Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1357/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1357
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta recurentă DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr. 458/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - ROMANIA SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 27 octombrie 2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 03.11.2009 și apoi la 10.111.2009, când
CURTEA
Deliberând asupra recursului,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 19.02.2008, reclamanta - ROMÂNIA SRL Tas olicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T pe cale de excepție, conexarea prezentului dosar cu dosarul nr-, care are termen la data de 17.03.2007, dosar având același obiect și derulându-se intre aceleași părți. De asemenea, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 689/189 din 24.10.2007, privind soluționarea contestației formulate de - România și înregistrată la DGFP T sub nr. 43392/1/04.10.2007, comunicată reclamantei la data de 22.01.2008, și pe cale de consecința, anularea raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 1986 din 23.07.07 perioada controlata: 01.04.2004-30.09.2004) și decizia de impunere nr. 440 din 01.08.07 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală.
Reclamanta a mai solicitat anularea deciziei organelor de inspecție fiscală de a colecta TVA suplimentar în suma de 109.057, anularea obligațiilor de plată reprezentând accesorii aferent TVA în suma totala de 37.989 RON, din care majorări întârziere diferențe TVA 29.187 RON și penalități de întârziere diferențe TVA 8.802 RON. Reclamanta a solicitat obligarea DGFP T și T la plata unor dobânzi comerciale, calculate la suma de rambursat, având în vedere rata de scont a BNR, până la data plații efective, obligarea DGFP T și T la daune cominatorii în suma de 100 lei pe zi până la data plații efective a TVA - ului solicitat, obligarea DGFP T și T la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a învederat pe cale de excepție, că societatea, aflata sub incidența legii nr. 85/2006, a solicitat efectuarea unui control în vederea rambursării TVA-ului; organele fiscale, deși au efectuat un singur control, au întocmit 3 rapoarte de inspecție fiscală ( motivate de faptul ca pentru perioada verificata codul fiscal a fost modificat de 2 ori), rapoarte pe care reclamanta le-a contestat împreună, într- singura contestație, primind însa tot trei decizii. Deoarece între cele trei rapoarte de inspecție fiscală exista strânse legături, referindu-se la aceeași obligație bugetara (TVA) și unicul contract cu unicul partener extern al societății, reclamanta a subliniat că ele formează un tot unitar, impunându-se soluționarea într-un singur dosar.
S-a arătat că pentru a se înțelege situația reală și a nu se încărca rolul instanței, trebuie admisă excepția de conexitate și conexarea prezentului dosar la dosarul nr-.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că, societatea comercială România SRL a fost înființată în anul 1999, prin încheierea nr. 833/27.09.1999 a judecătorului delegat de la ORC de pe lângă Tribunalul Timiș, sub forma unei societăți cu răspundere limitata cu asociat unic, persoana fizica, dl., cetățean britanic, care ulterior a cesionat toate cele 100 de părți sociale pe care le deține în cadrul ROMÂNIA L, către societatea, persoană juridică de naționalitate canadiană. Obiectul principal de activitate al societății a fost, conform Cod "7220 Realizarea și furnizarea de programe", firma producând până în luna august 2005, programe informatice destinate clientului canadian. Prin sentința civila nr. 1183/15.12.2005 definitivă și executorie din dosarul 10962/COM/S/2005 Tribunalul Timișa stabilit faptul ca societatea se afla în insolvență comercială, în conformitate cu art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicată, dispunând deschiderea procedurii prevăzute de legea nr. 64/1995 republicată și modificată, și constituindu-se dosarul nr. 14/s/2006. De la data deschiderii procedurii și până în prezent, societatea se afla în perioada de supraveghere. Prin decontul de TVA al lunii aprilie 2006, s-a solicitat T, rambursarea TVA-lui din perioada 01.02.2003-30.04.2006, în suma totala de 15.116 RON, în scopul creșterii sumelor de distribuit între creditorii înscriși la masa credală a - România SRL. După mai mult de un an de așteptări și îndelungi insistente, s-a efectuat controlul solicitat, concretizat prin încheierea a trei rapoarte de inspecție fiscala ( ), înregistrate sub numerele: 1987/23.07.2007 ( perioada controlată 01.02.2003-31.03.2004); 1986/23.07.2007(perioada controlata 01.04.2004-30.09.2004); 2010/24.07.2007 (perioada controlata 01.10.2004-30.04.2006). Toate aceste rapoarte de inspecție fiscală, și deciziile de impunere aferente au fost contestate de către societate, criticile aduse vizând în principal următoarele aspecte: neîncadrarea corectă în dispozițiile codului fiscal a operațiunilor economice efectuate de societatea reclamantă; nedistingerea de către inspectorii T și Biroul Soluționare contestații din cadrul DGFP T între operațiunile scutite de plata TVA și neimpozitarea pe teritoriul României a anumitor operațiuni; interpretarea incorecta a legilor fiscale, cu referire în special la valoarea juridică a duplicatelor facturilor fiscale; reaua credința a inspectorilor fiscali, care încă de la prima discuție cu administratorul judiciar și contabilul societății au afirmat ca nu vor restitui TVA-ul solicitat. S-a mai arătat că DGFP T, prin inspectorii din cadrul Biroului Soluționarea contestațiilor, sesizați cu soluționarea contestației la cele trei rapoarte de inspecție fiscală, s-au mulțumit să copieze în proporție de 100% concluziile din cele trei rapoarte de inspecție fiscală menționate, fără a lamuri sub nici un aspect problemele ridicate, fără a efectua un nou control fiscal, așa cum ar fi fost normal. Astfel și în decizia DGFP T, ca și în cele trei rapoarte de inspecție fiscală, apar contraziceri între afirmațiile inspectorilor fiscali referitoare la constatările efectuate.
