Contestație act administrativ fiscal. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.156/CA/2008-
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarat de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, Română nr.3-5 și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O- în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR cu sediul în B- în contradictoriu cu intimatul domiciliat în - județul SMî mpotriva Sentinței nr. 463/CA din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, intimatul a depus la dosar întâmpinare, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința nr.463/CA din 12.12.2007 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DGFP S M și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C și în consecință:
A anulat Decizia nr.1435/28.02.2007 emisă de DGFP S M, privind modul de soluționare a contestației nr.1435/28.02.2006, formulată de reclamant, a constatat nulitatea Declarației pentru Călători (de tranzit) nr.3819/24.11.1997 și a anulat Actul constatator nr.812/18.03.2001 emis de Biroul Vamal.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Actul constatator nr.812/2001 întocmit de Biroul Vamal s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 6.496 lei, cu titlu de taxe vamale și TVA, cu dobânzi și penalități de întârziere aferente acestora, pentru introducerea în țară, la data de 24.11.1997, a autoturismului OPEL, seria șasiu V-E-, an de fabricație 1984, capacitate cilindrică 1281, pentru care s-a întocmit Declarația Vamală de Călători nr.3819/24.11.1997.
Întrucât biroul vamal de destinație nu a confirmat încheierea operațiunii de tranzit, Biroul Vamal a procedat la încheierea din oficiu a acestei operațiuni, prin Actul constatator nr.812/2001, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului plata sumei de 6496 lei.
Prin Decizia nr.1435/31.03.2006, DGFP SMa respins ca tardivă contestația formulată de petentul împotriva actului susmenționat, iar prin Sentința civilă nr.141/CA/26.06.2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr.2652/2006, admițându-se acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, a fost anulată Decizia nr.1435/2006 emisă de către DGFP S M, care a fost obligată să soluționeze pe fond contestația nr.1435/02.03.2006.
Prin Decizia nr.262/CA/R/09.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosarul nr.- s-a respins recursul declarat de către DGFP SMî mpotriva Sentinței nr.141/26.06.2006 a Tribunalului Satu Mare.
Prin Decizia nr.1435/28.02.2007, DGFP SMa respins ca neîntemeiată contestația petentului, iar pentru anularea acestei decizii, reclamantul a formulat acțiunea în contencios administrativ din dosarul de față, pentru anularea acesteia și a Actului constatator de stabilire în sarcina sa a taxelor vamale nedatorate.
Conform prevederilor art.141 alin.2 din Legea 141/1997 privind Codul Vamal al României, debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate.
Instanța de fond verificând Declarația Vamală de Călători nr.3819/24.11.1997 întocmită de Biroul Vamal pentru autoturismul cu datele de identificare susmenționate, pe numele reclamantului, prin care s-a acordat un tranzit vamal de 30 zile a constatat că această declarație nu este semnată de titularul operațiunii de tranzit vamal.
La data emiterii Declarației vamale de călători susmenționată, erau în vigoare dispozițiile Decretului 337/1981, care la art.42 prevedea că "Declarația vamală pe care organele vamale au acordat liber de vamă constituie titlu executoriu pentru urmărirea și încasarea taxelor vamale".
La data emiterii Actului constatator nr.812/2001 de către Biroul Vamal, prin care s-au stabilit datoriile vamale în sarcina reclamantului, erau în vigoare prevederile Lg.141/1997 privind Codul Vamal al României /publicat în Monitorul Oficial nr.180/01.08.1997), care la art.3 lit.s prevede că "declarația vamală este actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub regim vamal determinat", iar conform art.141 alin.2 din același act normativ "debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate".
Declarația Vamală de Călători nr.3819/24.11.1997, care a stat la baza încheierii din oficiu a operațiunii vamale prin emiterea Actului constatator nr.812/2001, nu îndeplinește o condiție esențială pentru a produce efectele juridice prevăzute de art.42 din Decr.337/1991 și art.141 alin.2 din Lg.nr.141/1997, deoarece aceasta nu este semnată de către reclamant, astfel că acest înscris nu poate constitui o dovadă a calității reclamantului de debitor al datoriei vamale, întrucât aceasta nu face dovada introducerii în țară a vreunui autoturism, declarația vamală respectivă fiind nulă ca înscris sub semnătură privată, potrivit art.1179 și următoarele Cod civil.
Așa cum rezultă din Adresa nr.31343/11.07.2007, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și din adresa nr.13187/10.07.2007 emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple, autoturismul respectiv nu figurează ca fiind înmatriculat, iar reclamantul figurează în evidențe cu singurul pașaport nr.-, eliberat la data de 12.07.2002.
Ca urmare, în lipsa unei declarații vamale de tranzit valabile și actul constatator încheiat în baza acesteia este lovit de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B solicitând admiterea recursurilor, modificarea în întregime a sentinței cu consecința menținerii ca temeinică și legală a Deciziei nr. 1435/2007 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, critică sentința pentru motive de nelegalitate constând în greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 141 alin. 2 din Legea 141/1997.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că declarația vamală de călători nr. 3819/24.11.1999 nu este semnată de reclamantă, câtă vreme din cuprinsul acesteia, aflat la fila 93 din dosar, la rubrica"intrare", alături de semnătura organului vamal apare și semnătura călătorului "indescifrabilă."
