Contestație act administrativ fiscal. Decizia 910/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 910
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD.B împotriva sentinței civile nr. 284/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat - pentru intimat-reclamant TRANS, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Avocat - pentru intimatul-reclamant solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
Reluându-se cauza la sfârșitul ședinței, au răspuns aceleași părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că dosarul este la primul termen, recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de taxa judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat - pentru intimatul-reclamant în ce privește aplicativitatea Ordonanței de Guvern nr.50/2008, precizează că aceasta nu poate fi aplicată în prezenta cauză, întrucât aceasta ar însemna să se încalce art.15 din Constituție. Arată că vehiculul a fost cumpărat la data de 19.09.2007 și a fost achitată taxa de poluare la data de 12.10.2007, în condițiile în care Ordonanța 50 intrat în vigoare la data de 01.07.2008. Mai arată că această taxă de poluare este în contradicție cu art.25, 28 și 90 din Tratatul UE.
De asemenea, arată că în prezenta cauză Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 nu poate produce efecte în prezenta cauză și din motive ce țin de legislația internă, și anume încălcarea dispozițiilor art.4 din Codul fiscal.
Solicită deci respingerea primului motiv de recurs.
În ce privește al doilea motiv de recurs și anume obligarea recurentei la plata dobânzilor legale, arată că sunt două drepturi alternative, dreptul la penalități și dreptul la dobânda legală, drepturi pentru care a optat intimatul și care sunt net inferioare penalităților calculate conform Codului fiscal, recurenta ne suferind nici un prejudiciu prin acordarea acestora.
În ce privește al treilea motiv de recurs și anume acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentantul intimatului arată că recurenta în mod corect a fost obligată la plata acestora conform art.274 Cod procedură civilă, cheltuieli de care putea fi exonerată dacă la primul termen de judecată recurenta recunoștea pretențiile intimatei-reclamante.
Solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Fără cheltuieli de judecată pentru faza recursului.
Depune concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4516/110/16.06.2008 reclamanta - TRANS SRL cheamă în judecată pârât DGFP B în vederea anulării adresei nr. 39179/03.06.2006 și 36903/06.05.2008 ca acte administrativ fiscale prin care s-a respins restituirea sumei de 10931 lei și obligarea pârâtei să restituie reclamantei această sumă cu dobânda legală începând cu data de 12.10.2007 și până la restituire.
Taxa de timbru de 39 lei a fost achitată cu chitanța nr. -/2008. S-au anulat timbre judiciare de 0,15 lei.
În motivarea acțiunii se arată următoarele:
Reclamanta a achiziționat de la C COM - cu sediul in orașul Târgul S, conform facturii fiscale nr.: - - din data de 19.09.2007, un vehicul marca FORD TRANZIT contra sumei de 16.700 lei, preț pe care l-a achitat cu P nr. 35/13.09.2007.
S-a încasata suma de 10.931 lei de către Trezoreria O, conform chitanței nr. -/12.10.2007, cu titlu de taxa de prima înmatriculare pentru autovehiculul mai sus arătat, taxă pe care reclamanta o consideră nelegală, fiind nedatorată, si de asemeni nelegala si netemeinica consideră a fi si încasarea acesteia. Solicită restituirea taxei in cauza, taxa încasata si a cărei contravaloare este de 10.931 lei întrucât taxa a fost încasata in mod nelegal deoarece taxa în cauză nu este datorată în conformitate cu normele de dreptul comunitar european, norme de drept ce au prioritate de aplicare.
Astfel, taxa în cauză contravine prevederilor art.90, par. l din TRATATUL CONSTITUTIV AL UNIUNII EUROPENE, text de lege incident și care prevede că nici un stat membru al UNIUNII EUROPENE, uniune a cărei membră este și România, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice altă natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. In atare condiții, întrucât taxa în cauză nu este aplicată autoturismelor produse și înmatriculate în România, ea nu poate fi aplicată nici în cazul autoturismelor produse și înmatriculate în alte state pentru înmatricularea în România, așa cum este cazul în speță, tocmai acesta fiind rostul reglementării europene mai sus citate și anume acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate din statele UNIUNII EUROPENE și cele similare autohtone.
Norma legală europeană citată este aplicabilă, având prioritate de aplicare față de normele de drept intern conform art.148 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI și a prevederilor LEGII NR.157/2005 privind RATIFICAREA TRATATULUI DE ADERARE A ROMÂNIEI ȘI BULGARIEI, acte normative prin care statul nostru se obligă să respecte dispozițiile tratatelor originare ale COMUNITĂȚII EUROPENE și recunosc normelor europene prioritate de aplicare.
