Contestație act administrativ fiscal. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 131
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Patru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 898/CA/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă consilier juridic, pentru reclamanta intimată se prezintă avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantei intimate.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei recurente.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantei intimate, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanți părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiuni reclamantei intimate.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 02.10.2007, reclamanta a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit, pentru venitul din activități independente pe anul 2007, nr. -/30.05.2007, emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului Sânnicolau M și a Deciziei nr. 577/159/11.09.2007, emisă de T, în soluționarea plângerii prealabile de revocare, formulată de reclamantă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit nr. -/30.05.2007, Sânnicolau M, a dispus impunerea pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente pe anul 2007, acesteia, prestatoare a activității independente de Servicii de, avându-se la bază venitul real impozabil și nu norma de venit, cum ar fi fost legal. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declanșat procedura prealabilă administrativă și a solicitat revocarea deciziei de impunere, solicitare respinsă de DGFP T, ca fiind fără obiect, prin Decizia nr. 577/159/11.09.2007.
Reclamanta a subliniat că deciziile emise de organul fiscal sunt nelegale, deoarece în luna decembrie anul 2006 Sânnicolau Mae fectuat un control fiscal al activității de Servicii desfășurate de aceasta și în consecință, la data de 14.12.2006, a fost încheiat raportul de inspecție fiscală, urmat de decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, stabilite de inspecția fiscală, nr. 26616/21.12.2006. Împotriva deciziei de impunere nr. 29616/21.12.2006, a promovat contestație, care a fost admisă prin decizia nr. 90/28/14.02.2007, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și în consecință a fost desființată decizia de impunere atacată. În analizarea contestației Tar eținut că, veniturile realizate din activitatea desfășurată de contestatoare, respectiv de Servicii, se impozitează pe bază de normă de venit, nu prin stabilirea veniturilor reale, cum greșit s-a reținut.
S-a mai reținut și faptul că, în situația în care, un contribuabil realizează venituri și din alte activități decât cele desemnate, venitul net din aceste activități, se stabilește pe baza celei mai ridicate norme de venit, pentru respectivele activități. Față de aceste aspecte decizia de impunere atacată prin contestația în speță, este nelegală, întrucât contravine dispozițiilor art.17 din nr.OG 7/2001 privind impozitul pe venit, coroborate cu dispozițiile art. 49 alin. l și 2 din Legea nr. 571/2003 actualizată, precum și dispozițiilor obligatorii consemnate în decizia nr. 90/28/14.02.2007, emisă de
Reclamanta precizează că și în prezent desfășoară aceeași activitate, respectiv, servicii pompe funebre, ca și în perioada 2003 - 2005 când a fost supusă controlului, perioadă față de care Tas tatuat că impozitul se calculează pe bază de normă de venit, nu pe bază de venit real realizat. Este inacceptabil ca pentru o perioadă să fie stabilite impozitele într-un fel, iar pentru o altă perioadă în alt fel, în contextul în care activitatea desfășurată este aceeași, la fel și dispozițiile legale incidente.
Reclamanta mai arată că a mai emis o decizie de impunere pentru plăți anticipate privind venitul din activități independente pe anul 2007, decizie anulată prin sentința civilă nr. 646/CA/2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 49 din Legea nr. 571/2003.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat instanței de judecată respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 577/159/11.09.2007, emisă în procedură prealabilă de către T și deciziei de impunere nr. -/30.05.2007 emisă de către Sannicolau M, respingerea ca rămasă fără obiect a cauzei, în subsidiar.
În motivare, pârâta a arătat că reclamanta desfășoară două tipuri de activități, pe de o parte, activitatea de pompe funebre prevăzută în nomenclatorul normelor de venit, și pe de alta parte, activitatea de comerț cu amănuntul în magazine specializate.
Prin decizia de impunere pentru plăți anticipate privind venitul din activități independente, s-a stabilit ca și obligație de plată suma de 3750 lei, reprezentând impozit anticipat pentru anul 2007.
