Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 17/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.17
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.01.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 15.12.2009 întâmpinare din partea pârâtului, un exemplar comunicându-se reprezentantei reclamantului.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar precizare de acțiune prin care arată că renunță la judecarea petitului 2 al acțiunii introductive, precizare făcută verbal la termenul din 14.12.2009.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta reclamantului pune concluzii de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii iar pe fond solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise și dovada achitării onorariului de avocat.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, la data de 19.11.2009, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Sănătății Publice solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea actului administrativ unilateral, numit Ordin, nr. R 1995/30.10.2009 emis de pârât cât și suspendarea Ordinului nr. R 1996/30.10.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii a arătat că la data de 18.05.2009, pârâtul a emis actul unilateral administrativ, respectiv Ordinul nr. R 984/19.05.2009 prin care a fost numit în funcția de manager interimar al Spitalului Județean de Urgență Reșița. Conform dispozițiilor legale în materie este cunoscut faptul că revocarea unui manager se face în anumite condiții și anume: a) fie prin încetarea contractului de management înainte de termen, b) fie în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanță stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice, c) fie prin ocuparea prin concurs a postului de manager.
Reclamantul mai arată că nu se găsește în nici una din situațiile arătate mai sus și care sunt susceptibile de a conduce la revocarea din funcție prin ordin al ministrului, respectiv act unilateral administrativ al autorității publice centrale competente.
În al doilea rând reclamantul se consideră îndreptățit să solicite suspendarea executării actelor administrative, respectiv a ordinului prin care a fost revocat cât și a ordinului prin care a fost numit un alt manager interimar, considerând că sunt lovite de nulitate, deoarece nu cuprind nici o motivare, fiind indicat temeiul la modul general, ordinele fiind pur și simplu nejustificate nici din punct de vedere al condițiilor privitoare la conținut și nici cele privitoare la formă.
Se mai arată că a fost numit prin ordin la data de 18.05.2009 în funcția de manager interimar, în condițiile în care fostul manager a fost revocat în temeiul art.178 alin.3 și art.200 alin.1 și 3 din Legea nr.95/2006 și nr.112/2007, respectiv nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public, constatată în urma evaluării efectuată de către Comisiile competente să efectueze activități de control și să acorde calificative.
La data de 30.10.2009 a fost revocat prin ordinul nr. R/1995, ordin care nu este motivat, situație care atrage anularea actului administrativ pentru nelegalitate, în locul său fiind numit tot un manager interimar, neavând loc ocuparea postului prin concurs așa cum prevede Legea nr.95/2006, modificată prin nr.OUG69 și 93.
Constatând neregulile, respectiv nelegalitatea actului administrativ unilateral, a Ordinului nr. R/1995/30.10.2009 prin care a fost revocat din funcția de manager interimar prin care i s-au vătămat drepturile a formulat plângere prealabilă în baza art.7 din Legea nr.554/2004, prin intermediul căreia a solicitat a se clarifica inadvertențele existente, precum și dreptul său care i-a fost paralizat prin privarea de posibilitatea de a susține concursul pentru funcția de manager.
Reclamantul mai arată că, deși perioada interimatului a fost de aproape un an de zile, cu toate acestea a demarat proiecte la nivelul Spitalului Județean de Urgență Reșița constând în îmbunătățirea sistemului prin încercarea de a crește indicatorii de performanță la nivelul managementului spitalului, unul dintre ele aflându-se în faza de verificare la, a inițiat proiecte de achiziții publice, continându-și activitatea, așteptând în paralel concursul pentru ocuparea postului de manager, construindu-și planurile privind perfecționarea activităților sanitare la nivelul instituției pe care a condus-
Se mai arată că un ordin în care se enunță lapidar o lege, fără a se nominaliza abaterile ce ar fi trebuit a-i fi imputate, are fără doar și poate un caracter abuziv. Astfel, se arată că în prezenta cauza sunt îndeplinite condițiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv condiția cazului bine justificat și condiția pagubei iminente.
Condiția cazului bine justificat trebuie analizată pornind de la definiția dată acestei sintagme potrivit art.2 lit. t) din Legea nr.554/2004, iar aceste împrejurări urmează a fi apreciate de instanță, în acest sens fiind și practica CEDO.
