Contestație act administrativ fiscal. Sentința 15/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 292 8
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 31.08.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.15
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.01.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect anulare decizie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului depune la dosar practică judiciară constând în hotărâri judecătorești și adresa nr.-/09.06.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii T privind veniturile reclamantului și învederează faptul că reclamantul nu poate achita cauțiunea dispusă de instanță având în vedere veniturile reduse.
Instanța, pune în discuție excepția de inadmisibilitate a cauzei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice T și excepția lipsei de interes invocate de pârâți prin întâmpinări și acordă cuvântul părții prezente asupra acestor excepții.
Reprezentanta reclamantului pune concluzii de respingere a excepțiilor de inadmisibilitate a acțiunii și a lipsei de interes și de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- la 31.08.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T anularea deciziei nr.586/11.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, anularea deciziei nr.1720/17.07.2009 emisă de aceeași instituție precum și suspendarea executării acestor decizii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei acțiuni.
În motivare se arată că prin decizia nr.586/11.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului pentru suma de 24.656.536 lei, pentru persoana juridică debitoare " INTERNAȚIONAL" cu motivarea că această debitoare este declarată insolvabilă și sunt incidente dispozițiile art.27 alin.1 lit. b) Cod procedură fiscală privind răspunderea solidară. Suma de 24.656.536 lei a fost stabilită în sarcina societății în baza deciziei de impunere nr.227/21.02.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Această deciziei de impunere a fost contestată de către debitoare iar prin decizia nr.195/10.07.2007 s-a decis suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, urmând ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea motivului ce a dispus suspendarea. În urma reluării procedurii a fost emisă decizia nr.113/03.04.2009 prin care s-a admis contestația și s-a anulat decizia de impunere pentru suma de 6.820.434 lei fiind obligată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T să efectueze un nou control și să emită o nouă decizie de impunere iar până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit această obligație.
Reclamantul consideră că de vreme ce decizia nr.227/21.07.2009 a fost anulată și nu a fost efectuat nici un alt control nefiind emis un nou act administrativ fiscal lipsește un titlu executoriu valabil împotriva societății astfel încât reclamantul nu mai poate fi obligat în solidar la plata unei sume pe care debitorul nu o datorează.
Se mai arată în cuprinsul acțiunii faptul că în procedura de insolvență deschisă împotriva " INTERNAȚIONAL" Direcția Generală a Finanțelor Publice Tac erut admiterea creanței sale stabilite în baza deciziei de impunere nr.227/21.02.2007 dar instanța a constatat caracterul incert ala acestei creanțe bugetare și a dispus radierea sumei de 29.455.036 lei din tabelul definitiv al creanțelor.
Reclamantul mai contestă și reținerea incidenței dispozițiilor art.27 alin.1 lit. b) Cod procedură fiscală, de către organele fiscale apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile textului de lege indicat întrucât actele de înstrăinare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor art.243 din Codul fiscal, fiind adusă la cunoștința Direcția Generală a Finanțelor Publice T intenția de înstrăinare a activelor fixe, iar ulterior instanța a respins acțiunile în anulare constatând ă societatea prin aceste înstrăinări nu a urmărit să își provoace starea de insolvabilitate.
În baza art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004 reclamantul a solicitat suspendarea executării actelor atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze apreciind că executarea imediată ar acestor decizii ar avea consecințe grave asupra reclamantului, ținând cont de cuantumul ridicat al sumelor de executat, de vârsta și starea de sănătate a reclamantului.
În drept s-au invocat dispozițiile art.11, 14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Administrația Finanțelor Publice Tai nvocat excepția lipsei calității procesual pasive având în vedere că deciziile a căror anulare se solicită au fost emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T astfel încât această pârâtă are calitatea de emitent a actelor atacate.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat în principal excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește anularea deciziei nr.586/11.09.2007 raportat la faptul că reclamantul nu a înțeles să conteste decizia dată în procedura prealabilă obligatorie respectiv decizia nr.1748/08.10.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A invocat totodată excepția lipsei de interes al reclamantului în ceea ce privește anularea deciziei nr.1720/17.07.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin care s-a modificat decizia de atragere a răspunderii solidare nr.586/11.09.2007 în sensul diminuării obligației bugetare cu suma de 6.820.434 lei, iar pe fondul cauzei se arată că acțiunea este neîntemeiată.