Ulterior, Sânnicolau Mae mis o nouă decizie de plăți anticipate pentru anul 2007, prin care s-a stabilit ca și obligație de plată suma de 3352 lei - impozit pe venit, având la bază venitul net realizat în anul precedent, preluat din declarația specială, astfel cum prevede art. 82 alin.2 și alin.5 din Legea nr. 571/2003.
Contestația depusă și înregistrată de reclamantă la. T sub nr. 34793/24.07.2007 este identică și are același obiect cu contestația soluționată prin decizia T nr. 252/77/08.05.2007, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată. Pârâta a precizat că își menține punctul de vedere exprimat anterior și cu privire la noua contestație, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit nr. -/30.05.2007, aflată la fila 9 din dosar, Sânnicolau M, a dispus impunerea pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente pe anul 2007, acesteia, în calitate de prestatoare a activității independente de Servicii de, având la bază venitul real impozabil, stabilind în sarcina acesteia suma de 3352 lei.
Împotriva acestei decizii de impunere, reclamanta a declanșat procedura prealabilă administrativă și a solicitat revocarea deciziei de impunere, solicitare respinsă ca fiind lipsită de obiect de pârâta DGFP T, prin Decizia nr. 577/159/11.09.2007, aflată la filele 5-6 din dosar.
Prin sentința civilă nr. 898/27.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T; a dispus anularea Deciziei de impunere nr. -/30.05.2007 și a Deciziei nr. 577/159/11.09.2007 emise de pârâtă și a obligat pârâta la plata sumei de 489 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că organul fiscal a procedat la stabilirea obligațiilor la bugetul de stat luând în considerare veniturile realizate de reclamantă în sistem real fără a ține cont de prevederile art. 17 din nr.OG 7/2001, coroborat cu art. 49, pct. 42 din nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Conform dispozițiilor art. 49 alin.1 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003,enitul net dintr-o activitate independentă, care este desemnată conform alin. (2) și care este desfășurată de către contribuabil, individual, fără salariați, se determină pe baza normelor de venit.
În baza declarației depuse, organul fiscal a procedat la stabilirea obligațiilor fiscale pe baza venitului net determinat în sistem real fără a ține seama de faptul că activitatea desfășurată de reclamantă este prevăzută în activităților independente pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit.
Reclamanta nu și-a exprimat opțiunea de a se stabili venitul net în sistem real, opțiune care se face pe bază de cerere adresată organului fiscal până la data de 31 ianuarie a anului fiscal sau odată cu depunerea declarației privind venitul estimat.
Datorită faptului că reclamanta, pe lângă activitatea principală de servicii de pompe funebre desfășoară și activități secundare prevăzute în autorizația de funcționare, organul fiscal va proceda la stabilirea venitului net având în vedere norma de venit cea mai M așa cum prevede art. 49 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 actualizată, opinie împărtășită de altfel anterior și de pârâtă conform deciziei nr. 90/28/14.02.2007.
Având în vedere dispozițiile legale invocate, Instanța de fond a reținut că organul fiscal în mod eronat a procedat la stabilirea obligațiilor fiscale pe baza venitului net determinat în sistem real și nu pe baza venitului net corespunzător normei de venit pentru activitatea desfășurată, astfel că a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a dispus anularea Deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit, pentru venitul din activități independente pe anul 2007, nr. -/30.05.2007, emisă de Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M și a Deciziei nr. 577/159/11.09.2007, emisă de DGFP T, în soluționarea plângerii prealabile, ca fiind netemeinice și nelegale.
Nu s-a putut însuși nici argumentul pârâtei exprimat în finalul întâmpinării depuse la dosar în sensul solicitării constatării că este rămasă fără obiect acțiunea de față, întrucât prin Sentința civilă nr. 646/CA/2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- instanța s-a pronunțat cu privire la alte acte administrativ - fiscale, respectiv cu privire la decizia de impunere nr. -/15.03.2007 și Decizia nr. 252 /77/08.05.2007 emise de pârâtă, deci este obiect dedus judecății diferit în cele două cauze.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta, aflată în culpă procesuală la plata către reclamantă a sumei de 489 lei cheltuieli de judecată, compuse din c/v taxă de timbru și onorariu avocat.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad eclarat recurs împotriva acestei sentințe solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamanta intimată ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor întocmite de organele fiscale în procedura prealabilă.