Condiția pagubei iminente trebuie analizată prin prisma art.2 lit. s) din Legea nr.554/2004, textul referindu-se la un prejudiciu viitor material dar previzibil care ar duce la perturbarea previzibilă a funcționării unei autorității publice ori a unui serviciu public.
În cazul de față, paguba iminentă este prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență, previzibilitatea constând în perturbarea activității spitalului și neîncrederea pacienților în actul medical realizat în condiții care nu garantează siguranța deciziilor luate de organele de conducere.
Prevenirea unei pagube iminente, a doua condiție legală pentru suspendarea executării actului administrativ, este evidentă: începând cu data revocării din funcție, indemnizația de management nu se va mai plăti, ceea ce constituie fără îndoială o pagubă nu numai certă, ci și iminentă.
Paguba iminentă este în acest caz, prejudiciul material viitor, dar previzibil. Prejudiciul este material și constă în sumele de bani de care reclamantul este privat, fiind lipsit în același timp și de dreptul născut și recunoscut de lege de a susține concurs pentru ocuparea postului de manager.
În drept au fost invocate dispozițiile art.14 coroborate cu dispozițiile art.15 din Legea nr.554/2004, nr.11836/2007 și Legea nr.95/1996.
Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității cererii arătând că cererea reclamantului excede cadrului legal, respectiv Legea nr.95/2006 care dispune în art.200 alin.5 în sensul că președinții consiliilor consultative și comitetelor directoare interimare (managerul interimar) se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni. Ori în cazul admiterii cererii reclamantului dispoziția legală invocată ar fi practic anulată, reclamantul rămânând în funcția de manager interimar cu mult peste termenul impus de legiuitor.
În subsidiar consideră că acțiunea este inadmisibilă și prin raportare la cererea privind anularea Ordinului ministrului sănătății nr. R 1996/30.10.2009, acest ordin referindu-se la numirea domnului în funcția de manager interimar al Spitalului Județean de Urgență Reșița. Având în vedere că ordinul se referă la o altă persoană, pe care reclamantul nu a chemat-o în judecată și nu i-a dat posibilitatea de a-și formula apărări, astfel că acțiunea față de acest capăt de cerere este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei se arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă suspendarea actului administrativ prevăzute în art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul art.14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternici și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Este vorba, așadar de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Astfel, prezumția de nelegalitate nu poate opera în condițiile în care actul administrativ este rezultatul prerogativei legale a emitentului, în cazul de față nu poate opera prezumția de nelegalitate, actul administrativ fiind emis în exercitarea prerogativelor legale și conform acestora.
În situația concretă a reclamantului acesta nu a câștigat funcția de manager ca urmare a unui concurs ci a fost numit prin voința unilateral a ministrului sănătății în funcția de manager intermediar iar ulterior acest mandat de interimat nu a fost prelungit.
La termenul de judecată din 14.12.2009 reprezentanta reclamantului a arătat că înțelege să renunțe la judecarea petitului privind suspendarea executării ordinului nr. R/ 1996/30.10.2009 menținându-și acțiunea doar în ceea ce privește suspendarea executării ordinului prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de manager interimar.
Față de precizarea reclamantului privind suspendarea executării ordinului prin care a fost eliberat din funcție Curtea va reține că excepția inadmisibilității invocată de pârât prin raportare la atacarea Ordinului nr. R/1996/30.10.2009 a rămas fără obiect întrucât reclamantul a înțeles să fixeze cadrul procesual numai în ceea ce privește anularea actului administrativ unilateral ce îl privește în mod direct act față de care a îndeplinit și procedura prealabilă conform actelor aflate la filele 13 - 16 dosar.
La dosar s-au depus următoarele: acțiune introductivă, împuternicire avocațială, chitanța pentru plata taxei de timbru, Ordinele nr. 1995/30.10.2009, nr. 984/19.05.2009 și nr.903/15.05.2009, adresa nr.3233/2009 a C-S, copie plângere prealabilă, întâmpinare, precizare de acțiune, chitanță pentru plata onorariului avocațial, concluzii scrise și extras din statul de plată al reclamantului.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. R 984/19.05.2009 reclamantul a fost numit începând cu data de 18.05.2009 în funcția de manager intermediar al Spitalului județean de Urgență Reșița, jud. C-S până la revocarea unilaterală din funcție de către ministrul sănătății sau până la ocuparea postului prin concurs. Ulterior prin Ordinul nr. R/1995/30.10.2009 reclamantul a fost eliberat din funcția respectivă. Nemulțumit de măsura dispusă a formulat plângere prealabilă împotriva acestui act administrativ iar în baza art.14 din Legea nr.554/2004 a solicitat instanței suspendarea executării ordinului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ.