Mai susține reclamanta că a solicitat pârâtei restituirea taxei în cauză, cerere ce a fost respinsă prin decizia (adresa) nr. 36903/06.05.2008 a B, invocându-se norma de drept intern prin care se stabilește obligația de plată a taxei în cauză. Împotriva deciziei (adresa) nr. 36903/06.05.2008 a formulat contestației prin care a arătat că norma aplicabilă este norma comunitară europeană și nu norma internă care contravine normei comunitare europene. B prin decizia (adresa) nr. 39179/03.06.2008 nu se pronunță asupra contestației și cererilor formulate, acesta constituind de asemeni un motiv de anulare a actului în cauză, ci doar afirmă că suma plătită ". nu este o constatare a organului fiscal pentru a emite un act administrativ fiscal de impunere ci o taxă stabilită de un act normativ.". De remarcat este faptul ca pârâta, prin răspunsul dat nu contestă caracterul nedatorat al taxei încasate de către organele fiscale, ci doar apreciază că adresa (decizia) nr. 36903/06.05.2008 nu este act administrativ fiscal. Consideră reclamanta că această din urmă apreciere este nelegală și netemeinică întrucât atât adresa (decizia) 36903/06.05.2008 cât și adresa (decizia) nr.: 39179/03.06.2008 constituie acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din OG92/2003 întrucât sunt emise de organe fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ deoarece constituie acte administrative în sensul art.2 al. 1 lit. c din Legea 554 /2004.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: adresele nr. 39179/03.06.2008, nr. 36903/06.05.2008, cererea de restituire, ordin de plată 35/13.09.2007, chitanța TS 3A -/12.10.2007, factura pro formă din 19.09.2007, factura nr. -/19.09.2007.
În întâmpinare pârâta susține că rin p. nr.OUG 50/2008 a fost instituita taxa de poluare pentru autovehicule, ordonanța intrând in vigoare la data de 1.07.2008.
În baza acestui act normativ a fost emisă nr.HG 686/2008, act normativ care aproba Normele metodologice de aplicare a G nr. nr.50/2008.
La art. 1 din ordonanța se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând aceasta diferența este reglementata la Cap. VI, Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
Aceasta diferența se va calculează de către organul fiscal competent, după stabilirea taxei de poluare, in baza art.3 din HG nr.686/2008.
În vederea calculării taxei de poluare, legal datorata, contribuabilii sunt obligați sa depună la organul fiscal, in copie si original, documentele prevăzute la art.3 alin.2 lit. a) si b) din același act normativ, documente in baza cărora organul fiscal va proceda la calcularea acestei taxe.
Aceste documente sunt:
a)cartea de identitate a vehiculului;
b) în cazul autovehiculelor rulate achiziționate din alte state, un document din care sa rezulte data primei înmatriculări a acestora,si, după caz, declarația pe propria răspundere prevăzuta la art.5 alin.(4) precum si rezultatul expertizei tehnice efectuate de Regia Autonoma " Registrul Auto R " ori rezultatul evaluării individuale efectuate potrivit art5 alin.(20).
După calcularea taxei diferența dintre cele doua taxe va fi restituita solicitanților.
Susține că in sarcina reclamanților subzista obligația de achitare parțiala a taxei auto, diferența de achitat fiind reglementata de art. 11 din OUG nr.50/2008, pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.
În replică reclamantul arată că apărările invocate contravin principiului ne retroactivității legii civile, principiu consacrat de art. 15, al.2 din Constituție.
Susține că a achiziționat autovehiculul în cauză la data de 19.09.2007 și a achitat taxa de primă înmatriculare la data de 12.10.2007. Taxa de poluare a fost stabilită la o dată ulterioară prin nr.OUG50/2008, ordonanță ce intră în vigoare la data de 01.07.2008. În atare situație, restituirea doar a diferenței intre taxa speciala (de primă înmatriculare) încasata anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 si taxa de poluare ce urmează a se percepe in temeiul actului normativ aplicabil după aceasta data pune problema aplicării noului act normativ si pentru trecut, respectiv taxa speciala încasata ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiva a unui alt act normativ inactiv la data nașterii si consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin, 2 din Constituție. Consideră că noua taxă nu poate fi percepută retroactiv raportului juridic dedus judecății.
De asemenea susține că tatul nu este în măsură să rețină, chiar și în parte, o taxă ilegal percepută. axa specială a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Intr-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat sa restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate in temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. In astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie sa asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea iară justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite si daune pentru pierderile suferite.
Din această perspectivă, nu se poate retine justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Ordonanța de urgenta nr. 50/2008 nu a intrat in vigoare in ceea ce privește modificarea Codului fiscal (abrogarea art. 2141- 2143fisc.).
Potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrării in vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008) se abroga art. 2141- 2143. fisc. texte ce reglementează taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule.
Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege, iar in sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intra in vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui in care a fost adoptata prin lege.