În motivarea recursului, pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că prin decizia de impunere pentru plăți anticipate s-a stabilit ca și obligație de plată în sarcina reclamantei suma de 3352 lei, reprezentând impozit pe venit, având la bază venitul real impozabil realizat.
Reclamanta desfășoară activitatea de servicii de pompe funebre și similare, activitate cuprinsă în nomenclatorul normelor de venit poziția 138, precum și activitatea secundară de comerț cu amânuntul în magazine specializate, pe care o desfășoară prin vânzarea sicrielor, respetelor, lumânărilor, crucilor și coroanelor de.
Prin decizia de impunere pentru plăți anticipate privind venitul din activități independente s-a stabilit ca și obligație de plată suma de 3750 lei, reprezentând impozit anticipat pentru anul 2007.
Ulterior Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau Mae mis o nouă decizie de plăți anticipate pentru anul 2007, prin care s-a stabilit ca și obligație de plată în sumă de 3352 lei impozit pe venit, având la bază venitul net realizat în anul precedent, preluat din declarația specială, așa cum prevede art. 82 al.2 și al.5 din Legea nr. 571/2003, actualizată.
Contestația reclamantei intimate depusă și înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice T sub nr. 34793/24.07.2007 este identică și are același obiect cu contestația soluționată prin decizia Direcției Generale a Finanțelor Publice T nr. 252/77/08.05.2007, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că pârâta recurentă își menține punctul de vedere din decizia nr. 252/77/08.05.2007, în mod corect Biroul de soluționare contestații din cadrul pârâtei a respins ca rămasă fără obiect această contestație, împotriva sumei de 3352 lei, impozit pe venit, având în vedere faptul că este vorba de aceeași perioadă de timp, doar ca suma inițială a fost regularizată.
Reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, reclamanta intimată arată că, în calitate de persoană fizică autorizată desfășoară activitatea de pompe funebre și vânzare de sicrie, respete, etc. din anul 2003. pentru perioada 2003-2006 achitat impozit pe profit, pe bază de normă de venit și nu pe bază de venit reala realizat. În luna decembrie 2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice Tae fectuat un control fiscal de fond, în urma căruia a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 29616/21.12.2006, decizie prin care, s-a statuat că în mod greșit a achitat impozitul pe bază de normă de venit și în consecință se impune să plătească diferența de impozit calculat la veniturile reale realizate, cu penalități și amenzi aferente.
Cu toate că prin decizia nr. 90/28/14.02.2007, Biroul pentru soluționarea Contestațiilor din cadrul Tas tatuat cu titlu mod obligatoriu pentru Sânnicolau M că reclamanta intimată trebuie să plătească impozit raportat la norma de venit și nu la venitul real realizat; Sânnicolau Mai nsistat în nelegalitate și a emis decizia de impunere pentru plăți anticipate pe anul 2007l atacată în demersul judiciar, prin care a procedat la impunerea fiscală raportat la venitul real realizat și nu pe bază de normă de venit.
În contextul în care reclamanta intimată desfășoară aceleași activități în anul 2007, ca și în perioada 2003-2006, poziția recurentei este nelegală și contradictorie, în mod corect instanța de fond interpretând și aplicând dispozițiile art. 49 al.1, 25 din Legea nr. 571/2003, la starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, interpretare și aplicare corectă făcută inițial și de recurentă prin decizia nr. 90/28/14.02.2007, decizie care a fost uitată de recurentă.
În drept invocă dispozițiile art. 308 al.2, art. 115 Cod procedură civilă și Legea nr. 554/2004.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul formulat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice T este întemeiat, pentru considerentele arătate în continuare.
Curtea reține că prezentul litigiu are de obiect actul administrativ fiscal emis de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin care s-a calculat un impozit pe profit suplimentar, pretins datorat de doamna -.
Cauza calculării unui impozit suplimentar este determinată de modul diferit de calcul al impozitului adoptat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în comparație cu susținerile reclamantei.
