Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1537/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1537
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice - Serviciul Soluționare Contestații A împotriva sentinței civile nr. 709/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată " L, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 noiembrie, 26 noiembrie și apoi pentru astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 25 iulie 2008 la Tribunalul Arad sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A- Serviciul Soluționare Contestații, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 119/15.04.2008 și a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 120/15.04.2008 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice A, prin care a solicitat anularea în parte a acestora, pentru debitul în sumă de 32.513 lei reprezentând 22.929 lei impozit pe profit și 9584 lei majorări de întârziere aferente impozitului.
Prin sentința civilă nr. 709/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad,s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a anulat în parte Decizia de impunere nr. 119/15.04.2008 emisă de către pârâtă și reține obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina reclamantei de 14.470 lei reprezentând impozit pe profit și 6.048 lei majorări de întârziere.
S-a respins capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 120/15.04.2008 privind nemodificarea bazei de impunere, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată constând în onorariu expert contabil și onorariu avocat în sumă de 700 lei.
În motivarea hotărârii atacate se reține în esență următoarele:
Examinând excepția inadmisibilității atacării Deciziilor de impunere nr. 119 și 120 /15.04.2008 invocată de către pârâta DGFP A, instanța reține ca neîntemeiată excepția aceasta urmând a fi respinsă.
Susținerile pârâtei în motivarea excepției invocate cu referire la faptul că există o decizie definitivă în sistemul căilor administrative de atac vor fi înlăturate de către instanță ca nefondat argumentate în fapt și în drept.
Potrivit art. 110 alin. 3 din OG 92/2003 "titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoane îndreptățite potrivit legii".
Conform art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii; contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia în condițiile legii.
Deciziile de impunere emise de către pârâtă sunt acte administrative astfel că în conformitate cu prevederile art. 205 Cod procedură fiscală coroborate cu art. 1, 10 din Legea 554/2004, reclamanta are deschisă calea acțiunii în instanță pentru anularea lor în condițiile legii.
Referitor la solicitarea pârâtei de a respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă, întrucât din petitul acțiunii nu rezultă că instanța a fost investită cu soluționarea unei asemenea cereri, consideră superfluă valorificarea acestui aspect.
Pe fond, din actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În urma controlului efectuat de inspecția fiscală din cadrul DGFP A s-a constatat că pentru perioada suspusă controlului, respectiv 01.01.2005 -31.12.2007 - SA nu a calculat, evidențiat și virat la bugetul general consolidat al statului impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor realizate din activități economice. Ca urmare a calculării profitului impozabil în perioada verificată, organele de control au stabilit în sarcina societății reclamante impozit pe profit în sumă de 22.929 lei la care au fost calculate foloase nerealizate sub forma majorărilor de întârziere în cuantum de 9.584 lei.
Întrucât reclamanta a considerat că veniturile înregistrate în contabilitatea sa la venituri în cursul anului 2006 și 2007 reprezintă contravaloarea pierderii de creștere a masei lemnoase determinată de exploatarea acesteia înainte de vârsta exploatabilității, respectiv că acestea sunt venituri din silvicultură și nu pot fi încadrate decât la venituri neimpozabile, instanța a încuviințat în cauză efectuarea unei expertize contabile conform obiectivelor de la fila 61 dosar.
Potrivit art. 28 alin. 1 și alin. 4 din legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/19991 și ale legii nr. 169 /1997 "în vederea organizării exploatării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din lege și a determinării responsabilităților cu privire la exploatarea lor, persoanele îndreptățite se vor constitui în baza acestei legi, în forme asociative inițiate de composesorat etc."
Art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal definește organizația nonprofit "orice asociație, fundație sau federațiile înființate în România, în conformitate cu legislația în vigoare, dar numai dacă veniturile și activele asociației sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial. Din această perspectivă cu privire la faptul că este constituită într-o formă asociativă și este considerată conform prevederilor legale plătitoare de impozit în condițiile prev. de art. 3 lit. a, coroborat cu cele ale art. 15 alin. (2) -(3) din Codul fiscal, rezultă din adresa nr. -/15.10.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Legislație Impozite.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că veniturile realizate și înregistrate în evidența contabilă sunt venituri dintre cele expres și limitativ menționate de alin. 2 al art. 15 din Codul fiscal, scutite de la plata impozitului pe profit.
În considerarea prevederilor art. 15 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu interpretarea dată de Ministerul Finanțelor Publice prevederilor legale din Titlul II prin adresa menționată, impozitul pe profit al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aplicabil formelor asociative inclusiv celor de tip composesorat, instanța, în concordanță cu concluziile raportului de expertiză contabilă reține că veniturile obținute de din încasarea contravalorii pierderii de creștere determinată de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilității pădurii, sunt venituri din activități economice, scutite de la plata impozitului pe profit, în limita echivalentului în lei a 15.000 euro într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite conform alin. 2 al art. 15 din Codul fiscal.
