Obligația de a face. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1379
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurenta Agenția Județeană pentru Prestări Sociale T împotriva sentinței civile nr. 270/CA/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta asistată de avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată și depune al dosar chitanța privind achitarea de către reclamanta intimată a onorariului avocațial în sumă de 1000 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 13208 din 01.09.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T, cu denumirea schimbată în Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale T, și să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie potrivit căreia să îi acorde pentru fiecare copil indemnizația pentru creșterea copilului, în sumă de 1200 lei lunar ( câte 600 lei pentru fiecare din cei doi gemeni), începând cu data de 01.09.2007 și până la data de 31.12.2008, conform precizării de acțiune.
În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat, în esență, faptul că la data de 08.06.2007 a născut doi băieți (gemeni), printr-o singură naștere, respectiv pe - și -, ale căror certificate de naștere, în copie, le-a atașat acțiunii. În baza OUG nr. 148/2005 a solicitat pârâtei acordarea concediului pentru creșterea copiilor, precum și plata indemnizației lunare, sens în care prin Decizia nr. 13208 din 01.09.2007 i-a fost acordată indemnizația pentru creșterea copilului în sumă de 600 lei. A formulat contestație administrativă împotriva acestei decizii și pârâta i-a răspuns prin adresa cu nr. 9188/13.10.2008 faptul că sunt aplicabile prevederile art. 8 alin.1 și 2 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei. Reclamanta a invocat în sprijinul acțiunii sale prevederile art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 potrivit cărora pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, "concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii." Prin prevederile art. 6 din OUG nr. 148/2005 se raportează acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor. Sediul materiei care reglementează acest drept este stabilit de OUG nr. 148/2005 care stabilește și cuantifică durata indemnizației, precum și împrejurarea care generează acest drept. Potrivit art. 1 și art. 2 din OUG nr. 148/2005, împrejurarea care generează acest drept este nașterea copilului, iar pentru un copil născut părinții pot beneficia de concediu de doi ani și de o indemnizație de 600 lei lunar începând cu data de 01.10.2007, pe perioada concediului de îngrijire copil.
Este evident faptul că, a mai arătat reclamanta prin acțiune, legiuitorul a dorit ca părinții să beneficieze de o indemnizație lunară în cazul nașterii unui copil, criteriul de determinare a acestui drept fiind existența unui copil născut, acest lucru rezultând din analiza spiritului legii și din analiza conținutului gramatical al textelor de lege.
În drept reclamanta a invocat prevederile OUG nr. 148/2005.
Pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii invocând în motivare prevederile art. 8 alin.1 și 2 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei.
Prin sentința civilă nr. 870/.03.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea precizată formulată de reclamanta împotriva pârâtei Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale T; a dispus anularea Deciziei nr. 13208 /01.09.2007 emisă de pârâtă; a obligat-o să emită o nouă decizie, precum și să îi plătească reclamantei, începând cu data de 01.09.2007 și până la data de 31.12.2008, indemnizația în sumă de 1200 lei lunar, respectiv câte 600 lei pentru gemenii: - și -, născuți la 8 iunie 2007; a obligat pârâta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța de fond a constatat examinând acțiunea reclamantei raportat la actele - probe aflate la dosar, poziția exprimată de pârâtă și dispozițiile legale incidente cauzei, că este întemeiată, și a admis-o așa cum a fost precizată, a dispus anularea Deciziei nr. 13208 /01.09.2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, precum și să îi plătească reclamantei, începând cu data de 01.09.2007 și până la data de 31.12.2008, indemnizația în sumă de 1200 lei lunar, respectiv câte 600 lei pentru gemenii: - și -, născuți la 8 iunie 2007.
Instanța de fond a reținut că la data de 08.06.2007 reclamanta a născut doi băieți (gemeni), printr-o singură naștere, respectiv pe - și -.
Reclamanta a solicitat indemnizația pentru creșterea copilului ( a fiecăruia din cei doi gemeni) în baza prevederilor OUG nr. 148/2005 începând cu data de 01.09.2007 și până la data de 31.12.2008, conform precizării de acțiune. Potrivit conținutului Deciziei nr. 13208 din 01.09.2007 pârâta i-a aprobat doar suma de 600 lei, cât legal se cuvine pentru un copil.
Această decizie este nelegală și netemeinică întrucât este în contradicție cu starea de fapt: reclamanta a născut doi copii printr-o singură naștere, dar sunt doi copii și nu un copil; și este în contradicție cu spiritul și scopul legii speciale aplicabile în materie, OUG nr. 148/2005. Astfel, conform art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 potrivit cărora pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, "concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii."
Deci, prin prevederile art. 6 din OUG nr. 148/2005 se raportează acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor.
Sediul materiei care reglementează acest drept este stabilit de OUG nr. 148/2005 care stabilește și cuantifică durata indemnizației, precum și împrejurarea care generează acest drept. Potrivit art. 1 și art. 2 din OUG nr. 148/2005, împrejurarea care generează acest drept este nașterea copilului, iar pentru un copil născut părinții pot beneficia de concediu de doi ani și de o indemnizație de 600 lei lunar începând cu data de 01.10.2007, pe perioada concediului de îngrijire copil. Scopul în sine al legii speciale este implicit stimularea natalității văzând și scăderea periculoasă a fenomenului.