Pe lângă condiția inițierii procedurii prealabile art.14 din Legea nr.554/2004 pretinde pentru suspendarea executării actului administrativ îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În privința condiție cazului bine justificat această sintagmă este definită de art.2 alin.1 lit. t) din Legea nr.554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Astfel, existența unui caz bine justificat în sensul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 poate fi reținută numai dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate ce constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative iar măsura eliberării din funcția de manager interimar nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat.
Reclamantul a invocat în susținerea îndeplinirii acestei condiții faptul că ordinul atacat este lapidar fără a nominaliza abaterile ce i-au fost imputate având un caracter abuziv cu atât mai mult cu cât era necesar ca situația reclamantului să se clarifice prin organizarea concursului pentru postul de manager concurs la care să i se permită participarea întrucât îndeplinea condițiile prevăzute de lege.
Deși argumentele de nelegalitate invocate de reclamant nu pot fi analizate pe fond de către instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare, acesta fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu anularea actului administrativ atacat, Curtea constată totuși că în aplicarea corectă a dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 trebuie să se procedeze la o analiză sumară a fondului pentru a se verifica dacă argumentele de nelegalitate invocate de reclamant sunt de natură a conduce la existența unei îndoieli serioase asupra legalității actului.
Pentru îndeplinirea condiției existenței cazului bine justificat nu este suficient doar ca reclamantul să invoce argumente de nelegalitate fără ca acestea să fie cercetate măcar sumar de către instanța învestită cu suspendarea executării actului pentru că aceasta ar presupune ca simpla introducere a oricărei acțiuni având ca obiect suspendare executării unui act administrativ să reprezinte prin ea însăși o dovadă a îndeplinirii condiției cazului bine justificat cea ce contravine prezumție de legalitate și principiului executării din oficiu a actului administrativ.
Argumentele de nelegalitate invocate de reclamant trebuie analizate măcar sumar de instanță pentru a conduce la existența unei îndoieli serioase asupra legalității actului administrativ și care este de natură să justifice măsura excepțională a suspendării.
În speță, în sumară cercetare a stării de fapt și de drept invocată de reclamant Curtea reține că acesta a fost numit ca manager interimar la Spitalul Județean de Urgență Reșița până la revocarea unilaterală din funcție de către ministrul sănătății sau până la ocuparea postului prin concurs iar în fapt s-a procedat la revocarea unilaterală, măsură de a cărei posibilă îndeplinire reclamantul era conștient încă de la momentul numirii în funcție. Reclamantul a fost numit în funcție fie până la revocarea unilaterală de către ministru fie până la ocuparea postului prin concurs astfel încât este caracterul esențialmente interimar al funcției astfel deținute și prin urmare argumentele reclamantului legate de lipsa nominalizării a abaterilor ce i-au fost imputate sau lipsa organizării concursului pentru ocuparea postului de manager nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat, Curtea reținând astfel că nu este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.
Instanța reține că în speță nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminentă, definită conform art.2 alin.1 lit. ș) din Legea nr.554/2004 ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public.
activității manageriale a Spitalului de Urgență Reșița nu poate fi reținută în speță întrucât însăși încă de la numire reclamantul a ocupat această funcție în mod interimar iar pe de altă parte lipsa indemnizației de manager invocată de acesta nu este de natură a conduce la îndeplinirea acestei condiții întrucât lipsa sumei de bani ce aduce un prejudiciu în patrimoniul reclamantului nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube care ar trebui să constea într-o consecință a executării și nu însăși executarea actului atacat. S-ar ajunge astfel la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept și văzând și dispozițiile art.14 alin.2 și 4 din Legea nr.554/2004 Curtea va respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Ordinului nr. R/1995/30.10.2009 al Ministerului Sănătății Publice, cerere formulată de reclamantul. Pe cale de consecință nu vor fi acordate nici cheltuielile de judecată solicitate, reclamantul fiind în culpă procesuală conform art.274 și urm. Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/22.01.2010
TEHNORED:/22.01.2010
2.ex./SM/emis 2 com./
Se comunică:
- reclamant -, - T, nr.9,.2, jud.
- pârât - MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, - B,- -3, Sector 1
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