Față de cele prezentate instanța și-a însușit concluziile din raportul de expertiză contabilă și a considerat că pentru anul 2006 beneficiază de scutire de impozit pe profit pentru suma de 15.00 Euro echivalent lei, și datorează impozit pe profit în sumă de 14.470 lei la care au fost calculate majorări de întârziere la plată în sumă de 6.048 lei.
Pe cale de consecință instanța a avut în vedere că în cauză pârâta DGFP A nu a solicitat o contraexpertiză contabilă, va admite în parte acțiunea reclamantei și va dispune anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 119/15.04.2008 emisă de DGFP cu privire la stabilirea în sarcina societății reclamante a impozitului pe profit în sumă de 14.470 lei și majorări de întârziere în sumă de 6.048 lei.
Referitor la cererea reclamantei de anulare și a Deciziei nr. 120/15.04.2008 de nemodificare a bazei de impunere instanța a constatat că reclamanta contestă un act administrativ prin care așa cum corect susține pârâta nu au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei.
Totodată reclamanta nu a argumentat în fapt și în drept cererea de anulare a acestui act administrativ în raport cu care instanța să exercite controlul de legalitate, motiv pentru care a reținut ca judicioasă motivația pârâtei de a respinge acest capăt de cerere ca fiind lipsit de interes.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la cheltuieli parțiale de judecată constând în onorariu de expert conform decontului de la pagina 84 dosar și onorariu avocat conform chitanței (fila 96 dosar) în sumă de 700 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, menținerea deciziei de impunere nr. 119/15.04.2008, ca temeinică și legală.
În motivarea recursului de arată instanța de fond greșit a reținut că pentru anul 2006 beneficiază de scutire de impozit pe profit pentru suma de 15.000 Euro echivalent în lei.
Arată că în perioada supusă inspecției fiscale respectiv 01.01.2005 - 31.12.2007 asociația nu a calculat evidențiat și virat la bugetul general consolidat impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor realizate din activități economice, organele de control procedând la calcularea profitului impozabil pentru partea ce corespunde veniturilor realizate de asociație din activitățile economice desfășurate în perioada verificată cu consecința stabilirii în sarcina acesteia a impozitului pe profit în sumă de 22.929 lei.
Art. 28 aliniatul 1 și aliniatul 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/81991 și ale Legii nr. 169/1997 prevede că: în vederea organizării exploatării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege și a determinării responsabilităților cu privire la exploatarea lor, persoanele îndreptățite se vor constitui, în baza acestei legi. În formele asociative inițiale de composesorat, păduri grănicerești, devălmășie de moșneni obști nedivizate de răzeși etc.
" " fiind constituită într-o formă asociativă este considerată, conform prevederilor legale ca o organizație nonprofit care este plătitoare de impozit pe profit în condițiile prevăzute de art. 15 aliniatul 2 și aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În cursul anului 2006, asociația a înregistrat venituri în sumă totală de 151.791 lei în baza contractului de concesiune încheiat cui Euro. Pitești, aceste venituri reprezentând venituri din activități economice, altele decât cele prevăzute la art. 15 aliniatul 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și pentru care reclamanta datorează impozit pe profit, impozitul calculându-se prin aplicarea cotei de 16 asupra profitului impozabil.
În condițiile în care în anul 2006, asociația nu a înregistrat venituri scutite de plata impozitului pe profit de natura celor prevăzute la art. 15 aliniatul 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu a putut beneficia de prevederile art. 15 aliniatul 3 din același act normativ pentru veniturile din activități economice realizate în aceeași perioadă. În acțiune, și susține că în ceea ce privește veniturile realizate și înregistrate în evidența contabilă în anul 2006 numai suma de 8.340 lei se poate considera venit impozabil iar diferența de 143.451 lei care reprezintă contravaloarea pierderii de creștere a masei lemnoase determinată de exploatarea acesteia înainte de vârsta exploatabilității este un venit indubitabil din silvicultura și nu poate fi încadrat decât la venituri neimpozabile.
În legătură cu aceste susțineri ale reclamantei rezultă că asociația se consideră scutită de la plata impozitului pe profit pentru o parte din veniturile încasate urmare derulării contractului de concesiune, fără a cunoaște în totalitate prevederile legale și anume în ce condiții asociația beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit respectiv a încadrării veniturilor respective în categoria veniturilor neimpozabile care sunt prevăzute expres prin art. 15 și art. 20 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În raport cu prevederile legale prezentate mai sus, rezultă că în mod eronat reclamanta a susținut că suma de 143.451 lei reprezentând parte din venitul încasat care reprezintă contravaloarea pierderii de creștere a masei lemnoase determinată de exploatarea acesteia înainte de vârsta exploatabilității este un venit indubitabil din silvicultură și care nu poate fi încadrat decât la venituri neimpozabile motiv pentru care solicitarea asociației de a se recalcula profitul impozabil și impozitul pe profit prin prisma acestora susțineri nu este întemeiat.
În concluzie organele de inspecție fiscală în mod legal au stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar în sumă de 22.929 lei.
