este de observat astfel, conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978) că "judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lăsând la nevoie neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Ca atare față de practica constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene, a cărei jurisprudența este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, tribunalul a reținut că instanțele române de drept comun sunt competente sa procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însăși înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții naționale contrare.
Acțiunea de față este o acțiune prin care se urmărește repetarea nedatoratului în sensul că reclamantul a invocat dispozițiile dreptului comunitar pentru a reclama returnarea unei sume pe care a plătit-o în aplicarea normelor Codului d e procedură fiscală ce sunt incompatibile cu dreptul comunitar pentru considerentele anterior expuse, această încălcare a dreptului comunitar provenind de la administrația națională. În condițiile în care s-a constatat vădita incompatibilitate a dispozițiilor naționale se impune angajarea răspunderii statutului, autoritățile naționale fiind obligate la returnarea sumei, situație ce se încadrează în noțiunea de acțiune pentru antrenarea răspunderii statului ca urmare nerespectării dispozițiilor comunitare.
Instanța a mai reținut că Ear eținut în mod constant în practica sa, începând cu hotărârea Costa/ENEL supremația dreptului comunitar asupra oricăror prevederi naționale interne inclusiv asupra prevederilor constituționale.
Astfel s-a decis că "Spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul CEE și-a creat ordinea sa juridică proprie care, la intrarea în vigoare a Tratatului, a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste fiind obligate să-l aplice.
Prin crearea unei Comunități cu durata nelimitată, având instituții proprii, personalitate juridică proprie, propria sa capacitate juridică și de reprezentare în plan internațional și, mai ales, puteri reale născute din limitarea suveranității sau din transferul de puteri dinspre Statele Membre spre Comunitate, Statele Membre și-au restrâns drepturile suverane creând, prin aceasta, un set de norme juridice care obligă atât cetățenii, cât și Statele ca atare.
Integrarea în legislația fiecărui Stat Membru a prevederilor care derivă din Comunitate și, într-un sens mai larg, din termenii și spiritul Tratatului, pun Statele, în imposibilitatea de a acorda întâietate unei măsuri legislative interne unilaterale ulterioare, față de un sistem judiciar pe care Statele Membre l-au acceptat pe bază de reciprocitate. O asemenea măsură nu poate, așadar, să fie în dezacord cu un astfel de sistem judiciar."
În consecință pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate și văzând și disp. art. 18 din L 554/2004 instanța a admis acțiunea reclamantului obligând pârâții la restituirea sumei de 5972 lei achitată cu chitanța seria - nr. -/28.01.2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice L, și T considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin recursul promovat, pârâta Administrația Finanțelor Publice Las olicitat instanței admiterea recursului în principal, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în cazul în care se apreciază că nu se impune casarea cu trimitere solicită în principal modificarea hotărârii și respingerea cererii de restituire integrală a sumelor achitate de c titlu de taxă specială pentru autoturisme iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul de a se dispune doar restituirea parțială a diferenței între taxa pe poluare și taxa de primă înmatriculare achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare pentru autovehicule. Se solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor G nr. 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Recurenta T în motivarea recursului declarat de ei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și promovat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii pe cale de excepție a lipsei calității procesuale pasive a T, respingerea acțiunii formulată de către reclamant ca netemeinică și nelegală.
Totodată, recurentele mai precizează că potrivit art.11 a nr.OUG50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule, reclamantul având posibilitatea și temeiul legal să se adreseze pe cale administrativă Administrației Finanțelor Publice T pentru restituirea acestei diferențe.
La dosar s-a depus de către reclamantul intimat întâmpinare.
În motivarea întâmpinării se solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de T, respingerea recursului formulat de pârâtele recurente, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Recursul este neîntemeiat.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.-/12.11.2007 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 1.205 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul importat, iar ulterior, la data de 10.04.2008, reclamantul a înregistrat sub nr.14590, cererea de restituire a acestei sume, pârâta nerăspunzând la această solicitare.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă urmează a obliga pârâta față de reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L și T, împotriva sentinței civile nr. 718 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
-
Red./28.02.2009
Tehnodact / 2 ex./ 15.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