Reclamanta a învederat că trebuia să fie tratată din punct de vedere al TVA-ului conform art. 133, alin (2), lit. c) din Legea nr.571/2003 privind Codul 4 fiscal, pct. 11 și pct. 14 - TVA din nr.HG 44/2004 de aprobare a Normelor de aplicare a Codului fiscal. Astfel oroborând prevederile art. 133, alin (2), Ut c) cu art. 126, alin (1), Ut. b) din Legea nr. 5 71/2003 privind Codul fiscal, aceste operațiuni nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a TVA-ului, nefiind operațiuni impozabile în România.
S-a mai arătat că n timpul inspecției fiscale s-au prezentat contractul încheiat cu partenerul extern la data de 15.12.1999, facturi fiscale și facturi externe, situația încasării valutare prin bancă a facturilor emise.
S-a subliniat că referitor la contract, acesta este singurul contract încheiat cu partenerul extern de la începutul colaborării, valabil până în prezent, la încetarea colaborării, este perfect legal, conținând toate clauzele obligatorii unui contract, în consecința respecta prevederile art. 2 ale Legii nr. 469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Legalitatea contractului a fost confirmata de toate cele 10 controale fiscale anterioare, efectuate de către diferiți inspectori din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, majoritatea controalelor având loc în urma cererilor reclamantei de rambursare TVA. Acest contract a fost prezentat tuturor organelor de inspecție fiscala în original, iar o copie xerox a acestuia a fost anexata la toate actele de control anterioare întocmite. Din cele 10 controale, 4 echipe de control l-au menționat expres în actele de control, respectiv: procesul verbal încheiat la data de 05.02.2001, procesul verbal încheiat la data de 22.05.2001, procesul verbal încheiat la data de 06.06.2002, procesul verbal încheiat la data de 16.04.2003. Orice neregulă în legătura cu contractul ar fi trebuit sa fie sesizata de către inspectorii fiscali - persoane calificate, care, în calitate de organ de îndrumare și control, ar fi fost obligați să solicite modificarea sau completarea lor cu elementele considerate lipsa sau nelegale, sau cel puțin, dacă s-ar fi constatat nereguli, ar fi făcut mențiune în actele de control întocmite anterior. Reclamanta a precizat ca nici unul dintre controalele anterioare nu a avut obiecțiuni cu privire la contractul încheiat cu partenerul extern. n legătura cu mențiunea greșită de pe facturi referitoare la nr. și data contractului, reținută în actul de control, reclamanta a arătat că este vorba de o eroare umană a persoanei care a întocmit factura. Organul de inspecție fiscala nu a putut vedea contractele nr. 1/01.06.1999 și 1/01.07.1999 pentru că acestea nu există.
Reclamanta a arătat că - ROMÂNIA SRL a fost înființată la data de 27.09.1999 și, ca atare, nu avea nici o posibilitate de a semna contracte cu o data anterioară datei de înființare. Eroarea de completare a contractului pe facturile fiscale nu poate desconsidera activitatea desfășurata care sta la baza întocmirii facturilor fiscale, și anume asistență și dezvoltare software pentru clientul extern din Canada. În practică, activitățile lunare desfășurate erau evaluate de către o factură externă emisă singurului beneficiar, iar pentru înregistrarea în contabilitate se scria factura fiscală pe baza invoce-ului, menționându-se și contractul (în fapt unicul contract încheiat între cele 2 firme este întocmit la data de 15.12.1999).
S-a mai subliniat că se contesta integral decizia de impunere nr. 440/01.08.07 care a stabilit: -TVA suplimentar 109.057 RON, - aferente TVA - 37.989 RON.
Reclamanta - ROMÂNIA SRL a învederat că în ceea ce privește capetele de cerere de la punctele 4, 5, n ceea ce privește obligarea DGFP T și T la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la plata efectivă a TVA de rambursat, această cerere este întemeiată, fiind un mijloc legal de constrângere în executarea obligației. În ceea ce privește dobânzile comerciale solicitate, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la plata efectiva a TVA de rambursat, reclamanta a apreciat că și aceasta cerere este întemeiată, societatea reclamantă fiind lipsită de fonduri bănești pentru satisfacerea creditorilor din procedura de insolvență, cât și pentru susținerea procedurii. Orice perioada de timp înseamnă în ultima instanța și devalorizarea banilor, iar solicitarea de dobânzi comerciale înseamnă adaptarea la inflație.
