Contestație act administrativ fiscal. Sentința 147/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Sentința nr. 147/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul MUNICIPIUL O - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâții: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, O - prin administrator judiciar & B și CT O, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra acțiunii directe de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, Municipiul Oac hemat în judecată Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând anularea deciziei nr. 6/11.03.2008, a deciziei nr. 2/10.12.2007, suspendarea executării silite a deciziei nr. 2/10.12.2007.
Motivând acțiunea reclamantul arată că prin decizia nr. 2/2007 s-a dispus angajarea răspunderii solidare cu debitoarea O și CT O, contestația formulată împotriva acestei decizii fiind respinsă prin decizia nr. 6/2008.
Apreciază reclamantul că cele două decizii sunt nelegale, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 27 Cod procedură fiscală.
Se arată că s-a înființat potrivit nr.HG 104/2002 prin transmiterea în domeniul public al municipiului O potrivit nr.OG 78/2002. Invocă reclamantul că încă de la preluarea și înființarea aceasta era insolvabilă.
Se mai arată că potrivit deciziei nr. 2/10.12.2007, se invocă art. 27, lit. a, având în vedere că a fost emisă Hotărârea Consiliului Local O nr. 32/2006 de trecere a unor bunuri din patrimoniul în domeniul public al municipiului O, însă autoritatea emitentă a deciziei a ignorat următoarele aspecte:
Bunurile trecute din patrimoniul potrivit Hotărârii Consiliului Local O nr. 32/2006 sunt bunuri care aparțin domeniului public al municipiului O potrivit Hotărârii Guvernului nr. 104/2002, Hotărârii Guvernului nr. 1347/2001 și a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, fiind prin natura și destinația lor de interes public local.
Punctele termice cu clădirile, instalațiile și terenul aferent nu au fost niciodată în proprietatea, ele au fost transmise conform Hotărârii Consiliului Local O nr. 40/2002 doar în administrarea
Centrala Electrotermică 3 x 50 Mw, a fost trecută în domeniul public al municipiului O prin Hotărârea Guvernului nr. 104/2002, înregistrată ca societate comercială conform Ordonanței Guvernului nr. 78/2002 prin Hotărârea Consiliului Local O nr. 35/2002, fiind trecută în capitalul social, Municipiul O fiind asociat unic.
Potrivit art. 207 alin. 2 lit. b din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată, aporturile acționarilor pot fi restituite acestora, proporțional cu reducerea capitalului social, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, în speță Hotărârea Consiliului Local
Chiar și dacă s-ar admite punctul de vedere al Administrației Finanțelor Publice, art. 26 alin. 5 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice stipulează că: "bunurile realizate de operatori în conformitate cu programele de investiții impuse de contractele de delegare a gestiunii constituie bunuri de retur care revin de drept la expirarea contractului, gratuit și libere de orice sarcini, unităților administrativ teritoriale și sunt integrate domeniului public al acestora".
Ori, gestiunea delegată a fost transmisă potrivit Hotărârii Consiliului Local O nr. 40/2002 privind administrarea serviciului public de energie termică, iar conform Hotărârii Consiliului Local O nr. 70/2003 a fost aprobată strategia locală privind alimentarea cu agent termic care prevede transformarea punctelor termice în centrale termice de cartier, precum și înlocuirea rețelelor termice cu conducte preizolate.
Se arată că, finanțarea lucrărilor s-a făcut din bugetul de stat, din bugetul local și din surse proprii ale
Potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 65/2006, începând cu data de 01 noiembrie 2006, gestiunea serviciului de alimentare cu energie termică a fost delegată către CT, în aceste condiții, Hotărârea Consiliului Local O nr. 32/2006 apare ca deplin justificată având în vedere și prevederile Legii nr. 51/2006 mai sus invocate.
Art. 27 alin. 2 lit. a din Codul d e procedură fiscală stabilește ca o condiție a răspunderii în solidar dobândirea dreptului de proprietate asupra unor active corporale de la debitor numai dacă valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin J din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului.
Ori, în Decizia nr. 2/10.12.2007 se specifică doar valoarea activelor preluate de la care este de 30.978.919,41 lei (309.789.194.100 lei vechi) fără să specifice și valoarea contabilă a activelor ale dobânditorului respectiv, ale municipiului O, care este de 308.153.635 lei (3.081.536.350.000 lei vechi) astfel nefiind îndeplinită nici condiția stabilită de lege ca activele preluate să reprezinte cel puțin J din activele dobânditorului.
În susținerea cererii de suspendare reclamantul invocă faptul că prin executare este perturbată grav funcționarea unui serviciu public administrativ.