Referitor la cererea de suspendare a actelor atacate se arată că aceasta trebuie respinsă întrucât reclamantul nu a procedat la achitarea cauțiunii stabilite de instanță și nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat sau a prevenirii producerii unei pagube iminente.
La dosar s-au depus următoarele: acțiune introductivă, decizia nr.586/11.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, decizia nr.1720/17.07.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, întâmpinări, delegație, împuternicire avocațială, proces verbal din 30.12.2008, anunț individual din 24.11.2008, dovada comunicării deciziei nr.1748/08.10.2008 și copia acestei decizii, copie act de identitate al reclamantului, încheierea nr.977/15.06.2009 a Tribunalului Timiș, decizia de impunere nr.227/21.02.2007, proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr.1/03.09.2007, decizia nr.113/03.04.2009 emisă de - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, practică judiciară, adresa nr.-/09.06.2009 a Casei Județene de Pensii
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a Administrația Finanțelor Publice T conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond sau de procedură ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, Curtea reține că obiectul prezentei acțiuni îl constituie anularea deciziei nr.586/11.09.2007 și a deciziei nr. 1720/17.07.2009 ambele emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T astfel încât pârâta Administrația Finanțelor Publice T nu are calitatea de emitent al actului atacat și prin urmare nu justifică nici calitatea procesual pasivă în prezenta cauză motiv pentru care în baza art.41 alin.1 Cod procedură civilă cu raportare la art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 instanța va respinge acțiunea reclamantului față de pârâta Administrația Finanțelor Publice T ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii capătului de cerere privind atacarea deciziei nr.586/11.09.2007 raportat la faptul că reclamantul nu a contestat decizia dată în procedura prealabilă obligatorie, respectiv decizia nr.1748/08.10.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, excepție ce a fost invocată prin întâmpinare de această pârâtă, Curtea în baza aceluiași art.137 alin.1 Cod procedură civilă reține că această excepție este întemeiată după cum urmează:
Prin decizia nr.586/11.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu persoana debitoare " INTERNAȚIONAL" pentru suma de 24.656.536 lei apreciindu-se îndeplinite condițiile prevăzute de art.27 alin.1 lit. b) din nr.OUG92/2003 reținându-se în esență faptul că societatea debitoare a procedat la vânzarea activelor în perioada în care reclamantul avea calitatea de administrator iar prin această vânzare realizată sub valoarea reală a bunurilor și la valoarea minimă de 13 % din valoarea contabilă, această tranzacție nu a urmărit un scop economic ci ea s-a realizat în beneficiul asociatului astfel că prin această înstrăinare debitoarea a devenit insolvabilă. Această decizie a fost contestată de reclamant în procedura prevăzută de art.205 și urm. din nr.OUG92/2003 fiind emisă decizia nr.1748/08.10.2008 prin care s-a respins ca nedepusă în termen contestația reclamantului. Decizia nr.1748/08.10.2008 a fost comunicată reclamantului cu confirmare de primire conform actelor aflate la filele 49 - 51 dosar iar în prezenta cauza reclamantul nu a înțeles să atace și această decizie. Astfel, Curtea reține că potrivit art.205 alin.1 din nr.OUG92/2003 împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii iar conform art.218 alin.2 din nr.OUG92/2003 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în condițiile legii ceea ce înseamnă că în procedura de atacare a actelor administrativ fiscale obiectul acțiunii îl constituie atât decizia de impunere ce constituie titlu de creanță cât și decizia emisă în soluționarea contestației iar în lipsa manifestării de voință a reclamantului de a ataca și această din urmă decizie, instanța nu poate proceda la analizarea exclusivă a titlului de creanță reprezentat de decizia nr.586/11.