La data de 13.03.2008, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr. 689/189 /24.10.2007 emisa de T privind soluționarea contestației prealabile, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. 440 /01.08.2007 și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 1.986 /23.07.2007, ambele încheiate de T - F; respingerea cererilor de obligare a T la plata unor dobânzi comerciale, calculate la suma de rambursat și a unor daune cominatorii în suma de 100 lei pe zi până la data plații efective a TVA - ului solicitat.
Prin sentința civilă nr. 559/CA din 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL cu sediul în T,-, jud. T în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T cu sediul în T,- A și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T cu sediul în T,-, având ca obiect anulare act.
În motivarea soluției pronunțate tribunalul a reținut că la data de la data de 23.04.2008, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de conexare formulată de reclamanta întrucât cele doua dosare au obiecte diferite, respingerea în tot a contestației formulata de - ROMÂNIA, ca neîntemeiată și nelegală, menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor întocmite în procedura prealabilă de organele fiscale și respectiv menținerea ca temeinice și legale a actelor contestate respectiv menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.689/189/24.10.2007 privind soluționarea contestației formulata de - România și înregistrata la DGFP T sub nr. 43392/1/04.10.2007 și comunicată la data de 22.01.2008 și pe cale de consecință menținerea ca temeinice și legale a raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 1986 din 23.07.2007 (perioada controlată: 01.04.2004-30.09.2004) ca temeinic și legal; precum și menținerea ca temeinică și legală a deciziei organelor de inspecție fiscala de a colecta TVA suplimentar în suma de 109.057 RON, menținerea ca întemeiate a obligațiilor de plată reprezentând accesorii aferent TVA în suma totala de 37.989 RON din care majorări de întârziere diferențe TVA 29.187 RON și penalități de întârziere diferențe TVA 8.802 RO, respingerea ca inadmisibilă, neîntemeiată și nelegală a solicitării neîntemeiate a reclamantei privind obligarea DGFP T și T la plata unor dobânzi comerciale calculate la suma de rambursat, având în vedere rata de scont a BNR pana la data plații efective, respingerea ca inadmisibilă, neîntemeiată și nelegală a solicitării neîntemeiate a reclamantei privind obligarea a DGFP T și T la daune cominatorii n suma de 100 lei pe zi până la data plații efective a TVA-ului solicitat, respingerea ca nefondate a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
Pârâta a învederat că rganele de inspecție fiscală au constatat întemeiat ca - ROMÂNIA SRL înregistrează venituri constând în "asistență și dezvoltare software" din analiza documentelor prezentate de societate, astfel, pentru prestările de servicii efectuate în perioada 01.04.2004-30.09.2004 aferente facturilor prezentate, societatea trebuia să justifice scutirea de taxa pe valoarea adăugata conform prevederilor Legii nr. 571/2003 art. 143, alin. 1 lit. c și a prevederilor art.6 alin. 10 din nr. 1846/2003.
La data de 30.07.2008, reclamanta -, România"SRL, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 559/CA din 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru efectuarea expertizei contabile solicitată, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra acestei probe, deși a fost solicitată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond și-a întemeiat soluția numai pe susținerile pârâtelor exprimate prin întâmpinare, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală, afirmând că societatea reclamantă nu a putut prezenta contractele cu partenerul extern nici în cursul inspecției fiscale și nici în cursul judecății, or, nicicând pe parcursul judecății, instanța de fond nu a dispus prezentarea acestor înscrisuri, iar societatea reclamantă să nu se fi conformat,
Se apreciază de către reclamantă că efectuarea expertizei contabile este imperios necesară nu numai din rațiuni de procedură, dar și motivat de faptul că în dosarul nr- (la care s-a solicitat conexarea prezentului dosar) raportul de expertiză este în totalitate favorabil reclamantei. Efectuarea expertizei contabile în cauză este necesară și în vederea asigurări dreptului la apărare, drept care se regăsește atât în legislația națională, cât și cea europeană.
Prin decizia civilă nr. 1302/27.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, a fost admis recursul declarat de reclamanta -, Romania"SRL, împotriva sentinței civile nr. 559/CA din 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost casată sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași instanțe.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea a reținut că prin acțiunea introductivă la instanță, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, anularea deciziei 689/189 din 24.10.2007, privind soluționarea contestației formulate de reclamantă ți înregistrată la DGFP T sub nr. 1986 din 23.07.2008 și decizia de impunere nr. 440 din 01.08.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
Reclamanta a mai solicitat anularea deciziei organelor de inspecție fiscală de a colecta TVA suplimentar în sumă de 109.057 Ron, anularea obligațiilor de plată, reprezentând accesorii aferent TVA în sumă totală de de 37.989 Ron, din care majorări întârziere diferențe TVA 8.802, precum și obligarea DGFP T și T la plata unor dobânzi comerciale, calculate la suma de rambursat, având în vedere rata de scont a BNR, până la data plății efective, obligarea DGFP T și T la daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi, până la data plății efective a TVA-ului solicitat.
