Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1377
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 98/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului intimat recurent și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise și chitanță privind achitarea de către reclamantul intimat a onorariului avocațial în sumă de 900 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 12.09.2008 reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să dispună, în contradictoriu cu pârâții T, DGFP T și Ministerul Finanțelor B, restituirea taxei speciale la prima înmatriculare în sumă de 5441 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 23.04.2008, cu chitanța - nr. - a achitat pentru autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de identificare -, suma de 5441 lei reprezentând taxa specială auto la prima înmatriculare, taxă ce nu era datorată prin raportare la prevederile art. 90 parag. I din Tratatul CE, text cere are preeminente în raport cu dispozițiile Codului fiscal român, întrucât este o normă de drept comunitar, iar România este țară membră a Uniunii Europene. Prin urmare, suma mai sus arătată a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a legii. La data de 25.06.2008 a primit răspuns la cererea de restituire din data de 20.06.2008, prin care i s-a arătat că această taxă nu îi poate fi restituită. A formulat în baza dispozițiilor legale o contestație împotriva acestui răspuns la data de 02.07.2008, dar nu i s-a răspuns în termen de 30 de zile astfel că în termen de 30 de zile de la expirarea acestui termen a formulat prezenta cerere.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 117 alin. 1 lit. d din Codul d e procedură fiscală, art. 90 paragr. I din Tratatul CE.
Pârâta Taf ormulat întâmpinare solicitând, în principal, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii față de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și, în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008.
În ce privește inadmisibilitatea cererii, s-a pretins că, prezenta acțiune fiind introdusă după data de 01.07.2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, reclamantul avea posibilitatea legală de a solicita diferența dintre taxa de primă înmatriculare achitată și cuantumul taxei de poluare, pe cale administrativă, direct organului fiscal.
În subsidiar, pe fondul cauzei, s-a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008, motivat de faptul că dispozițiile OUG nr. 50/21.04.2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din actul normativ.
Legal citata, parata DGFP Taf ormulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, excepția prematurității acțiunii și excepția tardivității formulării cererii, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
In motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că reclamantul a solicitat doar anularea unor acte ce au fost emise de T astfel încât doar emitentul actului atacat poate avea calitate procesuală pasivă.
În motivarea excepției prematurității s-a arătat că nu a fost finalizată procedura prealabilă obligatorie prevăzută de OG nr. 92/2003 privind Cod procedură fiscală.
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii la instanța de judecată, s-a solicitat admiterea excepției motivat de faptul că reclamantul a achitat taxa de prima înmatriculare la Trezoreria T la data de 23.04.2008, iar cererea de chemare în judecată a înregistrat-o la grefa Tribunalului Timiș la data de 12.09.2008, deci după termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală având în vedere că reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art. 214 ind. 1,2,3 din Legea 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, și dat fiind faptul că taxa de primă înmatriculare a fost achitată în temeiul unui act normativ în vigoare la data plății, considerând că acțiunea reclamantului este nefondată.
Prin sentința civilă nr. 98/27.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității și excepția tardivității invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T; a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Economiei și Finanțelor B; a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 5.441 lei reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 23.04.2008; a obligat pârâții să plătească reclamantului 804,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 23.08.2007, reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism marca VW pe care l-a înmatriculat în România sub nr. -. Pentru înmatriculare reclamantul a plătit în temeiul art. 214 ind.1 Cod fiscal o taxă specială în cuantum de 5.441 lei conform chitanței seria - nr. - din 23.04.2008.
La data de 20.06.2008, reclamantul a solicitat Direcția Generală a Finanțelor Publice restituirea taxei, cererea fiind înregistrată sub nr. -.
La data de 11.07.2008, Administrația Finanțelor Publice Tar ăspuns cererii în sensul că taxa specială auto de primă înmatriculare a fost legal încasată și nu poate fi restituită.
Starea de fapt este necontestată de părți, litigiul fiind determinat de aprecierile diferite pe care părțile le fac cu privire la dispozițiile legale, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din întâmpinări.
Cu privire la prematuritatea, inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii instanța de fond a reținut că pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T au considerat că acțiunea este inadmisibilă deoarece după intrarea în vigoare a OUG 50/2008 reclamantul nu mai poate cere decât restituirea parțială a taxei, urmând procedura prevăzută de această ordonanță. În plus, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tai nvocat lipsa calității procesuale pasive deoarece nu ea a încasat taxa, excepția prematurității pe motiv că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de OG 92/2003 precum și excepția tardivității în raport cu dispozițiile art. 207 Cod procedură fiscală deoarece termenul de 30 de zile de la comunicarea chitanței în intervalul căruia reclamantul putea să conteste chitanța s-a împlinit înainte formularea acțiunii.
Tribunalul a respins toate excepțiile, considerând că intrarea în vigoare a OUG 50/2008 nu împiedică judecata fondului pricinii și că argumentul pârâtelor a fost considerat o apărare pe fondul pricinii.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T are calitate procesuală pasivă în condițiile în care a respins cererea de restituire a taxei cu care a fost solicitată de către reclamant, iar în ce privește ultimele două excepții acestea sunt neîntemeiate deoarece presupun că chitanța eliberată în urma plății taxei ar fi un act administrativ, ceea ce nu este cazul.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe considerată nelegală și nu anularea vreunui act administrativ iar cererea sa își are temeiul în dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală astfel încât nu trebuia urmată procedura prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Termenul în care se putea formula cererea este cel prevăzut de art. 135 din același cod, respectiv 5 ani.
Potrivit art. 117 al. 1 lit. d Cod procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. La data plății (23.04.2008) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal. Potrivit art. 214 ind.1 al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art. 214 ind.2 al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România. Reclamantul a pretins că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană. Tribunalul a constatat că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
În măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul CE, tribunalul a aplicat cu prioritate legislația comunitară. Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul CE, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul a constata că art. 214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, sub acest aspect neexistând discriminare. În schimb, există discriminare între autovehicule identice (adică având exact aceleași caracteristici) în funcție de locul primei înmatriculări. Dacă autoturismul cumpărat de reclamant ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România, și nu în Germania, reclamantul nu ar fi plătit taxa.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Germania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România, pentru acest considerent tribunalul a lipsit de efecte art. 214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal.
În ce privește OUG 50/1998, ale cărei dispoziții sunt invocate de ambele pârâte, tribunalul a constatat că la data când reclamantul a cerut restituirea taxei ordonanța nu era în vigoare (a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, conform art. 14 al. 1 din Ordonanță) astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art. 15 al. 2 din Constituție conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Prin recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T se solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiuni reclamantului în principal pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar în subsidiar respingea ca neîntemeiată și nelegală cu precizarea că în cazul admiterii acțiuni să se țină cont de prevederile OUG nr. 50/2009, urmând a se proceda la admiterea în parte a acțiunii în sensul restituirii diferenței de taxă de primă înmatriculare.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii deși s-a învederat instanței că reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, aceasta fiind obligatorie în baza art. 205. pr. fiscală cu raportare la art. 7 alin. 1 Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei se mai arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în condițiile în care a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare deși aceasta era stabilită prin disp. art.2141- 2143Cod fiscal, iar în speță erau îndeplinite toate condițiile pentru achitarea acestei taxe, respectiv autoturismul a fost pentru prima dată înmatriculat în România și nu făcea parte din categoria autovehiculelor exceptate, iar taxa a fost achitată de persoana fizică care a procedat la înmatricularea autoturismului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat modificarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5441 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituire a taxei pe poluare pentru autovehicul.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în condițiile în care la data de 1.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care a abrogat dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal iar dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG 50/2008.
Recurenta a mai solicitat în baza art. 274 aliniatul 3.pr.civ. reducerea onorariului de avocat acordat de prima instanță la 200 lei arătând că activitatea depusă de acesta în cauză a fost minimă.
În drept s-au invocat dispozițiile. art. 304 punctul 9.pr.civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul PTe ste întemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtele recurente T și DGFP T la restituirea sumei de 5441 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare. Totodată prima instanță a procedat la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 804,3 lei.
În mod greșit prima instanță a procedat la obligarea pârâtei DGFP T la plata taxei de primă înmatriculare, câtă vreme acțiunea formulată de reclamant ce are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare achitată cu încălcarea dispozițiilor de drept comunitar cuprinse în art. 90 paragraf. 1 din Tratatul E, poate fi formulată numai împotriva autorității publice ce a procedat la încasarea efectivă a sumei a cărei restituire se solicită, raportul juridic în cauză fiind astfel stabilit între reclamant ca și plătitor al taxei de primă înmatriculare și T ca și instituție ce a procedat la încasarea taxei respective, iar ulterior a refuzat restituirea acesteia prin adresa aflată la fila 4 dosar fond, iar din această perspectivă nu poate fi reținută motivarea primei instanțe care a justificat calitatea procesuală pasivă a DGFP T prin aceea că, această instituție trebuia să soluționeze contestația reclamantei.
În speță nu se poate vorbi despre o obligația de soluționare a unei contestații fiscale din partea DGFP T întrucât în condițiile în care reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare singurul demers prealabil la care era obligată anterior introducerii acțiunii prezente îl constituia cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, iar împotriva refuzului manifestat de T prin adresa anterior menționată reclamantul avea deschisă calea acțiunii directe la instanța de contencios administrativ competentă.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că se impune admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP T și ca atare soluția primei instanțe prin care s-a admis pe fond acțiunea împotriva acestei instituții, apare ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii astfel încât fiind în prezența motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9,p,c și văzând și disp. art 312 alin. 1 și 3.c Cod Penal, instanța va admite recursul declarat de pârâta DGFP T în sensul că va modifica în parte sentința recurată prin respingerea acțiunii reclamantului față de această pârâtă, aspect ce va atrage și exonerarea pârâtei DGFP T de la plata cheltuielilor de judecată solicitat de reclamant.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta T acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat, după cum urmează:
Cu privire la susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Referitor la cererea recurentei de reducerea onorariului avocațial în baza art. 274 aliniatul 3.pr.civ. instanța reține că potrivit dispozițiilor invocate judecătorii au dreptul să reducă onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzută în onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că acestea sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, Curtea, constată că nu se impune reducerea onorariului avocațial ținând cont de valoarea obiectului cauzei și apreciind totodată că munca îndeplinită de avocat justifică plata onorariului avocațial de 800 lei nefiind nepotrivit de mare față de obiectul pricinii și de munca acestuia.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta T, menținând sentința recurată în ceea ce privește obligația acestei pârâte de restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 5441 lei precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 804,3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civile nr. 98/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului față de pârâta
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurenta T la plata către intimatul a cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./08.12.2009
Tehnored. /16.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