Din analiza acestor texte, rezulta cu certitudine că: nici o ordonanța de urgenta nu poate modifica Codul fiscal, pentru ca acesta se modifică numai prin lege, in sensul strict al termenului; fecte juridice produc eventual doar ordonanțele de urgenta aprobate prin lege. Din moment ce G nr. 50/2008 nu a fost încă aprobata prin lege, ea nu produce nici un fel de efecte juridice de la 1 iulie 2008. Având in vedere textul art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, oricum modificările aduse Codului fiscal (abrogarea art. 214 - 2143) nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1 ianuarie 2009.
Susține că nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetului tatului (taxa de prima înmatriculare) si sumele care ar fi ipotetic datorate in temeiul OUG nr. 50/2008 la Fondul de mediu (taxa de poluare), întrucât cele doua prelevări au naturi juridice diferite (acciza, respectiv taxa de mediu) și se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar (bugetul de stat, respectiv bugetul Fondului de mediu).
Ca urmare a aplicării dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pârâta a restituit reclamantei suma de 2.707 lei.
Prin sentința civilă nr. 284/13 martie 2009 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta TRANS L O în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Au fost anulate actele administrativ fiscale 36903/06 mai 2008 și nr. 39179/03 iunie 2008.
S-a dispus restituirea de către pârâtă, reclamantei a sumei de 8.206 lei cu dobânda legală și a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1.047,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Din actele și lucrările dosarului instanța reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism, la mâna a doua, iar pentru înmatricularea în România pârâta a perceput reclamantului o nouă taxă de primă înmatriculare în sumă de 10931 lei, calculată conform dispozițiilor art.2141din Legea nr.343/2006 modificată prin OUG 110/2006 precum și nr.418/2007.
Ulterior prin aplicarea OUG nr. 50/2008 pârâta a restituit reclamantei suma de 2707 lei.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamantul datorează taxa de primă înmatriculare în România pentru un autoturism care fusese deja înmatriculat într-un stat membru al Comunității Europene.
Analizând dispozițiile legale incidente în materie instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național. Acesta rezulta din două argumente:
1. Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4). De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, in speța, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constata o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât Tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituita.
Nu se poate reține apărarea pârâtei deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare nu pot retroactiva, deoarece conform Constituției României legea dispune pentru viitor.
Se mai constată că reclamantul a parcurs procedura prealabilă la care pârâta a răspuns cu adresa nr. 39179/06.06.2008.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, chitanța constituie act administrativ fiscal in sensul art.41 din G 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin 1 lit. c din Legea 544/2001.
Văzând că o parte din sumă a fost achitată instanța a admis în parte acțiunea, numai pentru diferență.
Împotriva sentinței 284/13 martie 2009 a declarat recurs B criticând sentința recurată sub aspectul aplicării greșite a legii. Astfel, se arată că prin OUG50/2008 la art. 11 s-a prevăzut temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pentru perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă de înmatriculare și taxa de poluare pentru autovehicule.
Se arată că procedura de restituire a sumelor este reglementată la Cap. VI, Secțiunea 1, art. 6 din Anexa HG 686/2008. Se invocă că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata dobânzii legale, fără a avea temei legal și tot în mod greșit s-a dispus plata cheltuielilor de judecată câtă vreme recurenta nu are nici o culpă procesuală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, din perspectiva art. 3041Cod procedură civilă, Curtea îl găsește ca nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second - hand marca Ford Tranzit pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 10.931 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
Nu se poate reține aplicabilitatea art. 11 din OG50/2008, fără a aduce o încălcare principiului neretroactivități legii. Astfel, câtă vreme raporturile de drept fiscal s-au născut în octombrie 2007 acestea nu pot fi guvernate de o lege intrată în vigoare în iulie 2008. De altfel, taxa achitată în temeiul art. 214 Cod fiscal fiind contrară dreptului comunitar, se cuvine a fi restituită în întregime.
Nici critica ce vizează obligarea la plata dobânzii legale nu poate fi reținută ca un motiv de reformare a sentinței recurate. Astfel, se reține că instanța de fond a dispus obligarea la plata dobânzii legale fără a indica cuantumul acesteia și temeiul juridic. Cum însă suma achitată la taxa de înmatriculare are natura unei creanțe fiscale, dobânda legală la care face referire instanța de fond nu poate fi alta decât dobânda fiscală prevăzută de art. 124 al. 2 din Codul d e procedură fiscală.
Nici critica ce vizează cheltuielile de judecată nu poate fi reținută, instanța de fond dând eficiență dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD.B cu sediul în mun.B,--3, jud.B împotriva sentinței civile nr. 284/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă TRANS SRL cu sediul în mun.O,-, jud.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
Tehnored. 4 ex.
16 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