Prin acțiunea în discuție, reclamanta a mai solicitat în probatoriu, încuviințarea efectuării unei expertize contabile.
S-a reținut că instanța investită cu soluționarea unei cauze, are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părți și implicit de a motiva admiterea respectiv respingerea lor în tot sau în parte.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a deține toate elementele probatorii pe care să-și fundamenteze concluziile, constatându-se că fondul cauzei nu a fost cercetat, așa încât, Curtea a admis recursul bazat pe prevederile art. 312 alin. 5.civ.Cod Penal, casând hotărârea tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 02.02.2009 sub nr. dosar -.
La data de 15.04.2009, la dosarul cauzei fost depusă întâmpinare de către pârâta T prin care se solicită respingerea in tot a contestației formulata de - ROMÂNIA ca neîntemeiata si nelegala, menținerea ca temeinice si legale a înscrisurilor întocmite in procedura prealabila de organele fiscale si respectiv menținerea ca temeinice si legale a actelor contestate respectiv: menținerea ca temeinica si legala a deciziei nr.689/189/24.10.2007 privind soluționarea contestației formulata de - România si înregistrata la DGFP T sub nr. 43392/1/04.10.2007 si comunicata la data de 22.01.2008 si pe cale de consecința menținerea ca temeinice si legale a raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr. 1986 din 23.07.2007 (perioada controlata: 01.04.2004-30.09.2004) pe care solicitam sa-1 mențineți ca temeinic si legal; precum si menținerea ca temeinica si legala a deciziei organelor de inspecție fiscala de a colecta TVA suplimentar in suma de 109.057 RON; menținerea ca întemeiate a obligațiilor de plata reprezentând accesorii aferent TVA in suma totala de 37.989 RON din care majorări de întârziere diferențe TVA 29.187 RON si penalități de întârziere diferențe TVA 8.802 RON; respingerea ca inadmisibila, neîntemeiata si nelegala a solicitării neîntemeiate a reclamantei privind obligarea DGFP T si T la plata unor dobânzi comerciale calculate la suma de rambursat, având in vedere rata de scont a BNR pana la data plații efective, respingerea ca inadmisibila, neîntemeiata si nelegala a solicitării neîntemeiate a reclamantei privind obligarea a DGFP T si T la daune cominatorii in suma de 100 lei pe zi pana la data plații efective a TVA-ului solicitat și respingerea ca nefondate a cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
În fapt, pârâta a învederat că - ROMÂNIA aflată sub incidența Legii nr. 85/2006 a formulat acțiune prin care a solicitat neîntemeiat anularea Deciziei nr.545/141/14.08.2007 emisa de DGFP T prin care s-a dispus întemeiat: respingerea contestației pentru suma totală de 147.046 lei, reprezentând: TVA în sumă de 109.057 lei, accesorii aferente TVA în sumă de 37.989 lei, respectiv majorări de întârziere în sumă de 29.187 lei și penalități în sumă de 8.802 lei.
Organele de inspecție fiscala au constatat întemeiat ca - ROMÂNIA SRL înregistrează venituri constând in "asistenta si dezvoltare software" din analiza documentelor prezentate de societate.
Astfel, pentru prestările de servicii efectuate in perioada 01.04.2004-30.09.2004 aferente facturilor prezentate, societatea trebuia sa justifice scutirea de taxa pe valoarea adăugata conform prevederilor Legii nr. 571/2003 art. 143, alin. 1 lit. c ) si a prevederilor art. 6 alin. 10 din nr. 1846/2003 cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul ori cu beneficiarul din străinătate sau cu intermediari care acționează in numele ori in contul acestora și documentele prezentate de exportator ori de intermediarul care acționează in numele ori in contul sau din care sa rezulte ca operațiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor sau factura externă în cazul prestărilor de servicii contractate cu beneficiarii din străinătate sau cu intermediarii care acționează in numele ori in contul acestora.
S-a arătat că pe perioada supusa inspecției fiscale ROMÂNIA SRL nu a prezentat documentele stipulate pentru justificarea scutirii de TVA.
In ceea ce privește contractul încheiat cu partenerul extern s-a constatat ca pe facturile fiscale emise de societate in perioada 01.04.2004 - 30.09.2004 sunt menționate contractele nr. 1/01.07.1999 si nr. 1/01.06.1999 contracte care nu au fost prezentate in timpul inspecției fiscale.
