Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1401/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1401
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 456/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 07.01.2009, în dosar nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect restituire taxă înmatriculare, a solicitat restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare a autoturismului în sumă de 616 lei.
În motivarea acțiunii se arată că la data de 14.12.2007 reclamanta a cumpărat din România, de la dealerul auto Automobile, autoturismul marca BMW 1161, identificat cu Cartea de Identitate seria -, nr. omologare, nr. de identificare - și a achitat la data de 11.01.2008 la Trezoreria T suma de 616 lei, cu chitanța seria - A nr.-, reprezentând taxa specială auto la primă înmatriculare a autoturismului.
În urma plângerii formulate de reclamantă la data de 28.11.2008 prin adresa nr. -/15.12.2008 pârâta a comunicat reclamantei că va restitui o parte din suma solicitată.
Prin sentința civilă nr. 456/CA/22.04.2009, Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea formulată de reclamanta T în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect restituire taxă înmatriculare.
S-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 616 lei, reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare a autoturismului încasată de Trezoreria T prin chitanța seria - nr. - din 11.01.2008.
În motivarea hotărârii atacate se arată că la data de 14.12.2007 reclamanta a cumpărat din România de la dealerul auto Automobile, autoturismul marca BMW 1161, identificat cu Cartea de Identitate seria -, nr. omologare, nr. de identificare - și a achitat la data de 11.01.2008 la Trezoreria T suma de 616 lei, cu chitanța seria - A nr.-, reprezentând taxa specială auto la primă înmatriculare a autoturismului.
Văzând dispozițiile Legii nr. 554/2004, care potrivit art. 1 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Instanța a constatat că în cauză este de necontestat că reclamanta a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141Cod fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe.
În urma plângerii formulate de reclamantă la data de 28.11.2008 prin adresa nr. -/15.12.2008 pârâta a comunicat reclamantei că va restitui o parte din suma solicitată.
Potrivit art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanței de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că refuzul privind restituirea taxei de primă înmatriculare face parte din actele prevăzute de art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifesta în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de procedură Fiscală care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind, caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța a reținut caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate" produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite G - 290/05 și C + 333/05, Nadasdi - es Regionalis, respectiv Nemeth c -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statut deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C - 393/04 și C - 41/05, Air Industries, 2006 0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second - hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90m caută să asigure completa neutralizare impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C - 387/01, 2004, 4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 980 par. I este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate. Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod direct, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art.90 aliniatul 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente.
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum și tipul motorului capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art.90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitară Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismului folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul cele prevăzute de legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât.
- taxa este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second - hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second - hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second- hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second - hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second - hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 aliniatul 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului român se face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, instanța a constatat că taxa care face obiectul procesului încalcă normele comunitare potrivit considerentelor de mai sus, motiv pentru care a fost obligată pârâta AS. T să restituie reclamantei suma de 616 lei, reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare a autoturismului încasată de Trezoreria T prin chitanța seria - A nr. - din 11.01.2008, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141 din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 214 din Codul fiscal român în prezenta cauză, a admis astfel acțiunea reclamantei, fiind întemeiată sub această formă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în principal, rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepției formulate privind inadmisibilitatea acțiunii raportat la prevederile nr.OUG 50/2008; în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între de 616 lei achitată de societate la data de 11.01.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214^ și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; și respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
În motivarea recursului se arată în esență, următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 456/CA/22.04.2009 Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de T, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta " ", în contradictoriu cu T, și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 616 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu chitanța seria - nr. -/11.01.2008 emisă de
Susține că sentința civilă nr. 456/CA/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, consideră că este netemeinică și nelegală, fiind criticabilă sub aspectul următoarele motive:
Sentința civilă nr. 456/.04.2009 a fost dată de Tribunalul Timiș cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304, pct. 9.pr.civila).
Având în vedere că sentința civilă nr. 456/CA/22.04.2009 nu a fost dată cu drept de apel, solicite să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304.pr.civila și să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 ^ pr.civ.
În fapt, prin acțiunea în contencios administrativ formulată de către " ", s-a solicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 616 lei, achitată cu chitanța seria - nr. -/11.01.2008 emisă de
Din cererea formulată a rezultat că pentru finalizarea procedurii de înmatriculare a unui autoturism marca BMW 116i, reclamanta a achitat la Trezoreria T suma de 616 lei, cu chitanța seria - nr. -/11.01.2008 emisă de T, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare), în conformitate cu prevederile art. 214^ și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal.
La data de 28.11.2008 reclamanta a formulat o plângere prin care a solicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 616 lei, plângere înregistrată la. T sub nr. -/03.12.2008, la care Tar ăspuns prin adresa nr. -/15.12.2008. în sensul restituirii în parte a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în baza nr.OUG 50/2008.
În principal, susține că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile nr.OUG 50/2008, având în vedere faptul că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule publicată în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 214^ și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Având în vedere faptul că nr.OUG 50/2008, prin art. 11 oferă o soluție legală restituirii taxei de primă înmatriculare, iar Tac omunicat această soluție reclamantei prin adresa nr. -/15.12.2008, consideră că această acțiune este inadmisibilă așa cum a fost formulată."ART. 11
Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. "
În subsidiar, pe fondul cauzei susține că în mod neîntemeiat instanța de fond a admis în totalitate acțiunea reclamantei, în condițiile în care organul fiscal i-a soluționat contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal în temeiul căruia a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în sensul admiterii în parte a acesteia și restituirii taxei rezultată ca diferență între suma de 616 lei achitată de societate la data de 11.01.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214^ și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare.
Astfel, învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată in Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 214^- 214^ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanță.
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență s-a abrogat art. 214-214^ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare."
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Având în vedere faptul că taxa care face obiectul prezentei cauze, în sumă de 616 lei, a fost achitată de către reclamantă la data de 11.01.2008, cu chitanța seria - nr. -/11.01.2008 emisă de T, rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Susține că prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legală cauzei deduse judecății, drept pentru care solicită să le rețină ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Cât privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței între suma de 616 lei achitată de societate ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, învederează că aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză, ca autoritate fiscală competentă în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din nr.OUG 50/2008:
Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzută în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicată în Of. nr. 480/30.06.2008.
Menționează că în acest moment pârâta T nu este în măsură să procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței între taxa specială de primă înmatriculare și taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care să rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant:
În concluzie, pentru aceste motive solicită admiterea recursului formulat ca temeinic și legal și modificarea sentinței civile nr. 456/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș potrivit motivelor invocate.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare plătite cu prilejul înmatriculării în România, conform art. 2141din Codul fiscal, a unui autoturism marca BMW, model 116i, fabricat în anul 2007 și achiziționat din Germania.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și arătând, în esență, că taxa de primă înmatriculare achitată contravine acestor dispoziții din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Codul fiscal român, care instituie o taxă internă discriminatorie.
În fața instanței de recurs, reclamantei i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada că autoturismul în discuție a fost înmatriculat anterior în alt stat membru al Uniunii Europene.
Reclamanta nu a depus la dosar decât copia facturii de achiziție a autoturismului din Germania.
Examinând chestiunea aplicabilității în cauză a dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, Curtea reține că aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este determinată numai de stabilirea de către instanță a faptului că bunul în litigiu este un produs al unui alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
Conform art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
În interpretarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, Curtea de Justiție a Comunităților Europene - care este instanța supremă a Uniunii Europene și ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru Statul român după aderarea la Uniunea Europeană - a statuat în hotărârea dată în cauzele C-290/2005 și C-333/2005 că, potrivit "unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatori în mod indirect datorită efectelor pe care le produce".
Curtea constată că aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Se impune, așadar, constatarea că art. 90 este aplicabil numai în măsura în care bunul astfel impozitat este un produs al"altor state membre" ale Uniunii Europene.
Curtea subliniază că principiul libertății de circulație se aplică atât produselor care provin din statele membre cât și produselor care sunt localizate în cadrul Comunității și care au fost importate în mod legal dintr-un stat din afara Comunității. În momentul importului inițial, aceste produse sunt supuse taxelor vamale conform politicii tarifare comune și formalităților administrative, statistice și de igienă corespunzătoare legislației UE. În urma acestor proceduri produsele primesc "dreptul la liberă circulație" în cadrul Uniunii Europene.
În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității. măsurilor naționale restrictive de natură fiscală reprezintă corolarul stabilirii unei Uniuni Vamale ce cuprinde interzicerea taxelor de import și export și orice măsuri cu efect echivalent ce afectează comerțul între statele membre, precum și stabilirea unui tarif vamal comun față de state terțe (țările aflate în afara acestei zone).
Cu privire la caracteristicile taxei de primă înmatriculare în litigiu, Curtea subliniază că această taxă este determinată de faptul înmatriculării unui autoturism în România pentru prima dată.
Așadar, taxa de primă înmatriculare este aplicabilă indiferent de statul pe teritoriul căruia a fost fabricat acel autoturism și indiferent de locul de unde a fost achiziționat acel autoturism.
De acea, nu se poate reține o eventuală discriminare fiscală în defavoarea autoturismelor achiziționate sau fabricate în alte state membre ale Uniunii Europene decât România. Indiferent dacă autoturismul respectiv a fost fabricat în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa de primă înmatriculare este datorată în același cuantum, cu prilejul înmatriculării în România pentru prima dată.