Contrar celor mai sus arătate, starea de fapt ce trebuia reținută rezulta din cuprinsul cererii formulate de reclamant, atașată la dosarul cauzei la termenul din 12.09.2007.
Din cuprinsul recipisei poștale a confirmării de primire din 22.03.2001 prin care organele vamale i-ar fi transmis actul constatator 812/ 18.03.2001, reiese că actul constatator a fost expediat la adresa reclamantului, fiind semnată corespondența de fiul acestuia.
Reclamantul atât în cadrul acțiunii în contencios administrativ, cât și în cadrul contestației împotriva actului constatator a contestat semnătura de pe actul vamal, neinvocând lipsa semnăturii din declarația vamală.
Pentru a dovedi că semnătura nu-i aparține reclamantul a solicitat expertiză grafică, după care nu și-a mai susținut cererea, mergând pe cea de-a doua variantă, lipsa semnăturii.
Fiind decăzut din probă, instanța nu mai putea aprecia că semnătura nu i-ar aparține și cum obligația încheierii regimului vamal de tranzit revine titularului declarației vamale, în mod corect s-a dispus încheierea din oficiu a acestei operațiuni și s-a stabilit datoria vamală în condițiile art. 61 din Legea 141/1997 privind Codul vamal al României.
Recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B în motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, critică sentința prin care s-a constatat nulitatea declarației vamale de călători și implicit a actului constatator ca act subsecvent, cu motivarea că acesta n-ar fi fost semnat de către reclamant pentru motive de nelegalitate.
Pentru întocmirea declarației de călători semnătura titularului nu este necesară ad validitatem, fiind necesară doar semnătura organului vamal. În consecință este greșită opinia instanței de fond de a considera că declarația vamală de călători nu poate constitui o dovadă a calității reclamantului de debitor a datoriei vamale, întrucât aceasta nu face dovada introducerii în țară unui autoturism.
Reclamantul, fiind titularul regimului de tranzit vamal, trebuia să prezinte biroului vamal de destinație mărfurile în stare intacte, în termenul stabilit de autoritatea vamală.
Cum acesta nu și-a îndeplinit obligația legală, fiind vorba de un control ulterior, în mod corect s-a stabilit în sarcina debitorului fiscal obligația de a achita sumele indicate în actul constatator.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului.
Contrar susținerilor recurentelor proba cu expertiza grafică solicitată de către reclamant a devenit inutilă întrucât declarația vamală a fost completată de către agentul constatator "în lipsa călătorului".
Pe parcursul tuturor gradelor de jurisdicție, arată intimatul, a înțeles să susțină că nu a introdus nici un autoturism în țară, nu a semnat nici o declarație de tranzit și nici măcar nu avea pașaport la data de referință, astfel că recursul este nefondat.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor mai sus arătate, ținând seama de prevederile art. 3041Cod procedură civilă, au fost apreciate ca nefondate.
Critica recurentelor întemeiate pe prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă constând în nelegalitatea sentinței ca urmare a greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art.141 din Legea 141/1997 sunt nefondate.
Contrar susținerilor recurentelor declarația vamală de călători nr.3819/24.11.1997, care a stat la baza încheierii din oficiu a declarației vamale prin emiterea actului constatator nr.812/2001, nu îndeplinește condiția esențială pentru a produce efectele juridice prevăzute de lege întrucât nu este semnată de către reclamant.
Conform art. 3 lit. s) din Legea 141/1997 declarația vamală în discuție a fost emisă sub imperiul Legii 141/1997, care prevedea la art. 3 alin.2 "debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate".
Prin nesemnarea de către reclamant a acestui înscris, cât și din împrejurarea că Serviciul Public comunitar pentru eliberarea pașapoartelor a confirmat împrejurarea că reclamantul nu a figurat în evidențe ca deținător de pașaport anterior anului 2002 rezultă că atât declarația vamală de tranzit, cât și actul constatator sunt lovite de nulitate absolută.
Chiar dacă autoritatea vamală are posibilitatea conferită de prevederile art. 61 din Legea 141/1997 privind Codul vamal, respectiv ca într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă în cadrul unui control ulterior se încheie din oficiu declarația vamală, pentru ca aceasta să fie validă este necesar ca declarația vamală de import să confirme o operațiune vamală reală în care să figureze ca titular persoanele indicate în cuprinsul acesteia, în caz contrar operând sancțiunea nulității.
Raportat la cele de mai sus, câtă vreme în cauză nu s-a dovedit că reclamantul ar fi titularul declarației vamale nu se poate reține că acesta ar fi avut obligația încheierii regimului vamal de tranzit, astfel că nu se justifica încheierea din oficiu a acestei operațiuni și stabilirea prin actul constatator a unei datorii vamale în sarcina acestuia.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, Română nr.3-5 și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O- în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR cu sediul în B- în contradictoriu cu intimatul domiciliat în - județul SMî mpotriva Sentinței nr. 463/CA din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuielile de judecată în recurs.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
Jud.fond V,
Tehn.red./2 ex.
09.05.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Boța Marilena