In consecința organele de inspecție fiscala au procedat la calcularea TVA aferenta acestor facturi in suma de 109.057 RON in conformitate cu art. 140 alin 1 din Legea nr. 571/2003.
Întrucât suma negativă de TVA aferenta perioadei 01.04.2004 - 30.09.2004 a fost rambursată de organele fiscale teritoriale ( controlul urmând a se realiza ulterior) diferențele de TVA au generat obligații fiscale de plată în sumă de 96.201 lei pentru care organele de inspecție fiscala au calculat accesorii in suma de 37.989 lei: majorări de întârziere 29.187 lei și penalități 8.802 lei. Cota majorărilor de întârziere este cea stabilita de HG 1513/2002, HG 67/2004, art. 117, 118. 120 si 121 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
S-a mai învederat faptul că pentru prestările de servicii aferente in perioada 01.04.2004 - 30.09.2004 aferente facturilor prezentate societatea trebuie sa justifice scutirea de TVA conform prevederilor Legii Nr. 571/2003 art. 143, alin. 1, lit. dar reclamanta nu a prezentat documentele justificative pentru scutirea de TVA. Astfel încât, organele de control au constatat ca nu exista alte contracte decât cele menționate mai sus si nu exista comenzi externe ci numai comenzi interne. Ca urmare, in mod legal organele de inspecție fiscala au procedat la calcularea TVA aferenta facturilor prezentate in suma de 109.057 RON in conformitate cu art. 140 alin. 1 din Legea Nr. 571/2003 privind codul fiscal.
Prin decontul de TVA aferent lunii septembrie 2004 depus la T sub nr. 1865/25.10.2004 societatea a solicitat la rambursare soldul sumei negative din perioada 01.04.2004 - 30.09.2004 in cuantum de 12.856 lei.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 1986/23.07.2007 organele de control au stabilit o diferența de TVA in suma totala de 109.057 lei, astfel ca obligația de plata a - ROMÂNIA SRL este TVA in suma de 96.201 lei ( 109.057 -12.856 lei) pentru care in mod legal organele de inspecție fiscala au calculat accesorii in suma de 37.989 RON: majorări de întârziere -29.187 lei; penalități - 8.802 lei
De asemenea, pârâta a arătat că majorările de întârziere si penalitățile au fost calculate corect conform prevederilor: HG 1513/2002, HG 67/2004, art. 117, 118, 120 si 121 din OG 92/2003 de la data scadentei debitului recalculat ce le-a generat pana la scadenta debitului recalculat aferent perioadei fiscale următoare si mai apoi pana la data stingerii prin plata a obligației fiscale stabilite ca fiind de plata respectiv pana la data de 15.12.2005
Pentru emiterea actelor administrativ fiscale atacate s-au avut in vedere prevederile art. 6 alin. 10 din nr. 1846/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi si alte operațiuni similare pentru transportul internațional si pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri si art. 143 alin 1 lit c) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu art 216 din OG nr. 92/24.12.2003 republicata titlul IX privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative.
Reclamanta -, România"SRL, la data de 17.04.2009, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr.458/CA/22.04.2009 pronunțată în dosar nr.- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T având ca obiect anulare act, a dispus anularea deciziei nr. 689/24.10.2007, raportul de inspecție fiscală nr. 896/23.07.2007, decizia de impunere nr. 440/01.08.2007 și decizia de colectare suplimentară a TV-ului în cuantum de 109.057 lei emise de DGFP T precum și anularea obligațiilor de plată reprezentând accesorii aferent TVA în sumă totală de 37.989 lei din care majorări de întârziere diferențe TVA 12.187 și penalități de întârziere diferențe TVA 8.802 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.545/141/14.08.2007 emisa de DGFP T prin care s-a dispus:
"respinge ca neîntemeiata contestația pentru suma totala de 147.046 lei reprezentând: taxa pe valoare adăugata 109.057 lei,- accesorii aferente taxei pe valoare adăugata,37.989 lei, respectiv:- majorări de întârziere 29.187 lei,- penalități 8.802 lei
Astfel organele de inspecție fiscala au constatat ca - ROMÂNIA SRL înregistrează venituri constând in "asistenta si dezvoltare software" din analiza documentelor prezentate de societate.
Intimata a pretins că pentru prestările de servicii efectuate in perioada 01.04.2004-30.09.2004 aferente facturilor prezentate, societatea trebuia sa justifice scutirea de taxa pe valoarea adăugata conform prevederilor Legii nr. 571/2003 art. 143, alin. l lit. c ) si a prevederilor art. 6 alin. 10 din nr. 1846/2003 cu următoarele documente:
- Contractul încheiat cu exportatorul ori cu beneficiarul din străinătate sau cu intermediari care acționează in numele ori in contul acestora.
- Documentele prezentate de exportator ori de intermediarul care acționează in numele ori in contul sau din care sa rezulte ca operațiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor sau factura externa in cazul prestărilor de servicii contractate cu beneficiarii din străinătate sau cu intermediarii care acționează in numele ori in contul acestora.