De asemenea, indiferent dacă autoturismul respectiv a fost achiziționat din România sau dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa de primă înmatriculare este datorată în același cuantum, cu prilejul înmatriculării în România pentru prima dată.
Dimpotrivă - întrucât taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România - o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
În consecință, discriminarea fiscală apare numai în cazul autoturismelor second hand care au fost înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării acestora în România.
Curtea apreciază, în acest context, că se poate reține o eventuală aplicabilitate a dispoziției art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de primă înmatriculare din litigiu.
Or, în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă. Curtea observă că reclamanta a făcut numai dovada cumpărării autoturismului de pe teritoriul Germaniei - stat membru al Uniunii Europene.
Însă aplicarea taxei de primă înmatriculare nu a fost atrasă de împrejurarea cumpărării autoturismului din alt stat membru al Uniunii Europene decât România, iar discriminarea operează - astfel cum s-a arătat anterior - numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
Întrucât taxa de primă înmatriculare a fost stabilită nu în funcție de locul de cumpărare a autoturismului, ci în funcție de caracteristicile tehnice ale acestuia și raportat la faptul înmatriculării pentru prima oară în România, Curtea consideră că taxa de primă înmatriculare impusă în cazul acestui autoturism nu este discriminatorie și nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Cu privire la pretinsa discriminare fiscală incidentă în cazul autoturismelor noi înmatriculate în România și cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 2141Cod Fiscal, Curtea reamintește că reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare plătite pentru autovehiculul marca BMW - autoturism nou, care nu a mai fost înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării în România.
Curtea subliniază, în primul rând că, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 90 Tratatul instituind Comunitatea Europeană - care protejează exclusiv bunurile originare din Uniunea Europeană sau aflate în liberă circulație pe teritoriul Uniunii Europene - reclamanta trebuie să dovedească faptul că a achiziționat un bun originar dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În acest sens, nu este suficient să se rețină că societatea care a produs autoturismul are naționalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, ci că acel bun a fost într-adevăr originar din Uniunea Europeană.
Însă chiar și în ipoteza în care se dovedește că autovehiculul din speță este produs în Uniunea Europeană, Curtea constată că discriminarea de natură fiscală nu a fost probată în speță.
În acest sens, Curtea precizează că aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea subliniază că art. 90 Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu impune statelor membre ale Uniunii Europene - deci nici României - reducerea sarcinilor fiscale sau menținerea acestora la un anumit nivel, ci împiedică aplicarea lor discriminatorie, adică diferențiată, în funcție de proveniența lor de pe piața națională sau din alte state membre ale Uniunii Europene.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Dacă în cazul autoturismelor second hand - care au mai fost înmatriculate anterior în alte state - taxa stabilită de Codul fiscal poate genera o discriminare prin aplicarea sa exclusiv autoturismelor second hand care provin din afara României, favorizând achiziționarea de autoturisme second hand înmatriculate deja în România anterior datei de 1.01.2007 - data instituirii acestei taxe și, în același timp, data aderării României la Uniunea Europeană - în cazul autoturismelor noi se impune verificarea existenței unei posibile discriminări ținând seama de faptul că aceste autovehicule, în toate ipotezele, nu au mai fost înmatriculate anterior.
Autoturismele noi se află, așadar, în toate ipotezele, la prima înmatriculare în circulație.
De asemenea, Curtea constată că indiferent dacă autoturismul respectiv este fabricat în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa se datorează în același cuantum, în funcție de caracteristicile tehnice ale acelui autovehicul.
Nemaifiind înmatriculat anterior, nu se poate reține existența unei discriminări de impozitare.
În prezenta cauză, instanța remarcă faptul că autoturismului achiziționat de reclamantă, un autoturism marca BMW, model X5 3.0, având număr de identificare - (autoturism nou) - fiind la prima înmatriculare - i se aplica o taxă în același cuantum, indiferent dacă ar fi fost produs în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Taxa de primă înmatriculare a fost stabilită nu în funcție de locul de producere a autoturismului, ci în funcție de caracteristicile tehnice ale acestuia.
De aceea, Curtea consideră că taxa de primă înmatriculare impusă în cazul autoturismelor noi nu este discriminatorie și nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat caracterul discriminatoriu al taxei de primă înmatriculare plătite de reclamantă, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 456/CA/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei, având ca obiect restituirea taxei speciale pentru autoturisme.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 456/CA/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./17.12.209
Tehnodact / 2 ex./17.12.2009
Prima instanță Tribunalul Timiș
Judecător:.
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