Prin întâmpinare, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B, iar pe fond se arată că la emiterea deciziei nr. 2/10.12.2007 s-a avut în vedere faptul că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 32/30.05.2006 s-a dispus trecerea din patrimoniul în domeniul public al municipiului O însă, Hotărârea nr. 32/2006 a fost dată cu încălcarea prevederilor exprese a art. 8 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora, trecerea în domeniul public se poate face numai cu plată. Apreciază intimata că transmiterea din patrimoniul în domeniul public al municipiului a bunurilor imobile ce fac obiectul nr. 32/2006, bunuri ce sunt sub ipotecă, ar determina ajungerea în stare de insolvabilitate a
Pârâta a înțeles să invoce, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a nr. 32/2006, în raport de art. 8 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, împrejurare față de care prin încheierea din 25.09.2008 Curtea de Apel Bacăua sesizat Tribunalul Bacău - Secția Contencios, în vederea soluționării excepției de nelegalitate, suspendând cauza până la soluționarea excepției invocate.
Având a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B, această instanță o găsește neîntemeiată. Astfel se reține că, decizia nr. 2/2007 a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, însă a fost aprobată de Directorul executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice B și avizată de Biroul juridic al Direcției Generale a Finanțelor Publice Așadar, câtă vreme conducătorul organului fiscal în accepțiunea art. 28 alin. 2 din nr.OG 92/2003 este directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, aceasta din urmă are legitimare procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, această instanță reține:
Prin decizia nr. 2 din 10.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a Municipiului O și CT O cu debitoarea
În drept, s-a reținut incidența art. 27 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. a, b, c din nr.OG 92/2003.
În fapt, s-a reținut că s-a înființat prin nr.HG 104/2002 privind transmiterea unor centrale electrice și de termoficare din domeniul privat al statului și din patrimoniul B în domeniul public al unor unități administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale.
S-a reținut că prin nr. 32/12 iulie 2002 s-a aprobat trecerea în domeniul public al municipiului O, iar prin nr. 33/2002 s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat. Ulterior, prin O nr. 35/2002 centrala electrică și de termoficare a trecut din domeniul privat în capitalul social al O, aceasta din urmă având ca asociat unic Consiliul Local al municipiului
Se reține că obiectul principal de activitate al constă în producție de energie electrică și lucrări de instalații tehnico-edilitare.
Arată organul fiscal că pentru recuperarea datoriilor restante ale s-au emis somații, s-a instituit sechestru asupra bunurilor ce au făcut obiectul nr. 32/2006, făcându-se trimiterea la mai multe procese-verbale de sechestru, însă măsurile de executare silită nu au putut fi continuate întrucât prin sentința nr. 353/2007 s-a deschis procedura de insolvență a
S-a reținut că CT O are ca asociat unic Consiliul Local O, ca și O, așa încât consiliul local deține controlul la ambele societăți, care desfășoară efectiv aceeași activitate.
În decizia nr. 2/2007 s-a mai reținut că prin Hotărârea nr. 32/2006 s-a hotărât diminuarea capitalului social al O și s-a dispus trecerea centralelor termice de cartier, a centralei în domeniul public al municipiului O, iar ulterior, conform nr. 65/2006 s-a aprobat delegarea gestiunii serviciului public de alimentare, prin negociere directă, către CT Prin cesionarea serviciului de alimentare cu energie termică către CT, a rămas fără obiect de activitate.
Se mai reține în decizia nr. 2/2007 că o parte din salariații au fost preluați de CT
Apreciază organul fiscal că cesionarea serviciului de distribuire a energiei electrice către CT este o împrejurare de natură a face incidente dispozițiile art. 27 alin. 2 lit. b din nr.OG 92/2003, iar faptul că CT a preluat salariații face incidente dispozițiile art. 27 alin. 2 pct. 2.
Se reține prin decizia de atragere a răspunderii că sunt întrunite și elementele de la art. 27 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. a din nr.OG 92/2003.
Împotriva deciziei nr. 2/2.10.2007 a formulat contestație Municipiul O, invocând nulitatea actului administrativ, motivat de faptul că este o persoană de drept public care nu are calitatea de subiect de drept procesual fiscal. Astfel se arată că putea fi atrasă răspunderea Consiliului Local O și nicidecum a unității administrativ teritoriale.
În contestație se invocă faptul că este în procedură de insolvență, iar potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 toate acțiunile pentru realizarea creanțelor se suspendă.
Prin decizia nr. 6/2008, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bar espins contestația, reținând în esență motivele invocate în decizia nr. 2/2007.