Referitor la veniturile aferente anului 2007, a susținut că a realizat numai venituri în sumă de 47.300 lei din încasarea chiriei aferentă contractului de concesiune menționează că, așa după cum rezultă din bilanțul anula la 31.12.2007, înregistrat la. a orașului L sub nr. 6124/10.03.2008 asociația declara o cifră de afaceri în sumă de 235.424 lei și un profit net al exercițiului în sumă de 45.876 lei.
Referitor la majorările de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, calculate în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 119/15.04.2008, rezultă că stabilirea de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sarcina societății reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul. În condițiile în care, pentru debitul în sumă de 22.929 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar stabilit prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 119/15.04.2008 rezultă că majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 9.584 lei, au fost calculate în mod corect și legal de către organele fiscale în sarcina reclamantei reprezentând măsura accesorie, conform principiului de drept accesorium sequitur principalem.
La dosar a depus întâmpinare reclamanta intimată solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării se arată că recurenta nu este de acord cu susținerile sale privitoare la suma de 143.451 lei încasată și înregistrată în contabilitatea asociației în anul 2006 și care reprezintă contravaloarea pierderii de creștere a masei lemnoase determinată de exploatarea înainte de vârsta exploatabilității - este un venit indubitabil din silvicultură și nu poate fi încadrat decât la venituri neimpozabile, arătând că această susținere este în contradicție cu punctul 9 și 10 din nr.HG 44/2004.
Deși este convinsă că această sumă, ce reprezintă venit din silvicultură, nu poate fi confundată cu alte venituri provenite din alte ramuri ale economiei naționale ca siderurgie, electricitate, industrie extractivă etc. a achiesat ca să nu facă recurs pe considerentul că atât Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Impozite prin răspunsul a petiția sa cu nr. - din 15 octombrie 2008 cât și Expertiza efectuată în cauză, au opinat că veniturile obținute de către, din încasarea contravalorii pierderii de creștere a masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilității pădurii -. Sunt venituri din activități economice, scutite de plata impozitului pe profit, în limita echivalentului în lei a 15.000 Euro, opinie ce a fost însușită și de către prima instanță.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea reclamantei de anulare a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 119/15.04.2008 și a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 120/15.04.2008 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice A, reclamanta solicitând anularea în parte a acestora, pentru debitul în sumă de 32.513 lei, reprezentând 22.929 lei impozit pe profit și 9584 lei majorări de întârziere aferente impozitului.
Curtea reține că în urma controlului efectuat de inspecția fiscală din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice A s-a constatat că pentru perioada supusă controlului, respectiv 01.01.2005 -31.12.2007, reclamanta nu a calculat, evidențiat și virat la bugetul general consolidat al statului impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor realizate din activități economice. Ca urmare a calculării profitului impozabil în perioada verificată, organele de control au stabilit în sarcina societății reclamante impozit pe profit în sumă de 22.929 lei la care au fost calculate foloase nerealizate sub forma majorărilor de întârziere în cuantum de 9.584 lei.
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea reclamantei, reținând că reclamanta beneficiază de scutire de impozit pe profit pentru suma de 15.000 Euro echivalent lei, și datorează impozit pe profit în sumă de 14.470 lei, la care au fost calculate majorări de întârziere la plată în sumă de 6.048 lei.
Organele fiscale au contestat legalitatea acestei sentințe pe considerentul că reclamanta nu putea beneficia de scutirea de impozitul pe profit pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, astfel cum prevedea art. 15 alin. 3 Cod fiscal, deoarece aceste venituri nu sunt de natura celor prevăzute de art. 15 alin. 2 Cod fiscal.
Curtea precizează că, potrivit art. 15 alin. 3 Cod fiscal, " organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal,dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2). Organizațiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz."
Conform art. 15 alin. 2 cod fiscal, "organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:
a) cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;
b) contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;
c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;
d) veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;
e) donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
f) dividendele și dobânzile obținute din plasarea disponibilităților rezultate din venituri scutite;
g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
h) resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;
i) veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
j) veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;
k) veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și de camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale".
Examinând dispozițiile art. 15 alin. 3 Cod fiscal, Curtea reține că acestea stabilesc scutirea de la plata impozitului pe profit pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2).
Curtea reține, totodată, că veniturile obținute de reclamantă din contractul de concesiune pot fi asimilate veniturilor obținute din silvicultură, în condițiile în care, prin voința părților, s-a stabilit ca sumele plătite de concedent reclamantei să înlocuiască și pierderea de masă lemnoasă datorată exploatării concesiunii. Reclamanta avea posibilitatea de a exploata această masă lemnoasă, obținând venituri scutite incontestabil de impozit pe profit, sau de a încheia contractul de concesiune cu privire la suprafața de teren respectivă. Alegerea reclamantei nu poate determina schimbarea naturii acestor venituri, în condițiile în care reclamanta a înțeles să încheie contractul de concesiune în schimbul unor sume de bani care reprezintă echivalentul masei lemnoase care nu mai putea fi exploatată.
Prin urmare, Curtea reține că veniturile obținute de reclamantă din contractul de concesiune sunt asimilabile unor venituri obținute din silvicultură.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 709/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Curtea va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 709/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./23.12.2009
Tehnodact / 2 ex./23.12.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