Astfel, doamna - susține că activitatea prestată de domnia sa generează un impozit care se calculează pe bază de normă de venit, în timp ce Direcția Generală a Finanțelor Publice T susține că în cazul activității prestate de reclamantă sunt incidente dispozițiile din art. 49 alin. 6 din Codul Fiscal, venitul net calculându-se pe baza contabilității în partidă simplă.
Cu privire la cele două modalități de calcul al venitului net, Curtea reține că, potrivit art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, "stabilirea venitului net anual din activități independente pe baza normelor de venit.
(1) Venitul net dintr-o activitate independentă, care este desemnată conform alin. (2) și care este desfășurată de către contribuabil, individual, fără salariați, se determinăpe baza normelor de venit.
(2) Ministerul Finanțelor Publice elaborează normele care conțin nomenclatorul activităților pentru care venitul net se stabilește pe bază de norme de venit și precizează regulile care se utilizează pentru stabilirea acestor norme de venit." Curtea reține că doamna - a susținut că acestea sunt dispozițiile incidente în cazul impozitării activității prestate de domnia sa.
Dimpotrivă, Direcția Generală a Finanțelor Publice T pretinde că activitatea prestată de doamna - este impozitată conform dispozițiilor art. 49 alin. 6 din Legea nr. 571/2003. Conform art. 49 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal,"în cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate din cele prevăzute la alin. (1) și o altă activitate care nu este prevăzută la alin. (1), atunci venitul net din activitățile independente desfășurate de contribuabilse determină pe baza contabilității în partidă simplă, conform art. 48. "
În ceea ce privește activitatea prestată de doamna -, potrivit deciziei contestate (atașată la fila 5-6 din dosarul de fond), aceasta prestează, conform autorizației de funcționare nr. 3844/24.09.2004, eliberată de Primăria Sînnicolau M, ca activitate principală -activitatea de pompe funebre(prevăzută în Codul la nr. 9303), iar ca activitate secundară -comerțul cu amănuntul, în magazine specializate, al altor produse(prevăzută în Codul la nr. 5248), respectiv vânzarea de sicrie, respete, lumânări, cruci și coroane de.
Curtea reține că obiectul de activitate al reclamantei este necontestat de părți, astfel cum a fost expus anterior.
În aceste condiții, Curtea observă că doamna - desfășoară două categorii de activități, impunându-se verificarea dacă cele două activități fac parte din categoria activităților pentru care venitul net se stabilește pe bază de norme de venit, astfel cum prevede art. 49 alin. 1 și 2 din Codul fiscal.
activităților pentru care venitul net se stabilește pe bază de norme de venit este reglementat prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1847 din 22 decembrie 2003, privind stabilirea ui activităților independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit, pentru contribuabilii care își desfășoară activitatea individual potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Ordin publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2004.
Or, din conținutul Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1847/ 2003, rezultă că numai activitatea de pompe funebre și similare (prevăzută în Codul la nr. 9303), este prevăzută la poziția nr. 138 Anexei nr. 1 la Ordin, nefiind menționată și cea de a doua activitate desfășurată de doamna -, și anume comerțul cu amănuntul, în magazine specializate, al altor produse (prevăzută în Codul la nr. 5248), respectiv vânzarea de sicrie, respete, lumânări, cruci și coroane de.
În aceste condiții, Curtea reține că doamnei - nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. 1 ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ci dispozițiile art. 49 alin. 6 din același act normativ, domnia sa fiind un contribuabil care "desfășoară o activitate din cele prevăzute la alin. (1) și o altă activitate care nu este prevăzută la alin. (1)",caz în care - potrivit art. 49 alin. 6 din Codul fiscal - "venitul net din activitățile independente desfășurate de contribuabil se determină pe baza contabilității în partidă simplă, conform art. 48. "
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. 1 ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar nu dispozițiile art. 49 alin. 6 din același act normativ, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 898/CA/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată și va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată, fiind legală calcularea impozitului datorat de doamna - în raport cu venitul net determinat pe baza contabilității în partidă simplă, conform art. 48 din Codul fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 898/CA/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Respinge acțiunea reclamantei -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//25.02.2008
Tehnored.//04.03.2008/ 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Patru Răzvan, Barbă Ionel