Intimata a mai relatat că pe perioada supusa inspecției fiscale ROMÂNIA SRL nu a prezentat documentele stipulate pentru justificarea scutirii de TVA.
In ceea ce privește contractul încheiat cu partenerul extern s-a constatat ca pe facturile fiscale emise de societate in perioada 01.04.2004 - 30.09.2004 sunt menționate contractele nr. 1/01.07.1999 si nr. 1/01.06.1999 contracte care nu au fost prezentate in timpul inspecției fiscale.
Reclamanta a fost înființata in anul 1999, sub forma unei societăți cu răspundere limitata cu asociat unic, persoana fizica, dl., cetățean britanic, care ulterior cesionează toate cele 100 de părți sociale pe care le deține in cadrul ROMÂNIA L, către societatea, persoana juridica de naționalitate canadiana.
Obiectul principal de activitate al societății a fost, conform Cod "7220 Realizarea si furnizarea de programe", firma producând de la înființare (1999) pana in luna august 2005, programe informatice destinate acționarului unic, cu care a fost încheiat contractul din 15.12.1999( in litigiu).
Prin sentința civila nr. 1183/15.12.2005 definitiva si executorie din dosarul 10962/com/s/2005 Tribunalul Timișa stabilit faptul ca societatea se afla in insolventa, in conformitate cu art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicata, dispunând deschiderea procedurii prevăzute de legea nr. 64/1995 republicata si modificata, constituindu-se dosarul nr. 14/S/2006. De la data deschiderii procedurii si pana in prezent, societatea se afla in perioada de supraveghere.
Prin decontul de TVA al lunii aprilie 2006, reclamanta solicitat de la T, rambursarea soldului sumei negativ de TVA din perioada 01.10.2004-30.04.2006, in suma totala de 15.116 RON, in scopul creșterii sumelor de distribuit intre creditorii înscriși la masa credala a - România SRL.
După mai mult de un an, s-a efectuat controlul solicitat, concretizat prin încheierea a trei rapoarte de inspecție fiscala ( ), înregistrate sub numerele:
-1987/23.07.2007 (- 1986/23.07.2007 ( perioada controlata 01.04.2004-30.09.2004) ( prezentul dosar).
-2010/24.07.2007 (perioada controlata 01.10.2004-30.04.2006)(dosar -)
Toate aceste rapoarte de inspecție fiscala (), si deciziile de impunere aferente, au fost contestate de către reclamantă, printr-o singura contestație, apreciindu-se ca intre cele trei -uri exista o strânsa legătura, ca ele formează un tot unitar si pentru o mai buna înțelegere se impune soluționarea intr-un singur dosar, in plus referindu-se la aceeași obligație bugetara ( TVA), aceleași părți si unicul contract cu unicul partener extern al societății noastre ( care este si asociatul unic al societății).
DGFP T, a soluționat contestația (o singura contestație), prin emiterea a trei decizii, (numerotate 683/187 din 23.10.2007, 689/189 din 23.10.2007 si 693/192 din 26.10.2007), fără a se face vreo mențiune despre disjungerea făcuta, iar reclamantei i- fost comunicata inițial numai decizia nr. 693 la data de 05.11.2007, care a format obiectul dosarului nr-; după care s-au comunicat si celelalte 2 decizii; acestea au fost contestate la instanța de contencios administrativ, formând obiectul dosarelor nr- si - ( ambele casate cu trimitere la rejudecare si înregistrate sub nr- si respectiv -).
Cu referire la dosarul nr-, divergentele societății cu paratele se refera la următoarele aspecte:
daca activitatea desfășurata de societate este impozabila in România sau in Canada, din al TVA-ului;
documentele care trebuie prezentate pentru a se acorda rambursarea de TVA, mai precis, daca trebuie sa prezentam, sau nu, aceleași documente obligatorii pentru firmele care fac exporturi de bunuri directe sau de către transportatori, sau care sunt acele documente,
daca contractul cu Canada este un contract valabil încheiat si poate sta, sau nu, la baza deducerii TVA-ului;
Revenind la dosarul nr-, instanța constată că acesta a fost soluționat definitiv de Tribunalul Timiș prin sentința civila nr. 808/CA din 20.10.2008, devenita irevocabila prin respingerea de către Curtea de Apel Timișoaraa recursurilor promovate de către DGFP T si T, depunand la prezentul dosar sentința nr. 808/CA din 20.10.2008 si raportul de expertiza contabial judiciara efectuat in cauza.
În prezenta cauză s-a avut în vedere același raport de expertiză pentru a se evita eventuale soluții contradictorii.
Astfel, expertul a stabilit ca:
1) activitatea desfășurata de societatea reclamantă este o activitate impozabila in Canada, si nu in România, astfel ca nu aveam obligația de a colecta TVA la facturile emise către partenerul canadian.
S-a arătat de către expert, ca, având in vedere activitatea desfășurata (asistenta si dezvoltare software), si indiferent cine este firma prestatoare din România si chiar daca firma este in stare de insolventa in momentul inspecției fiscale, tratarea din al TVA-ului trebuia realizata conform art.133 alin. (2) pct. c) din Codul fiscal si pct. 14 -TVA din HG 44/2004, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, iar acest tip de activitate
S-a mai arătat, ca nici anterior apariției Codului fiscal, legislația României nu a prevăzut cota de 19% TVA pentru exporturi, indiferent de natura acestora, iar situația in care se constata ca societatea realizează servicii de "asistenta si dezvoltare software" numai pentru un partener extern (firma canadiana)
Astfel pe site-ul Ministerului d e Finanțe, pagina "infotva.mfinate.ro, pliantele 3 si 12, depuse la dosar, susțin concluziile expertului.
Astfel, pentru serviciile intangibile, adică servicii de telecomunicații si servicii furnizate pe cale informatica, locul operațiunii, din v al TVA, este locul unde este stabilit beneficiarul, iar in pliantul 12, punctual 3, se arata ca nu se datorează TVA in România pentru servicii prestate către un beneficiar din afara comunității, indiferent de statutul acestuia.
Cu referire la documentele prezentate de societate- contractul cu partenerul canadian, facturile externe (invoice) si facturile fiscale- sunt suficiente pentru a se acorda rambursarea de TVA, nefiind necesare documentele prevăzute de nr. 1846/2003, art. 6, ordin care se refera la prestările de servicii legate direct de exportul de bunuri.
Organele fiscale, in raportul de inspecție fiscala, pagina 6, paragraful 4, arata ca reclamanta nu prezentat in timpul inspecției fiscale contractele menționate pe facturi ci numai facturi fiscale si facturi externe, in opinia acestora, fiind obligatoriu a se prezenta, conform art. 6 din nr. 1846/2003:
"a ) contractul încheiat cu exportatorul, ori cu beneficiarul din străinătate sau cu intermediari care acționează in numele ori in contul acestora, si
b ) documente prezentate de exportator ori de intermediarul care acționează in numele ori in contul sau, din care sa rezulte ca operațiunile respective sunt legate directe de exportul bunurilor, sau factura externa, in cazul prestărilor de servicii contractate cu beneficiari din străinătate sau cu intermediari, care acționează in numele ori in contul acestora".
Instanța a constatat că reclamanta a prezentat in totalitate aceste documente, adică contractul cu beneficiarul din străinătate incheiat la 15.12.1999, facturi externe (invoice-uri) si facturi fiscale chiar si un dosar cu corespondenta purtata in limba engleza cu partenerul extern, corespondenta fiind in limba engleza nu a fost luata in considerare de inspectori).
S-a dat si o nota explicativa la finalizarea controlului, de către administratorul judiciar, care a declarat ca nu exista alt contract, ci numai cel cu firma canadiana încheiat in data de 15.12.1999.
Susținerile expertului sunt întărite de cele 4 procese verbale de control încheiate in perioada 2001-2003, prezentate primei instanțe in dosarul nr-, si anume: PV încheiat la data de 05.02.2001, PV încheiat la data de 22.05.2001, PV încheiat la data de 06.06.2002, PV încheiat la data de 16.04.2003.
In toate aceste acte de control din perioada 2001-2003 inspectorii T T - birou rambursări TVA sau DGFP T - Serviciul Control fiscal, considera ca suficiente pentru rambursarea TVA-ului solicitat, facturile interne, facturile externe ( invoice) si contractul cu partenerul extern (sau comanda ), nu s-a solicitat si contract si comanda externa, precum si alte documente de natura celor solicitate transportatorilor sau firmelor care fac export direct de bunuri.
Referitor la contractul cu partenerul canadian acesta nu contravine legii nr. 469/2002, astfel prin sentința civila nr. 808/CA din 20.10.2008 ultima fila, contractul are menționate părțile, obiectul, drepturile si obligațiile pârtilor, confidențialitatea, plata si modalitățile de plata, legea aplicabila contractului, clauza de modificare a contractului, dar mai ales, locul executării prestațiilor ( Canada ), si chiar daca acestea nu respecta structura uzitata in România pentru contracte, nu putem spune ca aceste clauze nu exista, sau ca sunt in contradicție cu legea menționata mai sus.
Pentru motivele arătate mai sus, Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată și în consecință a dispus anularea deciziei nr. 689/24.10.2007, raportul de inspecție fiscală nr. 896/23.07.2007, decizia de impunere nr. 440/01.08.2007 și decizia de colectare suplimentară a TV-ului în cuantum de 109.057 lei emise de DGFP
De asemenea a dispus anularea obligațiilor de plată reprezentând accesorii aferent TVA în sumă totală de 37.989 lei din care majorări de întârziere diferențe TVA 12.187 și penalități de întârziere diferențe TVA 8.802 lei.