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T întrucât aceasta presupune că va excede controlului judecătoresc procedura de soluționare a contestației realizată conform art.205 și urm. din nr.OUG92/2003 și finalizată prin emiterea deciziei nr.1748/08.10.2008, procedură administrativă ce are caracter obligatoriu conform dispozițiilor cuprinse la Titlul IX din Codul d e procedură fiscală.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept instanța reține ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea deciziei nr.586/11.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să conteste în prezenta cauză și decizia de soluționare a contestației nr.1748/08.10.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantului în atacarea deciziei nr.1720/17.07.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, excepție invocată de această instituție prin întâmpinare Curtea reține că decizia nr.1720/17.07.2009 reprezintă o decizie de modificare a decizie nr.586/11.09.2007 în condițiile în care titlul de creanță deținut de organele fiscale față de societatea debitoare " INTERNAȚIONAL" a fost diminuat în sensul diminuării obligațiilor fiscale cu suma de 6.820.434 lei tot astfel și titlul de creanță ce a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu " INTERNAȚIONAL", respectiv decizia nr.586/11.09.2007 a fost modificat corespunzător în sensul diminuării obligației fiscale cu suma anterior menționată.
Rezultă așadar, că luată în mod individual decizia nr.1720/17.07.2009 nu este de natură a-l vătăma pe reclam,ant ci este în favoarea acestuia câtă vreme procedează la diminuarea obligațiilor fiscale reținute în sarcina sa, iar instanța mai constată faptul că această decizie este doar o deciziei de modificare a titlului de creanță principal reprezentat de decizia nr.586/11.09.2007 astfel încât soarta acesteia depinde în mod esențial de soluția asupra deciziei nr.586/11.09.2007.
Prin urmare, Curtea reține că în prezenta speță interesul reclamatului vizează anularea obligației fiscale reținute în sarcina sa, obligații materializate prin decizia nr.586/11.09.2007 iar din această perspectivă nu se justifică interesul reclamantului în atacarea deciziei nr.1720/17.07.2009 care nu face decât să diminueze totalul obligației fiscale în măsura în care s-a dispus și diminuarea obligației fiscale reținute în sarcina debitorului solidar astfel încât instanța urmează a respinge și acest capăt de cerere ca lipsit de interes ținând cont totodată și de faptul că reclamantul avea posibilitatea de a ataca decizia de modificarea odată cu decizia principală în procedura reglementată de art.205 și urm. din nr.OUG92/2003.
Referitor la cererea de suspendare a executării actelor atacate aceasta urmează a fi respinsă fără ca instanța să procedeze la analizarea condițiilor prevăzute de art.15 alin.1 cu raportare la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind existența cazului bine justificat și prevenirea producerii unei pagube întrucât nu a fost îndeplinită în prealabil condiția plății cauțiunii reglementată de art.215 alin.2 din nr.OUG92/2003 care arată că instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20 % din cuantumul sumei contestate iar în speță reclamantul nu a făcut dovada depunerii acestei cauțiunii în cuantum de 5.000 lei, iar în stabilirea acestui cuantum instanța a ținut cont de vârsta, veniturile și starea de sănătate a reclamantului.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.1, 15 și 18 din Legea nr.554/2004 cu raportare la art.205, 215 alin.2 și art.218 alin.2 din nr.OUG92/2003, Curtea va respinge acțiunea reclamantului prin admiterea excepțiilor lipsei calității procesual pasive a Administrația Finanțelor Publice T, inadmisibilității petitului privind anularea deciziei nr.586/11.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a lipsei de interes în atacarea deciziei nr.1720/17.07.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/22.01.2010
TEHNORED:/22.01.2010
5.ex./SM/emis 3 com./
Se comunică:
- reclamant -, - T, Calea Martirilor nr.6. jud.
- pârât 1 - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, - T, Calea nr. 11A, jud.
- pârât 2 - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, - T,- A, jud. T
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