Motivele invocate în contestație au fost înlăturate, fiind găsite neîntemeiate. Astfel se reține că în decizia contestată s-a prevăzut că se antrenează răspunderea municipiului, fost Consiliu local și că acesta din urmă exercita în numele unității administrativ teritoriale toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți sau regii autonome.
Se reține că este declarată insolvabilă în baza procesului-verbal nr. 57200/5.12.2007 și insolvent conform Legii nr. 85/2006, în baza sentinței nr. 353/19.09.2007.
În fapt, Curtea mai reține că prin sentința nr. 179 din 4.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bacăua respins excepția de nelegalitate a O nr. 32/30.05.2006, reținând că prin această hotărâre s-a dispus trecerea centralelor termice în domeniul public al Municipiului O conform nr.HG 104/2003, ale Legii nr. 213/1998, Legii nr. 51/2006 și art. 113 lit. g, art. 1961și art. 207 alin. 2 lit. b din Legea nr. 31/1990. A reținut instanța că aceste bunuri, prin efectul legii sunt de drept în domeniul public. Sentința nr. 179/2009 a rămas irevocabilă prin respingerea, ca tardiv formulat, a recursului Administrației Finanțelor Publice a municipiului B, intrând astfel sub puterea lucrului judecat.
În drept,
Prin art. 27 Cod procedură fiscală, legiuitorul a înțeles să reglementeze o formă specială a răspunderii în materie fiscală, respectiv răspunderea solidară.
Scopul avut în vedere la emiterea normei juridice a fost de a sancționa comportamentul fraudulos al persoanelor fizice și juridice care au contribuit la insolvabilitatea unui debitor.
Răspunderea solidară reglementată de dispozițiile de procedură fiscală are natura unei răspunderi civile delictuale, însă, spre deosebire de aceasta, legiuitorul a înțeles să prevadă și condiții speciale, expres enumerate la art. 27 din nr.OG 92/2003. De esența răspunderii solidare este săvârșirea de către persoanele juridice sau fizice prevăzute la art. 27, a unor fapte care au determinat insolvabilitatea unui debitor, insolvabilitatea fiind definită de art. 176 ca fiind acea stare a debitorului ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
Prin decizia nr. 2/2007 s-a reținut că sunt întrunite atât elementele răspunderii reglementate la alin. 1 cât și ale alin. 2 al art. 27 din nr.OG 92/2003.
La lit. a alin. 1 s-a prevăzut că răspund solidar persoanele fizice sau juridice care, în cei trei ani anteriori datei insolvabilității, cu rea-credință dobândesc în orice mod active de la debitori care își provoacă astfel insolvabilitatea. Din analiza textului rezultă condiția existenței relei credințe și diminuarea patrimoniului debitoarei prin dobândirea de active. Incidența dispozițiilor lit. a presupune existența unui concurs fraudulos între debitoarea care are obligațiile restante de plată și persoana juridică sau fizică care dobândește cu rea-credință active, sustrăgând astfel de la urmărire bunurile debitoarei.
Prin O nr. 32/2006 s-a dispus trecerea centralelor de cartier în domeniul public, instanța constatând legalitatea acestei hotărâri.
Această instanță reține că, bunurile trecute din patrimoniul debitoarei sunt bunuri care aparțin domeniului public al municipiului O, potrivit nr.HG 104/2002, nr.HG 1347/2001 și a Legii nr. 213/1998, fiind prin natura și destinația lor de interes public.
De altfel, punctele termice cu clădirile, instalațiile și terenul aferent nu erau proprietatea debitoarei, ci au fost doar în administrarea
Așadar, în nici un caz nu se poate reține că Municipiul O, cu rea-credință a dobândit active ale, societate care avea ca acționar Consiliul Local În realitate, nici nu a avut loc un transfer de proprietate, în discuție fiind doar regimul juridic al bunurilor.
Mai mult, constatându-se printr-o hotărâre irevocabilă (sentința nr. 179/4.02.2009 a Tribunalului Bacău ) că nr. 32/2006 (privind trecerea, a centralelor termice și a rețelelor de termoficare în domeniul public) este legală, nici nu mai subzistă motivul reținut de organul fiscal atunci când a apreciat incidența lit. a alin. 1 al art. 27.