S-au respins petiturile având ca obiect acordarea de dobânzi comerciale și daune cominatorii deoarece acestea nu se justifică.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recurs pârâtele DGFP T și
În motivarea recursului pârâta DGFP a pronunțat o hotărâre nelegală întemeiată pe o expertiză extrajudiară iar în ceea ce privește fondul cauzei, pe perioada supusă inspecției fiscale reclamanta nu a prezentat documentele prevăzute de lege pentru justificarea scutirii de TVA, iar referitor la contractul încheiat cu partenerul extern, pe facturile fiscale emise în perioada 01.04.2004 - 30.09.2004, sunt menționate contractele 1/.01.07.1999 și nr. 1/01.06.1999, care nu au fost prezentate în timpul inspecției fiscale, în consecință, în mod legal organele de control au procedat la calcularea sumei de 109.057 lei, TVA aferentă acelor facturi, în conformitate cu art. 140 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
În motivarea recursului său, pârâta Taa rătat, în esență că își menține punctul de vedere exprimat pe larg în cuprinsul deciziei nr. 689/189/24.10.2007 emisă de DGFP T, situația fiind prezentată pe larg și în raportul de inspecție fiscală nr. 1986/23.07.2007 încheiat de T, în sensul că reclamanta nu a prezentat documentele legale pentru justificarea de TVA, că în timpul inspecției fiscale nu au fost prezentate contractele din 1999 la care s-a referit reclamanta în acțiune, astfel că în mod legal s-a procedat la calcularea TVA aferentă facturilor fiscale în sumă de 109.057 lei, cu majorările de întârziere prevăzute de lege.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Contrar celor afirmate de pârâta DGFP T prima instanță nu și-a întemeiat soluția pe expertiza extrajudiciară la care s-a referit în recurs. Este de reținut, în primul rând că, prin decizia civilă nr. 1302/27.11.2008 a Curții de Apel Timișoara nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, ci s-a reținut doar că instanța de fond este datoare să pună în discuția părților cererea de efectuare a unei expertize de specialitate, precum și chestiunea privitoare la efectuarea a trei rapoarte de inspecție fiscală în condițiile în care a avut loc un singur control, în scopul stabilirii cu certitudine a existenței sau inexistenței vreunui prejudiciu, cât și cuantumul acestuia. Or, în al doilea ciclu procesual părțile au precizat că nu solicită efectuarea respectivei expertize contabile. Apoi, în ceea ce privește afirmația recurentei că prima instanță a soluționat cauza bazându-se pe o expertiză extrajudiciară, aceasta este inexactă. Curtea constată că deși judecătorul fondului a făcut comentarii cu privire la concluziile respectivei expertize, hotărârea pronunțată în cauză nu se sprijină pe respectivele concluzii, sentința a fost pronunțată prin raportare la actele de control întocmite, la facturile fiscale despre care se face vorbire în actele întocmite de organele de control, inclusiv în decizia de soluționare a contestației în procedură prealabilă. Judecătorul fondului a observat că în toate actele de control din perioada 2001- 2003, pe aceeași chestiune, au considerat că documentele prezentate sunt suficiente pentru rambursarea TVA-ului solicitat, în ceea ce privește contractul cu partenerul canadian acesta este valabil încheiat, în consecință reclamanta justificând rambursarea TVA-ului.
În continuare, ambele pârâte în recursurile formulate susțin ritos că reclamanta nu a făcut dovada cu probe suficiente dreptul la rambursarea TVA, că nu au fost prezentate contractele încheiate în anul 1999 cu partenerul canadian. În această chestiune Curtea constată că hotărârea primei instanțe este temeinic motivată, în respectiva sentință menționându-se toate înscrisurile pe care le-a prezentat reclamanta, inclusiv facturi interne și externe și contractul cu partenerul străin. În legătură cu acest contract, luat în considerare de către organele fiscale în perioada 2001-2003, ca reprezentând o probe concludentă care să justifice rambursarea TVA, aflat la dosarul cauzei la filele 14 - 16, Curtea apreciază că reprezintă, așa cum a reținut și tribunalul o probă irefutabilă în privința legăturilor contractuale cu partenerul străin, că nefiind încheiat pe o perioadă determinată acesta reprezintă o bază legală a raporturilor dintre reclamantă și firma canadiană, și nu există nici un temei pentru organele fiscale să ignore existența acestuia, cu atât mai mult cu cât în perioada anterioară, exact pe aceleași documente, respectiv pentru 2001-2003, i s-a aprobat reclamantei cererea de rambursare a TVA.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pârâtei împotriva sentinței civile nr. 458/22.04.2009 a Tribunalului Timiș, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele DGFP T și T împotriva sentinței civile nr.458/PI/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red.BI - 17.11.2009
TehnoredM.L - 17.11.2009 - 2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Ionel Barbă, Rodica