Poziția în drept susținută de pârâtă, respectiv aplicarea art. 8 alin.1 și 2 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei, nu a putut fi însușită de prima instanță întrucât este de principiu că normele metodologice de aplicare a unei legi nu îi pot modifica conținutul de esență și nu pot fi în contradicție cu acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului T solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că prin prevederile art. 6 din OUG nr. 148/2005 a acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copiilor se raportează la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor. Astfel textul respectiv face referire la acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri. Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, iar față de cele menționate rezultă că se acordă o singură indemnizație indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere. Prin apariția OUG nr. 148/2005, indemnizația pentru creșterea copilului a devenit o prestație socială cu caracter universal care instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului economico social al familiei prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului.
Indemnizația pentru creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care se unul sau mulți copii și este de natură a înlocui pe perioada concediului de creștere a copilului, venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
A solicitat scutirea de la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că reprezintă o instituție de stat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Se arată astfel că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică fiind realizată o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță. Astfel în cazul indemnizație lunare pentru creșterea copilului, sediul materiei este stabilit de OUG nr. 148/2005, iar împrejurarea care generează acest drept o reprezintă nașterea copilului, intenția legiuitorului fiind acela de a stabili indemnizația lunară în cazul nașterii unui copil, existența unui copil născut fiind criteriul de determinare a acestui drept.
În mod corect prima instanță a reținut că normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 nu pot fi în contradicție cu dispozițiile legale în aplicarea cărora au fost emise, iar pe de altă parte plata indemnizației pentru un singur copil, în cazul reclamantei care a născut 2 copii printr-o singură naștere, conduce la o discriminare între persoane aflate în situații identice. În acest sens trebuie reținută și decizia civilă nr. 1947/4.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a constata nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.1825/2005, text preluat ulterior de Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, art.3 al.1.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Prin decizia nr. 13208/1.09.2007 emisă de recurentă s-a aprobat acordarea către reclamanta a unei indemnizații pentru creșterea copilului în sumă de 600 lei, iar împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație apreciind că de vreme ce prin aceiași naștere au rezultat 2 copii indemnizația de 600 lei i se cuvine pentru fiecare dintre gemeni. Contestația a fost respinsă cu motivarea că potrivit art. 8 al.1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 se stipulează expres că persoana care naște unul sau mai mulți copii beneficiază de o singură indemnizație.
Aceste act administrative au fost anulate de prima instanță care a obligat pârâta să plătească reclamantei indemnizația în cuantum de 600 lei pentru fiecare din cei 2 gemeni, născuți la 8.06.2006.
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică realizându-se astfel o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță. Astfel este adevărat că potrivit art. 6 al.1 din OUG nr. 148/2005 concediul și indemnizația lunară la care se referă art. 1, respectiv art. 2 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau după caz pentru primi 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență, ori încredințați în vederea adopției. De asemenea Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor Metodologice pentru aplicarea OUG nr. 147/2005 definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mulți copii vii.
Din coroborarea celor 2 texte legale recurenta a reținut că indemnizația în cuantum de 600 lei se acordă pentru o singură naștere indiferent de numărul copiilor rezultați din aceasta, fiind un drept de care beneficiază părintele aflat în situația prevăzută de art. 1 și 2 din OUG nr. 145/2005.
O asemenea interpretare nu poate fii însușită de instanța de recurs, întrucât interpretarea corectă a dispozițiilor cuprinse la art. 6 al.1 din OUG nr. 148/2005 trebuie să conducă la concluzia că acordarea indemnizației lunare se raportează la numărul de copii născuți și nu la numărul nașterilor, întrucât această din urmă interpretare este de natură a încălca evident principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o naștere simplă sau dintr-una multiplă.
Este de observat astfel că în prezent art. 2 din OUG nr. 148/2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 341/2009 prevede că plata indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți începând cu cel de al doilea copil. Chiar dacă aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță, neputând retroactiva în situația reclamantei, această modificare legislativă este de natură a conform a punctul de vedere emis de prima instanță și anume potrivit căruia cuantumul indemnizației trebuie raportat la numărul de copii născuți, iar nu la numărul nașterilor, modificarea legislativă intervenită ulterior dovedind astfel că legiuitorul a conștientizat carența ce rezulta din interpretarea dispozițiilor cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 care definea nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Totodată în mod corect a reținut prima instanță că pârâta nu se poate prevala în emiterea decizie atacate de dispozițiile art. 8 al.1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 întrucât normele metodologice sunt emise în aplicarea unei legi și în nici un caz nu pot deroga de la dispozițiile legii și nici nu pot fi în contradicție cu acestea, ori modul în care este definită nașterea în cuprinsul normelor metodologice vine în contradicție cu scopul în sine al OUG nr. 148/2005 ce urmărea astfel acordarea unor măsuri de protecție părinților în cazul nașterii unui copil, iar criteriul de determinare a acestui drept trebuie să-l constituie existența unui copil născut, dreptul la indemnizația lunară multiplicându-se în cazul gemenilor născuți din aceiași naștere.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și disp art. 312 al.1 teza a II a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
În privința cereri recurentei de scutire de la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că dispozițiile art. 274 și urm. Cod procedură civilă sunt general aplicabile în situația în care pârâta se află în culpă procesuală, aceasta urmând a fi obligată la plata cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în recurs în sumă de 1.000 lei achitat conform chitanței -/3.06.2009. Calitatea recurentei de instituție publică a atras scutirea acesteia de la plata taxei de timbru aferentă recursului în condițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 republicată, dar acest dispozițiile legale nu pot constitui un temei de drept pentru exonerarea de la plata onorariului avocațial suportat de reclamantă în condițiile în care se reține culpa procesuală a recurentei prin respingerea recursului, respectiv admiterea acțiunii în fața primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Agenția Județeană pentru Prestări Sociale T împotriva sentinței civile nr. 270/CA/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./07.12.2009
Tehnored. /15.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