Nici condițiile prevăzute la lit. b alin. 1 nu pot fi reținute, câtă vreme nu ne aflăm în fața unei înstrăinări sau ascunderi cu rea-credință a bunurilor Așa cum s-a reținut în contextul analizării condițiilor de la lit. a, în cauză nu a existat o înstrăinare a bunurilor, acestea fiind bunuri ce aparțin domeniului public. Nici de o ascundere a bunurilor nu poate fi vorba câtă vreme chiar organele fiscale învederează faptul că a instituit sechestru asupra mai multor bunuri, enumerând în decizia nr. 2/2007 un număr semnificativ de procese-verbale de sechestru. Or, de esența ascunderii unui bun este sustragerea sa de la urmărire.
Instanța reține o oarecare ambiguitate și inconsecvență în evocarea motivelor care au stat la baza emiterii deciziei nr. 2/2007. Astfel, deși se reține că Municipiul Oad obândit active de la debitoarea aflată în insolvabilitate, reține în același timp că le-a înstrăinat și le-a ascuns cu rea-credință.
În realitate, bunurile în discuție fac parte din domeniul public al reclamantului, ceea ce creează prezumția că nu a avut loc o diminuare a patrimoniului debitoarei Mai mult, condiția sine qua non pentru atragerea răspunderii solidare reglementată la alin. 1 al art. 27 Cod procedură fiscală este reaua-credință. Ori, a reține reaua-credință în sarcina unei persoane de drept public cum este Municipiul O (unitate administrativ teritorială), este inadmisibil.
De altfel, se observă că organul fiscal face o gravă confuzie în ce privește unitatea administrativ teritorială (municipiul O) și Consiliul local, care este un organ deliberativ chemat să ia decizii în numele unității administrative. Astfel, prin decizia nr. 2/2007 organul fiscal dispune atragerea răspunderii, trecând în paranteză Consiliul local, ca și cum ar exista identitate între cele două noțiuni.
Prin decizia contestată se reține că s-a instituit sechestru asupra bunurilor însă nu se poate proceda la executare deoarece prin sentința nr. 353/2007 a Tribunalului Bacăua fost deschisă procedura insolvenței, devenind incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Soluționând contestația la data de 11.03.2008, organul fiscal reține aceeași situație de fapt reținută prin decizia nr. 2/2007, fără însă a avea în vedere că sentința nr. 353/2007 a fost modificată prin decizia nr. 155/21.02.2008 a Curții de Apel Bacău, în sensul respingerii cererii de deschidere a insolvenței
Este adevărat că ulterior s-a deschis procedura insolvenței, însă acest fapt a avut loc mult după emiterea deciziilor contestate, respectiv la 15.05.2009.
Deși se reține că atât la cât și la CT asociat unic este Consiliul local O, acesta controlând ambele societăți, instanța apreciază că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 27 alin. 2 Cod procedură fiscală, dat fiind faptul că nu este îndeplinită nici una din condițiile enumerate la lit. a- Astfel, trecerea prin nr. 32/2006 în domeniul public a unor active nu se circumscrie noțiunii de "dobândire cu orice titlu a dreptului de proprietate", câtă vreme printr-o hotărâre irevocabilă, statuându-se asupra legalității Hotărârii Consiliului local, s-a reținut că activele în discuție fac parte din domeniul public prin efectul legii, având acest regim juridic încă de la înființarea societății debitoare.
Mai mult, pentru a se reține incidența lit. a al alin. 2 era necesar ca organul fiscal să facă dovada că activele preluate reprezintă cel puțin J din activele dobânditorului.
În ce privește pct. b și c instanța reține că nu au incidență în privința reclamantului, fiind probabil reținute în ce privește cealaltă persoană juridică a cărei răspundere a fost atrasă, respectiv CT Cum însă instanța este investită doar cu acțiunea formulată de Municipiul O, analizarea condițiilor atragerii răspunderii CT ar echivala cu o depășire a cadrului procesual. Citarea în cauză a CT s-a realizat pentru opozabilitate și ținând cont de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru cele ce preced, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 27 Cod procedură fiscală, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea, va anula în parte actele contestate, înlăturând răspunderea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În baza art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunțarea la cererea de suspendare a executării actelor contestate.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul MUNICIPIUL O - PRIN PRIMAR, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu pârâții: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII B, cu sediul în B,--3, județul B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,--3, județul B, O, cu sediul în O,-, județul B - prin administrator judiciar & B, cu sediul în B, str. - -. 30,. A,. 7, județul B și CT O, cu sediul în O,-, județul
Anulează decizia nr. 6/11.03.2008, admite contestația formulată de Municipiul O și, în consecință, anulează în parte decizia nr. 2/10.12.2007 în sensul că înlătură răspunderea Municipiului
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23 octombrie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, --- |
Red. - - 23.11.2009
Tehnored. - ex. 8
23/25.11.2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac
